Lovitura dura data de Curtea de Apel Alba Iulia actualului Procuror General Augustin Lazar (foto). Instanta a desfiintat in mare parte dosarul cunoscut drept “Aurul dacic”, instrumentat de Lazar pe vremea cand activa la Parchetul Curtii de Apel Alba Iulia.

Asa cum se stie, Augustin Lazar si-a facut un titlu de glorie din dosarul “Aurul dacic”, in care a emis rechizitoriul din calitate de adjunct al PCA Alba Iulia, impreuna cu procurorul Valentin Trif (vezi facsimil), insa decizia prin care Curtea de Apel Alba Iulia a pronuntat achitari pentru majoritatea infractiunilor pentru care zece persoane au fost trimise in judecata este devastatoare pentru actualul Procuror General al Romaniei. Achitarile au fost dispuse pe motiv ca nu exista probe, fapta nu este prevazuta de legea penala sau dupa ce s-a constatat incetarea procesului penal ca urmare a interventiei prescriptiei penale. Pe langa achitarile pentru infractiuni precum furtul calificat, instanta a decis si pronuntarea unor solutii de inchisoare, cu suspendare insa.

Conform motivarii CA Alba Iulia, mare parte din acuzatii nu au fost sustinute cu probe, insa judecatorii devoaleaza si alte aspecte extrem de grave din dosar, cum ar fi faptul ca unul dintre martorii in privinta caruia procurorii au sustinut ca i-a fost atribuita identitata protejata a acuzat in instanta ca acest lucru nu este real. De asemenea, acesta a acuzat ca ca nu si-a recunoscut semnatura de pe declaratiile pe care parchetul a sustinut ca le-a dat, si a negat toate declaratiile date in cursul anchetei penale. Mai mult, un alt martor a acuzat faptul ca a fost luat de pe strada, dus la parchet, acolo unde i s-a cerut sa declare in momentul audierii de catre instanta ca este martor cu identitate protejata.

Prezumtia de nevinovatie nu a fost rasturnata

Totodata, CA Alba Iulia precizeaza ca probatoriul administrat de Augustin Lazar si Valentin Trif a fost insuficient pentru ca judecatorii sa concluzioneze, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca doi dintre inculpati au furat bratari si monede, asa cum s-a retinut in rechizitoriu. Instanta a constatat ca prezumtia de nevinovatie nu a fost rasturnata in cazul mai multor inculpati, probele administrate in cauza nu au fost decisive, complete si sigure, si nu au fost in masura sa contribuie la formarea convingerii instantei ca inculpatii sunt autorii furturilor. Foarte grav, in opinia noastra, il constituie faptul ca Augustin Lazar si Valentin Trif au incercat sa obtina condamnari folosindu-se si de declaratiile unor martori care nu au fost prezenti si nu au vazut cu ochii lor cand inculpatii ar fi furat din aurul dacic. CA Alba Iulia arata ca martorii au declarat in instanta ca au aflat ulterior de asa-zisele furturi puse in seama inculpatilor de catre parchet, fara a preciza cu exactitate data si fara a preciza sursa. Mai mult, martorii au spus in fata judecatorilor ca lucrurile pe care le-au declarat le-au aflat de la alte persoane, fara a indica cine sunt acestea.

Lazarica, infundat de propriul martor

Un alt lucru deosebit de grav il reprezinta si declaratia data in instanta de o persoana pe care Augustin Lazar si Valentin Trif au facut-o martor cu identitate protejata. Numai ca in fata instantei, dupa cum reiese din motivarea CA Alba Iulia, acesta a negat toate declaratiile date in cursul anchetei penale si nu si-a recunoscut semnatura de pe niciuna din declaratiile pe care le-ar fi dat, dupa cum a sustinut parchetul, in timpul urmaririi penale: “Audiat nemijlocit de instanta, martorul S. A. a negat atribuirea calitatii de martor cu identitate protejata I.A.”. De asemenea, judecatorii arata ca declaratiile unui alt martor cu identitate protejata trebuie privite cu mare rezerva, in contextul in care, in timpul audierii, a declarat ca la termenul de judecata cand a fost audiat sub identitate protejata, a fost luat de pe strada de organele judiciare si dus la sediul parchetului, acolo unde i s-a solicitat sa declare in momentul audierii de catre instanta ca este C.V., numele atribuit de parchet.

Iata cele mai importante pasaje din motivarea CA Alba Iulia, pe care o atasam integral la finalul articolului:

"Curtea constata, referitor la comiterea in vara anului 1999 a faptei de furt calificat de bunuri apartinand patrimoniului cultural national de catre cei doi inculpati, L. V. si B I , ca probatoriul administrat in tot cursul procesului penal, urmarire penala, judecata in fond si in apel , este insuficient pentru a concluziona, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca sustragerea celor doua bratari si a monedelor a fost comisa de catre cei doi inculpati , criticile inculpatilor apelanti fiind fondate sub acest aspect.
In aceeasi ordine de idei, Curtea apreciaza ca prezumtia de nevinovatie nu a fost rasturnata in ceea ce-i priveste pe inculpatii L.V. si B.I., probele administrate in cauza nu sunt decisive, complete si sigure, si nu sunt in masura sa contribuie la formarea convingerii instantei de judecata ca inculpatii sunt autorii sustragerii celor doua bratari dacice din aur, de 683 gr. si 764,94 gr., si a unui numar de 200 de monede din aur - Lysimachos si 500 monede din argint - tetradrahme, criticile inculpatilor fiind intemeiate. (...)

Curtea precizeaza dintr-un inceput ca probele invocate de parchet si insusite de prima instanta in sensul vinovatiei inculpatilor sunt probe indirecte. Procedand la reevaluarea probelor cauzei, Curtea le apreciaza ca fiind insuficiente pentru a forma convingerea instantei asupra vinovatiei inculpatului. Chiar daca anumite imprejurari retinute in actul de inculpare sunt sustinute de probele cauzei, cum ar fi faptul ca inculpatul B.I. era angajat muncitor forestier la S.C. Sargetia Orastie, sectorul Gradistea, ca era cazat in cabana forestiera din zona Tampu, cabana aflata in zona Situl monument istoric 'Sarmizegetusa Regia' si in gestiunea inculpatei L. V., ca existenta anumitor fapte probatorii nu permit constatarea faptului principal care este sustragerea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural de catre cei doi inculpati in vara anului 1999 prin efectuarea de sapaturi neautorizate in punctul arheologic 'Dealul Gradistii – Sub Muchea Cetatii' (nr. id. 22A041), la o distanta de 40 m de incinta sacra a Cetatii 'Sarmizegetusa Regia.' Raportandu-ne la continutul declaratiilor date in faza initiala a anchetei penale, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, se retine ca niciunul din martorii audiati nu au fost martori oculari la comiterea faptei de furt.

Tot astfel, la o analiza riguroasa a continutului declaratiilor date de martorii invocati in acuzare si pe care judecatorul de fond si-a intemeiat solutia de condamnare, se retine ca insusi martorii arata ca au aflat ulterior, fara a preciza cu exactitate data si fara a preciza sursa, ca cei doi inculpati au comis fapta de furt si ca ceea ce declara cunosc din spusele altor persoane fara a preciza vreo persoana. (...)

Relativ la declaratiile martorului cu identitate protejata I.A., Curtea constata ca acestea trebuie privite cu rezerva, in contextul in care audiat nemijlocit de instanta, acesta a negat toate declaratiile date in cursul anchetei penale si nu si-a recunoscut semnatura de pe niciuna declaratiile de la urmarire penala. Mai mult decat atat, desi din inscrisurile depuse la dosar de catre parchet rezulta ca numitului S.A. i-a fost protejata identitatea in cursul anchetei penale, fiindu-i atribuit numele de I.A., audiat nemijlocit de instanta, martorul S.A. a negat atribuirea calitatii de martor cu identitate protejata I.A. Pe de alta parte, este de retinut, la o analiza atenta a declaratiei date de martorul S. A. in cursul anchetei penale sub identitatea protejata de I.A. ca informatia privind descoperirea de catre L.V. a unei comori a aflat-o de la un cioban pe nume C.R., persoana care nu numai ca nu a fost audiata in cursul anchetei penale, dar nu a fost propusa de acuzare pentru a fi audiata in cauza. (...)
Instanta de fond a retinut ca vinovatia celor doi inculpati rezulta din declaratiile date organelor de ancheta penala de martorul C. S. M., martor pe care parchetul si-a intemeiat acuzatiile, care arata ca cei doi inculpati L.V. si B. I. au efectuat detectii in zona sitului arheologic Sarmizegetusa Regia cu ajutorul unui detector imprumutat de la numitul G.S., aspect despre care martorul declara ca il stie chiar de la G. S. Insa, audiat nemijlocit de instanta in calitate de martor, G.S. neaga aceste aspecte, declarand ca nu dat niciun detector celor doi inculpati si nu are cunostinta de comiterea vreunei fapte de catre cei doi inculpati, context in care declaratia martorului C. S. M. nu poate fi retinuta ca reflectand adevarul.
Ministerul Public si-a intemeiat acuzatiile impotriva inculpatilor si pe declaratiile martorului cu identitate protejata C. V. (f. 261 vol X ds. u.p.), declaratii apreciate de prima instanta ca relevante in stabilirea vinovatiei inculpatilor. Insa Curtea, procedand la audierea nemijlocita a martorului, retine ca acesta a negat ca este autorul marturiei consemnate in inscrisurile tehnoredactate aflate la filele 256 , vol.X ds.u.p., sustinand ca nici continutul si nici semnatura nu ii apartin. Mai mult decat atat, declaratiile acestui martor cu identitate protejata trebuie privite cu mare rezerva in contextul in care audiat nemijlocit de instanta, martorul G. S. a declarat ca la termenul de judecata cand a fost audiat sub identitate protejata a fost luat de pe strada de organele judiciare, dus la sediul parchetului, unde i s-a solicitat sa declare in momentul audierii de catre instanta ca este C.V.. Or, in raport de aceasta situatie, revenea acuzarii rolul de a solicita desconspirarea martorului.
Achitarea inculpatilor este justificata prin aceea ca nu exista nicio proba directa in masura sa infranga prezumtia de nevinovatie a acestora si sa stabileasca cu certitudine ca inculpatii sunt autorul infractiunii retinuta in sarcina lor. (...)

Curtea constata, in acord cu opinia primei instante, ca in cauza nu se poate retine ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt, intrucat, desi s-a dovedit ca inculpatul a primit, dobandit si inlesnit valorificarea bunurilor sustrase din zonele protejate din muntii Orastie, nu s-a dovedit dincolo de orice indoiala ca a existat o intelegere expresa sau tacita intre autorul/autorii furtului si inculpat in sensul asigurarii in continuare a valorificarii bunurilor sustrase. Mai mult decat atat, probele cauzei releva ca inculpatul a tainuit bunurile dupa ce infractiunile de furt au fost consumate, fara a se dovedi de catre acuzare, conditie absolut necesara pentru a se retine complicitatea la furt calificat, ca inculpatul a cunoscut ca toate bunurile tainuite provind din furturile comise din siturile aflate in zonele protejate din muntii Orastie. (...)
In cazul investigatorului sub acoperire M., audierea acestuia a fost imposibila datorita faptului ca nu mai au statut de ofiteri de politie si, desi s-au efectuat demersuri, nu a mai putut fi identificat. (...)
Nici restul probelor administrate in cauza respectiv probele testimoniale nu au confirmat existenta unui grup infractional cu structura si componenta indicate de parchet”.

*Cititi aici integral decizia Curtii de Apel Alba Iulia

Sursa: Curtea de Apel Alba Iulia, rolii.ro