Trebuie sa povestesc despre multiplele ierarhii intre detinuti. Ce-ati vrea dupa doi ani de stat cu ei? Sa nu vorbesc despre adevaruri din mediul meu de viata?

Mai bine va povestesc inca un caz mai unic decat orice caz, absolut unic, al unuia dintre cei mai vizibili, dificili si simpatici “martalogi” (puscariasi batrani): Florentin Scaletchi. Stiu ca v-am mai povestit, dar merita sa revin.

Trebuie sa stabilim de la inceput ca in puscarie oamenii se poarta altfel decat afara! Ei sunt (partial) asa cum ii stiti, dar declanseaza alte resorturi de supravietuire si-si muta preocuparile. Dupa tensiunea initiala de adaptare, care poate dura o zi, o luna, un an, depinde de educatia, experienta anterioara si taria caracterului fiecaruia trebuie sa spunem adevarului pe nume: indiferent de mizeria materiala, de supraaglomerarea animalica pe care toti romanii – deveniti europeni se prefac ca nu o vad, de rugina si de saracia care este insasi esenta puscariei in Romania, detentia aluneca intr-o inghesuita trandaveala. Seamana leit cu trandaveala armatelor cand nu au batalii de dus, stiti voi care, aceea descrisa extraordinar de Tolstoi in “Razboi si pace”. Buna-proasta, mancarea vine de trei ori pe zi, instructie (munca) nu fac nouazeci la suta dintre “alesi”, tablele, remi-ul, ping-pongul, trasul de fiare, barbutul pe furis “merg” intr-una. Dar mai ales barfa, taclalele, comentariile despre orice, oriunde, oricum. De “afara” sau “inauntru”. intr-o ora orice subiect secret e stiut de intreaga puscarie: hoti, gardieni, ofiteri.

Fiecare este disperat sa-ti mai povesteasca odata povestea vietii lui si “maretia faptei” pentru care, evident pe nedrept, daca nu cel putin exagerat, a fost adus in “parnaie”. Cei cu adevarat nevinovati, greselile sau abuzurile sistemului, se ineaca in viermuiala feroce si-n urletele de false victorii. Curg laudele despre “fapte” grozave “afara” mai tare decat grindina de vara.

Cu alte cuvinte, cu cat mai lunga puscaria cu atat mai usoara. Devine un mod de viata, o obisnuinta. Nu e o figura de stil – devine un fel de tabara mizera de odihna, chiar distractie, si despre cum sa faci pe viitor “fapte” fara egal, pentru care nu te prinde nimeni. La rigoare, puscariile din Romania par niste “crescatorii” ruginite de stat, mizerabile, unde se cultiva infractionalitate, nu reabilitare si reintegrare. Daca Uniunea Europeana sau Fondul Monetar International nu ne obliga sa le restructuram, puscariile romanesti vor mai nenoroci definitiv sute de mii de oameni multi ani de acum inainte. Evident ca nu e nimeni responsabil pentru asta.

Pentru Scaletchi viata azi in puscarie, cu toate “meandrele ei concrete” este mai usoara decat pentru aproape toti cei 34.000 de condamnati definitiv (nu uitati ca in jur de 10.000 intra si ies anual din puscarii, mai sunt cateva mii de arestati preventiv in penitenciare si alte cateva mii arestati in sectiile de politie din tara, mai nou si arestati la domiciliu, deci o continua miscare browniana. Apropos: o amnistie–gratiere generala DOAR scurteaza din pedepsele unor oameni care vor iesi oricum – asa zisa “eliberare” a lor se va petrece sigur mai tarziu, cand vor fi mai dependenti de modul de viata din puscarii. Deci cu cat ies mai tarziu sunt mai inadaptabili. E certificat… stiintific.

Viata lui Scaletchi in puscarie pare mai usoara decat a celorlalti din doua motive. intai pentru ca el a fost condamnat la moarte si a stat cinci ani inchis pe vremea lui Ceausescu. Cand a vrut sa fuga cu vaporul pe care-l comanda in Turcia. Desi i-am citit condamnarea la moarte si am aflat cum a fost intors din fata plutonului de executie, desi am aflat ca a stat in aceeasi celula cu avocatul, proprietar important de casa de avocatura mare azi, Musat, eu, chiar acum cand scriu NU pot sa-l cred. Nu se poate sa fi fost condamnat la moarte si sa fi purtat lanturi la picioare cu bila de fier si sa fi fost inchis in cancerul umed din Jilava – Fortul 13 in miezul comunismului si sa arate asa cum arata azi! implineste saizeci de ani acum la inceputul toamnei si are un par castaniu fara aproape nici un fir alb. Cu aer de om bine hranit tine toate posturile ortodoxe si ca orice marinar adevarat e foarte credincios facandu-si cruce dupa toate canoanele. Marinarul negociaza zilnic cu Dumnezeu.

Al doilea motiv pentru care ar putea fi usoara puscaria pentru el este meseria din care “vine”. Marinarul a dormit toata tineretea in spatii mult mai stramte pe vapoare, si a mancat mancare si apa mai expirate decat cele din Rahova sau Jilava.

Ar avea toate sansele sa trandaveasca acum la a doua “tabara”, exact ca intr-o calatorie lunga pe mare. O neliniste stralucitoare si uneori excesiva nu-i da insa pace.

Scrie zilnic, in jurnalul de bord. Scrie carti. Scrie pentru “Monitorul drepturilor omului” afara. isi gestioneaza copiii la telefon. tine cursuri diverse altor detinuti. E foarte activ la dezbaterile organizate intre noi cei cu “carte si parte”. Repara si construieste continuu prin telefon acareturile complicate pe care le-a lasat afara. Traieste fiecare clipa cu o intensitate aproape dureroasa.

Aceata a doua condamnare, de sase ani pentru presupuse fapte de coruptie, destul de nedovedite spun chiar si judecatorii, procurorii si avocatii arestati care i-au studiat dosarul si achiterea lui in prima instanta, nu l-a linistit sau macar “anesteziat”. Daca aproape toti ceilalti detinuti par sa se indeparteze de libertate, care pe zi ce trece incepe sa fie ca un sir de scantei tot mai palide, la Florentin Scaletchi libertatea este preocuparea lui continua, ca un foc mistuitor, parca tot mai puternic.

Pentru el Basescu Traian si Monica Macovei sunt reprezentarea raului absolut, zi de zi, de zece ani incoace. si scrie zilnic despre asta. Nu pentru ca l-au bagat pe el “cu un telefon”, ci pentru ca “otravesc definitiv tot ce ating”. Am mai scris ca el si Basescu au fost colegi de facultate, ca se cunosc foarte bine. Cand doar aude vorbindu-se despre Basescu, Florentin sufera. Nu poate accepta ca dupa un Ceausescu sinistru, dar care totusi a facut ceva pentru tara, sa vina un Basescu, o “panarama” de Ceausescu, care si acum cand e presedinte se comporta ca un vanzator de carpete de contrabanda cu “Rapirea din Serai”, care nu urmareste decat sa “haleasca toata piata neagra, cum a invatat el in port”. Sustine ca Basescu tipa sus si tare sa respecte ceilalti statul de drept si-i aresteaza ca sa faca el afaceri interlope. “Asta cu frate-sau e nimic la el, cat un pahar de whisky pe an. El vrea tara sa fie nava lui cu care face contrabanda”.

Dar nu de asta este Florentin simpatizat in puscarie, mai ales ca prieteni de afara m-au prevenit sa ma feresc de el, e foarte dificil.

Florentin ne place tuturor pentru ca ne face sa radem si rade continuu de noi si cu noi si de tot ce-l inconjoara. Are un umor exploziv, care curge in suvoaie, intre negru si luminos cu care nu iarta pe nimeni. Unii spun ca e rautacios, dar spuneti voi, Caragiale, Moliere sau Tandala au fost oameni rai? Toti recunosc ca datorita lui cei din preajma facem o puscarie mai usoara. Nu iarta pe nimeni, nici pe mine, nici pe Adrian Nastase, nici pe colegii de camera dar mai ales pe prietenii lui Cornel Iacobov sau Max Balasescu. Si cu un suprasimt, pe care nu-l descoperi decat in timp, cand depaseste mult asteptarile iar umorul lui si hohotele celorlalti au devenit discontinue, se opreste brusc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Face pe loc altceva, cu o seriozitate care transforma hohotele tuturor in macaneli mirate. Pleaca grabit, preocupat sa scrie ceva sau la un curs pe care-l tine cine stie pe ce sectie a puscariei. Neuitand sa aduca aminte tuturor ca libertatea este cel mai de pret lucru si nu trebuie uitata nici o clipa. El are multe de facut afara, iubit sau nu, dorit sau nu, comandantul are intotdeauna treaba pe mal cand se intoarce dintr-o calatorie. Evident ca pe uscat comandantul nu mai este la fel de plin de umor ca pe nava… sau in puscarie. Dar asta nu ne opreste pe noi cei care vom ramane in urma lui pe sectie – va implini 60 de ani si i se scurteaza pedeapsa – sa regretam deja ca nu va mai rade nimeni de noi cu atata har “de nebun cu capu” cum il alinta cineva. In urma lui Florentin, tabara ar putea fi mai putin vesela, sigur, nu cu mult, dar precis sclipirile libertatii vor fi mai palide. Libertatea asa cum o definiti voi. O definiti?