Am aflat. Presedintele Klaus Iohannis incearca in aceste zile din rasputeri sa gaseasca o cale pentru a-si acoperi minciuna. A mintit opinia publica, interna si externa, referitor la ultima decizie a Curtii Constitutionale. A afirmat ca aceasta a stabilit ca doamna Dancila are obligatia sa solicite o aprobare a Parlamentului pentru noua formula guvernamentala. Dar in minuta CCR difuzata oficial de aceasta institutie nu se regaseste aceasta obligatie. Si astfel Klaus Iohannis a fost prins lansand o minciuna pe seama uneia dintre cele mai importante institutii ale statului. Minciuna de acest fel este penala. Si, cumva, Iohannis trebuie sa scape. Asadar, el recurge la santaj.

Nu este pentru prima data. S-a mai intamplat si in alte situatii, si sub presedintia lui Klaus Iohannis si sub alte presedintii, ca judecatorii Curtii Constitutionale sa se afle sub presiune si chiar sub santaj exercitat de la cel mai inalt nivel. Asemenea situatii au fost devoalate in trecut. Fara a produce insa consecinte. Asa cum ar trebui sa se intample in orice democratie, care pretinde ca functioneaza sub auspiciile unui stat de drept. Istoria, in absenta cuvenitelor sanctiuni, se repeta. Chiar acum.

Greu ar putea fi imaginata o alta situatie in care un presedinte de stat sa fie prins mai rau decat acum pe picior gresit. Ieri am pus fata in fata un document oficial, minuta ultimei decizii a Curtii Constitutionale a Romaniei, cu afirmatiile lui Klaus Iohannis. Si a rezultat cat se poate de limpede, pentru toti cei care nu sufera de orbul gainii, ca presedintele Klaus Iohannis a dezinformat opinia publica. Am aratat de ce si am aratat cum. Ceea ce nu am precizat ieri era o informatie pe care nu o cunosteam la data redactarii si difuzarii analizei mele.

Care este aceasta informatie? La scurt timp dupa ce a facut scurta sa declaratie referitoare la decizia Curtii Constitutionale, exprimandu-si satisfactia pentru un fapt inexistent atribuit acestei institutii, Klaus Iohannis a inteles ca se afla intr-o grava eroare. Care are consecinte negative asupra imaginii sale si a institutiei pe care o conduce. Ca s-a decredibilizat si decredibilizeaza Presedintia, afirmand un neadevar atat de flagrant cum este pretinsa decizie a Curtii Constitutionale, prin care in mod obligatoriu premierul Viorica Dancila este trimis in Parlament. Un fapt de necontestat este ca in minuta o asemenea decizie CCR nu exista. Nici macar nu e sugerata. Si este, cel putin teoretic, exclus ca o minuta CCR, care reprezinta chintesenta deciziei acestei importante institutii, intr-o problema cardinala legata de criza politica pe care o traverseaza statul nostru, sa eludeze o parte importanta a deciziei CCR. Dar este tocmai calea de scapare pe care a identificat-o Klaus Iohannis, dupa ce a propagat in opinia publica imensa miniciuna.

Ce l-a determinat pe presedinte sa minta? Ne putem imagina doua scenarii. 1). Presedintele a confundat realitatea cu ceea ce isi doreste domnia sa. Si a atribuit pur si simlu ceea ce isi doreste Curtii Constitutionale. Dupa care si-a dat singur dreptate. 2). Presedintele nu a citit minuta CCR difuzata sub forma unui comunicat oficial spre stiinta intregii opinii publice si s-a lasat pe mana consilierilor sai. Iar acestia l-au asigurat ca este in ordine sa iasa cu o declaratie tip alba-neagra. In oricare dintre cele doua capcane a cazut Klaus Iohannis, acum el incearca, dand din maini si din picioare, sa iasa. Daca se poate, cu fata curata. Iar singura solutia pe care a identificat-o impreuna cu colaboratorii sai apropiati este sa puna o presiune infernala pe judecatorii Curtii Constitutionale. Pentru a obtine ce? Klaus Iohannis incearca din rasputeri sa-si repare uriasa greseala fortand o confirmare a motivarii Curtii Constitutionale cu minciuna lansata de el in spatiul public. Cu alte cuvinte, inaltii magistrati ar urma sa scrie in motivare ceea ce nu au scris in minuta. Iar ceea ce nu au scris in minuta, nu au scris pentru ca nu au decis. In minuta nu scrie ca premierul are obligatia sa se prezinte in fata plenului Parlamentuui, solicitandu-i un vot de incredere. Nu scrie pentru ca judecatorii Curtii Consittutionale nu au decis acest lucru. Daca s-ar fi luat o asemenea decizie, era elementar si obligatoriu ca ea sa fie consemnata intr-o minuta, in care s-a facut referire la nenumarate alte teme, multe dintre ele relativ minore ca importanta si prea putin interesante pentru opinia publica.

In trecut, presiunile care s-au facut asupra unor judecatori ai Curtii Constitutionale si care au deturnat unele decizii, au fost devoalate. Cetatenii au aflat de existenta lor, chiar daca politicienii vinovati, si ma gandesc in primul rand la Traian Basescu si la Klaus Iohannis, nu au fost sanctionati. Cum isi imagina cineva ca de aceasta data o manevra de un asemenea tip va putea ramane nedescoperita?

Poate exista cititori care se indoiesc de veridicitatea grozaviei pe care o descriu. Si ii inteleg. Dar le recomand sa mai aiba putina rabdare. Sa vedem impreuna, in momentul in care va fi publicata in Monitorul Oficial, cum va arata motivarea Curtii Constitutionale. Daca ea va cuprinde ceea ce minuta nu a cuprins, dar a afirmat in schimb Klaus Iohannis in declaratia sa de miercuri, atunci vom avea dovada faradelegii. Si vom sti ca presedintele Klaus Iohannis, in mod direct sau prin interpusi, a santajat judecatori CCR.

Vor exista unii avocati din oficiu ai presedintelui Klaus Iohannis, care il vor apara si vor spune ca el nu si-a exercitat niciun santaj impotriva CCR. Si ca pur si simplu a stiut si a comunicat opiniei publice o informatie reala, omisa insa de judecatoriii CCR din minuta data publicitatii. Iar acesta informatie nu era una oarecare. Ea vizeaza in mod direct o criza politica de amploare, care se poate incheia sau se poate perpetua. Daca se incheie, este in avantajul Guvernului Dancila. Daca se perpetueaza, este in avantajul lui Klaus Iohannis. Si in avantajul PNL. Acestor avocati ai diavolului le adresez insa in avans o intrebare de bun simt. Daca Presedintia este curata, daca domnul Klaus Iohannis nu si-a varat coada in interiorul Curtii Constitutionale, cum ar putea el sa stie ca, vezi Doamne, CCR ar fi omis dintr-o regretabila eroare sa introduca un dispozitiv atat de important al deciziei in minuta publicata, dar in schimb urmeaza ca in motivarea inca neredactata si nepublicata sa prevada ca premierul este obligat sa se prezinte in fata Parlamentului pentru a solicita un vot de incredere? Dupa cum se poate lesne observa, nici aceasta posibila linie de aparare a presedintelui nu rezista in fata unui simplu rationament de logica formala.