Pielea oricarui cetatean din tara asta nu mai face doua parale, daca oricine poate fi condamnat la inchisoare, fara drept de apel, pe facaturi de dosare. 

 Cazul senatorului Sorin Rosca Stanescu, unul dintre cei mai calificati jurnalisti ai Romaniei, aruncat in inchisoare direct in apel, dupa ce initial fusese achitat, in conditiile prescrierii faptelor, demonstreaza pentru mine degradarea in care a ajuns Justitia romana pe anumite culoare ale sale. Pe aceste culoare, anumiti magistrati, sub falsul stindard al independentei absolute, au scapat de sub control, fiind mai necesara ca oricand introducerea unei raspunderi reale a acelora care isi bat joc de nobila profesie de procuror sau judecator. Este opinia mea ferma de jurnalist, care am pretentia ca stiu ce inseamna actul de justitie.

Doua judecatoare de la Curtea de Apel Bucuresti, foste procuroare, ignorand faptul ca insusi procurorul de caz a solicitat sa se constate interventia prescriptiei, au decis sa arunce un om de valoare in inchisoare cu executare. Si veti vedea cum...

Ca fost jurnalist de investigatie la ziarul ZIUA, unde am lucrat 16 ani si jumatate, din prima zi a ziarului 15 iunie 1994 si pana in ultima zi de 6 ianuarie 2010, l-am avut director pe Sorin Rosca Stanescu. Pot spune ca acest om a format jurnalisti de calibru, a stiut in vremuri foarte tulburi sa le tina spatele pentru ca acestia sa devina puternici si a avut o contributie esentiala la demascarea fraudelor din aceasta tara si reformarea sistemului judiciar. Chiar daca pentru unii voi parea hazardat, afirm ca fara ziarul ZIUA, cel mai important ziar de investigatie care a existat in Romania (falimentat premeditat sub regimul Basescu) magistratura era si azi la cheremul partidelor politice care se succed la putere. Ziarul ZIUA a fost cel mai mare aliat al sistemului judiciar de-a lungul celor 16 ani de existenta si a militat cu succes atat pentru independenta magistratilor, scoaterea lor de sub comanda politica in care activau dupa decembrie 1989, cat si pentru acordarea acestora de salarii si conditii de munca decente.

Sorin Rosca Stanescu a avut insa ghinionul ca omul pe care l-a ajutat decisiv in 2004 sa ajunga presedinte al Romaniei, sa-l vaneze cu procurorii politici care i-au fabricat un dosar a carui tinta era atat el, dar mai ales omul de afaceri Dinu Patriciu (fost patron al ziarului ZIUA si care l-a ajutat pe Traian Basescu prin toate mijloacele), decedat de curand. Condamnarea lui Sorin Rosca Stanescu a venit pe fondul unor declaratii si amenintari, explicite si repetate, formulate de presedintele Traian Basescu la adresa lui Sorin Rosca Stanescu, care a avertizat public ca inamicii lui „nu vor scapa”. Republica Procurorilor s-a conformat, iar CSM a tacut in fata „profetiilor” lui Basescu, care deloc intamplator s-au concretizat aievea, prin condamnarea la inchisoare a tuturor rivalilor politici nominalizati public de acesta.

Am avut acces la multe din piesele dosarului, unele documente din acest dosar le-ati citit in Lumeajustitiei.ro iar altele vor aparea de acum incolo.

Nu exista niciun dubiu pentru mine: acuzatiile in ceea ce-l priveste pe Rosca Stanescu, dincolo de faptul ca nu sunt deloc pertinente, au fost retinute pentru condamnarea sa in conditiile in care:

- la fond s-a dat achitare pe aceleasi probe;

- faptele erau prescrise, dupa cum au cerut constant procurorii de sedinta din 2011 (la faza de fond de la TMB) si pana in 2014. Ele au fost comise in aprilie 2004, iar prescriptia a intervenit la 7 ani si jumatate. Prescriptia a fost retinuta prin incheiere chiar in faza de fond de la TMB;

- interceptarile telefonice (unica proba in acuzare) au facut obiectul unei condamnari defintive a SRI la daune morale de 50.000 lei catre Dinu Patriciu pentru modul ilegal in care au fost obtinute;

- interceptarile nu au fost inlaturate cum s-ar fi procedat in orice stat civilizat, dar nici macar nu au fost expertizate;

- schimbarea incadrarii juridice s-a facut in timpul pronuntarii din apel, fara sa se dea posibilitatea acuzatilor sa stie de aceasta si sa se apere pe noile acuzatii;

- bogata jurisprudenta a CEDO de la Strasbourg a statuat ca se incalca dreptul la un proces echitabil atunci cand un acuzat achitat in fond este condamnat subit in ultima faza procesuala pe baza acelorasi probe, fara sa se administreze probe noi care sa rastoarne probatoriul initial;

- acuzatii au cerut continuarea procesului penal, peste interventia prescriptiei, pentru a fi achitati, situatie fata de care daca instanta ar fi retinut elemente de vinovatie, solutia legala era incetarea procesului penal pentru interventia prescriptiei;

Sorin Rosca Stanescu s-a dus la inchisoare si nimic, deocamdata, nu va putea schimba asta. Cazul pare inchis.

Problema de fond este ce ne facem cu acest tip de Justitie de neinteles pentru cetatean? Pe zi ce trece sunt tot mai dur criticate in spatiul public hotararile de condamnare a unor persoane, pronuntate la o maniera incomprehensibila! Asta demonstreaza ca derapajele Justitie sunt tot mai putin tolerate!

Cum este posibil ca un om achitat in fond sa fie condamnat in apel pe baza aceluiasi probatoriu? Se pot juca magistratii cu viata si libertatea unui om ca si cand ar juca la loterie, dupa cum au toanele si interesele?

Cum este posibil sa avem magistrati care resping toate probele si exceptiile in bloc, fara macar sa le puna in discutia partilor, sa creeze macar aparenta respectarii procedurilor?

Cum este posibil sa avem procurori transformati peste noapte direct in judecatori de instante de rang superior?

Cum este posibil sa avem magistrati care au produs daune uriase bugetului de stat prin condamnari nedrepte, nenorocind nevinovati, si acestia sa ramana in functii fara sa fie deranjati in vreun fel?

Chiar poate aresta si inchide un magistrat pe cine vrea, cum vrea, fara sa raspunda cand greseste?

Cum se poate apara un justitiabil de abuzurile unor procurori si judecatori?

De ce Executivul si Legislativul nu intervin cu actiuni ferme pentru recuperarea prejudiciilor, pentru temperarea acelor magistrati care comit erori evidente? Pana unde poate merge independenta prost inteleasa a unora din Justitie?

Cat mai tolereaza societatea un Consiliu Superior al Magistraturii in care lipsa de reactie la solutiile aiuristice ale unor magistrati si agresivitatea la adresa dezvaluirilor din spatiul public au devenit monumentale?

Solutii sunt, si ele nu pot veni decat de la clasa politica! Controlul intre puterile statului trebuie sa inceapa sa functioneze in Romania. Derapajele din Justitie trebuie controlate de Executiv si Legislativ nu prin imixtiuni in activitatea de judecata propriu-zisa, ci prin masuri de recuperare a daunelor de la magistratii gresiti si modificarea legislatiei astfel incat sa nu se mai permita pe acelasi probatoriu intoarceri cu 180 grade ale solutiilor de la o instanta la alta, fara ca partile sa fie instiintate ca se va petrece acest lucru si sa li se permita sa-si faca apararile.

CSAT si comisiile parlamentare de control asupra serviciilor de informatii, in special cea asupra SRI, trebuie sa intervina si sa impiedice aceste structuri sa mai fileze magistrati in scop de santaj ori sa racoleze magistrati pentru a-i ghidona in sistem. Desi au existat cereri dinspre CSM, CSAT a refuzat sa intreprinda vreo actiune de verificare a magistratilor care colaboreaza sub orice forma cu serviciile de informatii.

Tot legat de servicii, trebuie interzis ofiterilor SRI ori ale altor structuri de informatii sa se plimbe in parchete si instante ca la ei acasa, sa participe la evenimente si sindrofii alaturi de judecatori si procurori. Este inadmisibil ca judecatorii de mandate din Romania sa se intalneasca permanent cu ofiteri de la SRI-ul care solicita si pune in executare mandatele de ascultare si monitorizare!

Ministrul Justitiei trebuie pus sa-si faca datoria, sa-i controleze administrativ (nu pe solutii) pe procurorii care functioneaza sub autoritatea sa, conform Constitutiei, si sa ceara tragerea la raspundere reala a procurorilor care incaseaza achitari imputabile!

E plina tara de procurori care au trimis nevinovati in judecata, pentru omor si alte fapte, nevinovati care au stat cu anii in inchisori si in final au fost achitati. Nimeni nu face inventarul acestor erori judiciare, stabilite de instantele nationale, care ne costa atunci cand nevinovatii tinuti prin puscarii castiga procese impotriva statului roman de dezdaunare. DNA are anual 10-12% achitari, fapt inadmisibil.

CSM trebuie obligat prin lege – daca avea bun simt o facea din proprie initiativa – sa faca inventarul anual al erorilor judiciare stabilite ca urmare a admiterii unor cai extraordinare de atac (reviziurile si contestaiile in anulare) si sa le dea publicitatii cu numele si prenumele magistratilor care au comis erori judiciare.

Trebuie interzisa practica abuziva a unor instante si parchete, inclusiv a CSM si Inspectiei Judiciare, de a refuza accesul presei si cetatenilor la informatiile de interes public, prin anonimizarea excesiva a numelor partilor si magistratilor, care golesc de continut obligatia de informare a acestor institutii. Prin aceaste practici arbitrare se incearca in fapt ascunderea sub prese a mizeriei din sistem.

Trebuie desecretizate mapele profesionale ale magistratilor, iar opinia publica sa stie cate achitari sau casari are fiecare magistrat in parte si sa se termine cu calificativele „foarte bine” pe care le iau an de an magistratii cu erori judiciare la palmares!

O alta problema vehiculata in ultima vreme este cea privind necesitatea interzicerii intrarii in complet unic a unor judecatori proaspat iesiti de pe bancile INM ori solutionarea de dosare de catre procurori in aceeasi situatie, fara parcurgerea unui numar considerabil de ani pe langa magistrati cu vechime. In SUA, spre exemplu, nu poti fi judecator de judecatorie mai devreme de varsta de 35 de ani. La noi deja avem magistrati la Inalta Curte la varsta asta! Kovesi a ajuns Procuror General la 36 de ani, pentru ca asa a vrut Basescu, si efectele unei asemenea anomalii se vad cu ochiul liber, raterurile in marile parchete si acuzatiile de politizare la varf fiind la ordinea zilei!

Iata numai cateva solutii politice, care nu pot fi catalogate drept imixtiuni in actul de justitie, si care pot redresa radical sistemul judiciar. Daca exista vointa politica!

Justitia este un serviciu public, platit din banii contribuabililor. Placa independentei nu mai poate fi admisa in conditiile uriaselor sume platite anual de la buget pe erorile judiciare, si a numarului considerabil de oameni simpli sau personalitati publice distruse prin dosare fabricate. Justitia nu poate fi absolvita de raspunderea profesionala, in vreme ce exponentii celorlalte doua puteri in stat raspund permanent pentru ceea ce fac in exercitarea functiilor lor!

PS – Ca jurnalist, vreme de 24 de ani am militat prin sute de articole pentru independenta Justitiei fata de politic, atat economica, cat si legislativa. Ce ciudat ca astazi sa constat ca politicul trebuie sa intervina pentru a tempera excesul de independenta din sistem!