Cei care credeau ca au reusit sa ii inchida gura procuroarei PICCJ Angela Nicolae (foto alaturi de Codruta Kovesi), dupa rearestarea acesteia, s-au inselat. Angela Nicolae, fosta sefa a Directiei Relatii Internationale din PICCJ, a trimis de dupa gratii o noua scrisoare, chiar la o zi dupa ce Completul de 5 judecatori al Inaltei Curti, condus de sefa instantei supreme Livia Stanciu, a decis sa-i respinga contestatia fata de masura de arestare preventiva dispusa de judecatoarele Mariana Ghena, Rodica Aida Popa si Magdalena Iordache, pe motivul ca a trimis scrisori catre Lumeajustitiei.ro.

In scrisoarea trimisa Lumeajustitiei.ro, Angela Nicolae acuza ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a devenit un "pluton de executie" si explica faptul ca la termenul din 16 septembrie 2014, cand i s-a respins contestatia la masura arestului preventiv, a stiut ca executarea sa era iminenta in momentul in care a vazut-o pe sefa ICCJ Livia Stanciu. Angela Nicolae arata ca a respectat toate obligatiile stabilite de instanta la momentul eliberarii sale din arest si ca nu a facut altceva decat sa arate abuzurile comise de DNA, abuzuri pe care nimeni nu le sanctioneaza. De asemenea, in aceeasi scrisoare, Angela Nicolae dezvaluie ca Laurei Codruta Kovesi i-a fost frica de ea in permanenta, pentru ca stia abuzurile pe care le-ar fi comis in cei opt ani in care sefa DNA a ocupat functia de Procuror General al Romaniei.

Prezentam integral scrisoarea procuroarei Angela Nicolae:

"ICCJ a devenit un pluton de executie. Si atunci, stapanul inelelor basist a spus: "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte".

16.09.2014, ora 9 dimineata. Am fost adusa cu catuse la maini (pentru ca am devenit din nou un pericol public) intr-o sala banala a ICCJ, dar goala, deoarece singurul proces programat era al meu. De ce oare? Raspunsul vine de la sine. S-a dorit ca nimeni sa nu mai auda eventualele dezvaluiri despre care s-a crezut ca le voi face in public. Am asteptat singura in boxa acuzatilor sa intre completul de judecata, avand o mica speranta ca, 'poate acum', la judecarea contestatiei mele, se va face dreptate, adica sa se inlocuiasca masura arestarii preventive solicitate de DNA (pentru nesupunere), cu eliberarea mea sub control judiciar. Am fost trezita din acest vis frumos de intrarea completului de judecata, alcatuit din 5 judecatori avand ca presedinte pe insasi presedinta ICCJ – cat de important este procesul meu pentru ICCJ si cat de necesara era mentinerea arestarii mele! Cand am vazut-o pe presedinta ICCJ, care a declarat solemn deschiderea sedintei de judecata, am realizat ca executarea mea era iminenta. Ma simteam ca in fata unui pluton de executie si in acele momente mi-am amintit cat de pretioasa este viata. Am avut o existenta tragica, fiind crescuta de bunica materna, care, fiind pe moarte, mi-a spus 'ajuta-ma sa mai traiesc macar o zi' si prin prezenta mea am reusit sa ii prelungesc viata cu o zi. Toti ne dam seama (desi uneori este tarziu) cat de pretioasa este viata si libertatea si este nedrept sa fie furate sau eventual cat de mult conteaza o zi in viata unui om. Paradoxal, mi-am spus in gand ca trebuie sa mai traiesc macar o zi intr-o lume normala si mai ales sa fiu un om liber, necenzurat.

Desi procurorul de sedinta DNA a fost lasat sa intre pe fondul cauzei cu multa amabilitate de instanta de judecata (aratand cat de vinovata sunt si ce multitudine de probe are DNA in sustinerea acesteia), eu am fost reprimata la scurt timp dupa ce am incercat sa intru si eu pe fond si sa dau replica cuvenita, in sensul ca nu fusese administrata nicio proba in faza de judecata care sa formeze convingerea instantei ca sunt vinovata. Mi s-a recomandat sever sa vorbesc despre obiectul cauzei (contestatia impotriva masurii arestului preventiv), ceea ce am si facut. Din acel moment stiam cu siguranta ca plutonul de executie isi va face datoria, dar trebuia cu ultimele forte sa ma apar, desi nimanui nu-i pasa de apararea mea, pentru ca era un simulacru de proces; eu stiam dinainte solutia.

Dar, paradoxal, nu-mi era frica pentru ca am simtit ca sunt sprijinita de acei oameni minunati pe care i-am simtit alaturi de mine: magistrati, sportivi de talie internationala, oameni politici etc., care fusesera si ei executati la ordin (Adica acei oameni care daca erau condamnati sau urmariti penal nu mai prezentau nicio credibilitate - cu toate ca erau nevinovati, multi dintre ei avand dosare fabricate la comanda).

M-am intrebat de ce a trebuit sa fiu executata, in sensul ca am fost re-arestata.

1.Am respectat toate obligatiile stabilite de instanta cu multa constiinciozitate.

2.Nu am facut cereri, nu am ridicat exceptii si nu am solicitat probe intr-un cadru virtual si nici nu am avut o pozitie procesuala necorespunzatoare, adica am prezentat niste aspecte in afara cadrului procesual. Dar DNA, m-am intrebat, a avut o pozitie procesuala necorespunzatoare atunci cand, inainte de arestarea mea preventiva, a dat publicitatii, tutoror posturilor de televiziune – deci in mediul virtual, nu in cadrul procesual penal – documente, interceptari telefonice, fara drept la replica si lasand sa se creada ca sunt 'marea protectoare a mafiei carnii', desi dosarul acesteia era la Tribunalul Dambovita, eu neavand nicio legatura cu mafia carnii?

Procurorul de sedinta a insinuat ca incerc sa influentez opinia publica, sa arat ca sunt nevinovata. In realitate, eu am aratat abuzurile DNA, pe care, din pacate, pana in prezent nimeni nu le sanctioneaza. Poate ca o lege speciala care sa aiba ca obiect raspunderea magistratilor care savarsesc abuzuri in desfasurarea activitatii lor profesionale ar pune capat acestor abuzuri si ar stabili limitele dreptului la libera exprimare.

Eu nu am facut afirmatii nereale, am aratat inclusiv in cadrul procesual ca mi s-au ascuns 51 de SMS-uri, care dovedesc nevinovatia mea, inclusiv filajul efectuat prin care dovedesc ca fiul meu, cu banii pe care-i cerea folosindu-se de numele meu, de pozitia mea, se deplasa la Gara de Nord, de unde cumpara droguri.

Realitatea este aceea ca sefei DNA i-a fost frica de mine in permanenta, pentru ca, timp de 8 ani cat au durat cele doua mandate ca procuror general, stiam multe abuzuri pe care le-a facut. Dar am mai realizat un lucru: ca o executie adevarata nu se poate face 'de unul singur', ci este nevoie ca 'mai-marii justitiei romane', DNA si ICCJ, sa isi dea mana si sa se sprijine reciproc pentru ca executarea sa fie sigura.

Daca cineva crede ca aceasta executare la ordin reprezinta sfarsitul pentru mine se insala, pentru ca am toate resursele sa renasc din cenusa, pentru ca am siguranta ca va veni cat de repede sfarsitul sistemului nazist din justitie si, odata cu el, scoaterea adevarului judiciar la lumina.

Singura mea vina, ca si cea a oamenilor amintiti mai inainte, este ca toti am figurat pe lunga lista neagra a sistemului basist.

Si atunci, stapanul inelelor basist, din teama fata de opozantii sai, si-a spus lui insusi: 'Atunci i-am condamnat pe toti la moarte'.

Dar era doar o iluzie, roata se va intoarce si atunci toti cei care au facut abuzuri vor fi pedepsiti.

Nicolae Angela, fost procuror sef la Parchetul General

P.S. - Zilele trecute, procurorul DNA Mariana Alexandru, care mi-a intocmit rechizitoriul si mi-a fabricat dosarul la ordinul lui Kovesi, s-a pensionat, inainte de implinirea varstei legale de pensionare, poate printre alte motive fiind si frica de abuzurile facute, care nu o vor lasa sa fie linistita nicio clipa, pentru ca in viata totul se plateste".