Prin anii ’30, aparea in ziarul UNIVERSUL, in fiecare numar si pe prima pagina, un mic articol ce purta acest titlu. Ideea era ca numai prostii si vandutii nu voiau sa vada pericolul instaurarii unui regim bolsevic in Romania, pericol la care contribuia din plin presa de stanga din strada Sarindar (in principal, ziarele DIMINEATA SI ADEVARUL).

In zilele din urma m-am gandit la UNIVERSUL si la avertismentul sau neluat in seama. Asemanarea cu ceea ce am trait noi recent mi se pare frapanta. Sa ma explic.

Destul de multe persoane (politicieni, analisti, jurnalisti etc.) au sustinut, mai cu seama in ultima jumatate de an, ca in Romania avem de-a face cu o dictatura, dictatorul fiind, desigur, Traian Basescu. Argumentele in sprijinul unei asemenea sustineri sunt arhicunoscute, asa incat nu are sens sa le reiau. Principalul contraargument adus a fost acela ca nici o dictatura nu ar permite desfasurarea unor miscari de protest ca cele ce au avut loc la noi (mai cu seama in timpul iernii), ca nici un dictator nu ar ingadui sa fie criticat asa cum a fost criticat Traian Basescu. Marturisesc faptul ca, o vreme, am fost tentat sa dau crezare unor astfel de sustineri , gandindu-ma ca, in ciuda dezgustului profund pe care mi-l starnea presedintele si grupul politic din jurul sau, sa mergi cu gandul pana la ideea de dictatura e prea mult, mai ales in privinta unei tari membra a Uniunii Europene.

Ei bine, daca in ianuarie sau februarie poate ca era prematur sa vorbesti despre dictatura, avand in vedere ca miscarile de strada si protestele din presa au contribuit (daca nu chiar au determinat) la caderea unui guvern si la formarea unei noi configuratii a Parlamentului , ceea ce in final a adus opozitia la putere, in momentul de fata, dupa ceea ce s-a intamplat la referendumul din 29 iulie, mi se pare ca ideea se impune cu forta evidentei.

Ce altceva poate fi, daca nu o dictatura, regimul politic in care presedintele nu poate fi inlaturat prin vot popular si in conditiile in care o asemenea procedura de demitere , prin vot, este reglementata de Constitutie, iar rezultatul votului a fost, in mod covarsitor in sensul demiterii?

Cum altfel se poate numi regimul in care o persoana isi subordoneaza institutii publice (Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Serviciul de Informatii Externe si, mai ales, Curtea Constitutionala)pentru ca, deturnandu-le de la scopul lor firesc in cadrul statului, sa le foloseasca pentru a se mentine la putere?

In ce regim democratic legea este rastalmacita si interpretata dupa bunul plac al unei persoane, in scopul ramanerii sale la putere?(Nu am fost niciodata adeptul ideiii ca „unde-i lege, nu-i tocmeala” si am sustinut si elogiat mereu interpretarile indraznete; dar interpretarea unei legi nu trebuie niciodata sa fie in contradictie cu spiritul acesteia si mai ales cu notiunea de dreptate si echitate. Or, cu ocazia referendumului din 29 iulie, tocmai spiritul Constitutiei si al altor legi a fost siluit de catre Curtea Constitutionala.)

Care ar fi denumirea unui regim in care anumite institutii publice (vezi Ministerul Public) desfasoara activitati de politie politica?

Desigur, libertatea cuvantului , a presei, a intrunirilor a fost mentinuta , dar la ce bun atata vreme cat criticile, protestele si celelalte manifestari democratice si , mai ales, votul, au ramas fara nici un efect?

Principala greseala pe care o fac cei care invoca mentinerea libertatilor enumerate mai sus drept argument impotriva ideii de dictatura este aceea dea confunda aceasta notiune cu cea de totalitarism. Or, Hannah Arendt face o distinctie clara intre dictatura si regimurile totalitare, aratand „ca totalitarismul difera esential de alte forme de opresiune politica pe care le cunoastem, cum ar fi despotismul, tirania si dictatura. Oriunde a ajuns la putere, totalitarismul a dezvoltat institutii politice complet noi si a distrus toate traditiile sociale, juridice si politice ale tarii.”(v. H. Arendt, Originile totalitarismului, trad. de I. Dur si M. Ivanescu, Ed.Humanitas, p. 567).

Asadar, nu regim totalitar, ci dictatura. Pana cand nu se va gasi modalitatea de a face ca votul celor sapte milioane si jumatate de participanti la referendum sa fie efectiv, adica sa produca efectul normal , demiterea presedintelui, in conditiile in care, in realitate, si cvorumul (in sine absurd si neconstitutional) a fost indeplinit, nimeni nu ma va convinge ca mai traim intr-o democratie.

Pana cand realitatea si nu o fictiune – existenta a 18,2 milioane de cetateni romani cu drept de vot ce ar trebui luati in considerare la stabilirea cvorumului – va sta la temelia pronuntarii unei hotarariri (indiferent de natura jurisdictiei), voi pune la indoiala chiar existenta statului de drept, nu doar a democratiei.

Pentru ca am afirmat ca mentinerea in functie a lui Traian Basescu s-a realizat cu concursul Curtii Constitutionale, ma voi referi in cateva cuvinte la aceasta.

Modelul il constituie, in mod evident, Consiliul constitutional francez, cel putin in privinta modului de desemnare a membrilor sai. Creat de abia dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1958, Consiliul constitutional a fost initial puternic contestat, fiind considerat o structura mult prea politizata (v. J. Morange, Libertatile publice, trad. S.V. Mangrău, ed. Rosetti, 2002, p. 132). Cu toate acestea, in urma pronuntarii unor hotarari extrem de liberale, disputele au incetat, in prezent hotararile consiliului fiind unanim acceptate (ibidem). Asadar, personalitatile autentice careau constitiuit de-a lungul timpului Consiliul constitutional francez au reusit sa determine ca o structura constituita pe baza unui principiu indoielnic (desemnarea politica a membrilor)sa functioneze impecabil, detasandu-se de conditia de „functionari” numiti politic si situandu-se pe pozitia de adevarati judecatori constitutionali.

Cu toate acestea,in ceea ce priveste atributiile Consiliului constitutional, trebuie remarcat faptul ca acestea sunt mai reduse in comparatie cu cele ale Curtii Constitutionale de la noi. Astfel , sunt supuse controlului de constitutioanalitate numai legile nepromulgate, scapand acestui control legile intrate in vigoare. Aceasta inseamna ca interventia Consiliului constitutional nu se poate realiza pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. Proiectele succesive prin care s-a intentionat introducerea exceptiei de neconstitutionalitate au fost sortite esecului (cu privire la acest aspect, v. , pe larg, R. Chapus, Droit administratif general, Tome 1, 15e edition, ed. Montchrestien, p. 77-79). Argumentul principal a fost acela ca membrii consiliului constituie un grup de personalitati care nu se bucura de suficienta reprezentativitate pentru a putea modifica o lege deja intrata in vigoare (ibidem, p 79.). Pe de alta parte, dispozitiile legale contrare Constitutiei nu sunt atat de numeroase, asa incat este preferabil ca Parlamentul insusi sa procedeze la eliminarea lor (ibidem).

Sigur ca introducerea controlului de constitutionalitate posterior, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, ar fi fost un castig al statului de drept, dar totodata o diminiuare a democratiei (ibidem).

Mai trebuie mentionat ca legile adoptate de popor direct, prin referendum, nu pot face obiectul niciunui control de constitutionalitate, fie el anterior sau pe cale de exceptie (ibidem, p. 74).

In ceea ce priveste Curtea Constitutionala a Romaniei, credem ca modul in care a procedat, in special in ultima perioada, este de notorietate. Prin maniera discretionara de a judeca inventand conditii de constitutionalitate pe care legea fundamentala nu le pomeneste (vezi conditia cvorumului) sau inlocuind realitatea cu o fictiune, curtea dat dovada ca este doar un servil instrument politic, nefiind nici pe departe la inaltimea misiunii sale.

In aceste conditii, cred ca cea mai indicata solutie este cea radicala: desfiintarea Curtii Constitutionale si incredintarea controlului constitutionalitatii legilor Curtii de Casatie, ceea ce nu ar fi decat revenirea la traditia antebelica.

In conditiile in care premierul Victor Ponta a declarat ca intentioneaza sa initieze procedurile de revizuire a Constitutiei in scopul delimitarii mai clare a atributiilor autoritatilor statutului (in special ale presedintelui si ale primului ministru), consider ca ar trebui facute demersuri pentru ca in proiectul legii de modificare sa fie incluse si dispozitii prin care se abroga normele referitoare la Curtea Constitutionala, introducandu-se, in schimb, norme care sa prevada compententa Inaltei Curti de Casatie si Justitie de controla constitutionalitatea legilor si de a exercita celelalte atributii ce revin in prezent Curtii Constitutionale.

Avocat Marius Scheaua

Redactor sef Pandectele Saptamanale