Un denunt depus de Florentina Cirstea, asistenta trimisa in judecata in dosarul “Maternitatea Giulesti” impotriva procurorului Marius Iacob (foto – actual prim adjunct al Procurorului General al Romaniei) si a procurorului Remus Budai, dar si a politistilor care au lucrat in acest dosar, s-a transformat, sub bagheta celui care ar fi trebuit sa cerceteze faptele descrise in respectivul act, adica procurorul Ioan Sandru (subalternul lui Iacob), intr-un elogiu adus procurorului Marius Iacob, la acel moment sef al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din Parchetul General, adica seful sau direct. Procurorul Ioan Sandru nu a identificat si audiat niciun politist care a lucrat in cauza, nu si-a deranjat colegii procurori pentru a verifica macar minima veridicitate a celor spuse in denunt. Cu toate acestea, procurorului i-a luat 3 luni si 22 de zile pana sa semneze o rezolutie de neincepere a urmaririi penale impotriva tuturor, iar argumentatia sa poate fi simplu rezumata: “faptele nu exista!”

Cirstea i-a acuzat pe cei care au lucrat in dosarul privind explozia de la Maternitatea Giulesti de uz de fals, abuz in serviciu si neglijenta in serviciu, sustinand ca politistii au lucrat fara delegare valabila in cauza, deoarece ordinul de delegare al acestora, din 07.08.2010, “nu corespunde realitatii, pentru ca in cuprinsul sau se face referire la evenimente din 8.08.2010”. Ca atare, s-a sustinut in denunt, politistii au facut acte fara delegare inainte de 18 august 2010. O alta problema reclamata de Cirstea a fost legata de modul in care i-a fost luata prima declaratie, fara prestare de juramant si fara ca politistul care a condus audierea sa o fi informat, in prealabil, pe asistenta, ca marturia mincinoasa se pedepseste. In aceeasi zi in care Florentina Cirstea a dat prima declaratie, in nu se stie ce calitate, procurorul Remus Budai a semnat si rezolutia de incepere a urmaririi penale in rem, pentru ca numai cinci zile mai tarziu, adica in 23 august 2010, Marius Iacob, impreuna cu Remus Budai, sa dispuna inceperea urmaririi penale fata de Florentina Cirstea.

Cea mai mare neclaritate pe care Florentinta Cirstea i-a cerut lui Ioan Sandru sa o explice a fost de ce intr-un act de delegare a politistilor, semnat in 7 august, se face referire la un eveniment petrecut de abia a doua zi.

La momentul respectiv, adica in august 2010, Lumeajustitiei.ro a primit de la Parchetul General o explicatie scrisa si oficiala, in sensul ca a fost o eroare materiala, corectata cateva zile mai tarziu. Aceeasi explicatie a cerut-o de la Parchetul General si avocatul Florentinei Cirstea, numai ca nu a primit niciun raspuns. Ca atare, asistenta a semnat si depus la Parchet denuntul cu privire la cei care au instrumentat dosarul “Maternitatea Giulesti”.

Sandru: “Solutiile adoptate sunt rezultatul analizei temeinice a actelor/probelor aflate la dosarul cauzei si a textelor de lege aplicabile materiei supuse urmaririi penale”

La trei luni si 22 de zile de la depunerea denuntului, fara nicio audiere efectuata in cauza, cu mult dupa ce Parchetul General daduse public, pentru Lumeajustitiei.ro, solutia, facand cumva imposibila misiunea lui Sandru de a decide, eventual, contrariul, procurorul Ioan Sandru a semnat rezolutia din 21.12.2010, in care dadea solutia de urmarire penala in cauza, cu urmatoarea argumentatie: “nu se deceleaza pe de o parte, niciun indiciu de natura a contura elementele vreuneia dintre infractiunile sesizate, iar, pe de alta parte, retinem ca este de competenta instantei ce are cauza pendinte de a stabili/califica calitatea in care aceasta (n.n.-Florentina Cirstea) a dat respectivele declaratii de faptuitor ori de martor, si, implicit, de a le da eficienta probatorie sau nu in cauza. Putem retine ca aspectele descrise in denutul formulat constituie exceptii/aparari, fara nicio inraurire infractionala, constatand tot in sarcina magistratilor procurori. Nu se pot retine incalcari ale legii sau ale atributiilor de serviciu, actele procesuale/procedurale intocmite si solutiile adoptate, sunt rezultatul analizei temeinice a actelor/probelor aflate la dosarul cauzei si a textelor de lege aplicabile materiei supuse urmaririi penale. Magistratii procurori nu au facut altceva decat sa isi exercite atributiile cu care legea i-a investit, dispunand efectuarea de acte de urmarire penala potrivit convingerii obiective si nepartinitoare, in acord cu principiile care guverneaza desfasurarea procesului penal, prin aprecierea completa si justa a indiciilor/datelor/probelor existente in respectivele momente procesuale, neexistand nicio premisa de natura a conduce la presupunerea rezonabila a cauzarii vreunei vatamari a intereselor legale apartinand numitei Cirstea. Nu se poate sustine ca exercitarea in acest mod a atributiilor de serviciu ar interesa sfera ilicitului penal si care ar fi in prezenta unor acte abuzive ori defectuos intocmite sau a unor acte false/plasmuite, menite a antrena raspunderea penala. In concluzie, invinuirile aduse prin denuntul penal formulat sunt neintemeiate, intrucat acestea nu au corespuns factual si implicit probator, si ca atare se poate conchide ca faptele denuntate nu exista in materialitatea lor, urmand ca in cauza sa se dispuna neinceperea urmaririi penale”.