Stim de pe acum pe cine vom avea in viitorul CSM. La prima vedere toti cei alesi sunt magistrati de isprava. Cunoscuti in particular ei par si mai „de treaba”. Cu totii sunt baieti buni, luati individual. Dar asa au fost si cei de pana acum pentru ca, in Consiliu, sa se observe ca mai toate hotararile CSM au avut in spate un lobby, niste interese, niscaiva servicii intoarse, astfel incat aceasta institutie a ajuns sa actioneze colectiv in contradictie flagranta cu asteptarile firesti de la fiecare membru in parte. Pana in prezent, s-a dovedit ca mai fiecare membru al CSM intra in plen sau pe sectii cu ideile lui si iesea cu ale altora. Pentru ca toti au inceput prin a-si face intre ei servicii colegiale, aparent nevinovate, aparent bine intentionate, in privinta lui X sau Y, pentru o promovare, un transfer, o numire, un interviu... si au sfarsit prin a nu mai putea refuza o ruga venita de la un coleg care i-a fost de fiecare data “recunoscator”, indiferent cat de exagerata era aceasta. Tocmai acest lant al slabiciunilor este cel care a distrus increderea in CSM, si din interiorul sistemului si din afara lui, si i-a transformat pe cei alesi in cu totul alte persoane decat erau la inceput. Vor fi mai buni cei alesi de acum, decat cei de dinainte? Plecand de la premiza bunei-credinte putem spune da. Din 2011 vom avea un CSM mult mai echilibrat. In sensul ca pentru prima data apar in Consiliu magistrati militanti, precum Toni Neascu, Cristi Danilet si Horatius Dumbrava, veniti pe un singur proiect, care suna ambitios. Cei trei doresc sa schimbe stilul de lucru pagubos al Consiliului si stiu, cel putin primii doi, sa aiba o relatie fireasca cu presa. Ramane de dovedit daca solutia 3 in 1 va depasi stadiul declarativ si nu va deveni un factor de conflict, care sa faca jocul ONG-urilor lui Macovei si Soros, cum cred multi ca exista riscul. Le acordam insa prezumtia de nevinovatie celor “trei muschetari”, mai ales ca destui magistrati i-au creditat cu votul lor, vazand in ei un antidot la conservatorismul din CSM. Cei trei vor sta fata in fata cu greii Dan Lupascu, Lidia Barbulescu, care intotdeauna au un cuvant de spus, si au o sustinere importanta in instante. Orice ar spune altii despre ei, cei doi au dovedit, si nu o data, ca nu raspund comenzilor Puterii, fapt laudabil intr-o magistratura in care ani in sir multi i-au pupat in fund pe politicieni, in schimbul unui favor. Pe de alta parte, confruntarea inerenta dintre militanti si conservatori promite sa limiteze lantul slabiciunilor de care vorbeam mai sus, pe care cei vechi l-au ridicat la rang de arta.

de isprava. Cunoscuti in particular ei par si mai „de treaba”. Cu totii sunt baieti buni, luati individual. Dar asa au fost si cei de pana acum pentru ca, in Consiliu, sa se observe ca mai toate hotararile CSM au avut in spate un lobby, niste interese, niscaiva servicii intoarse, astfel incat aceasta institutie a ajuns sa actioneze colectiv in contradictie flagranta cu asteptarile firesti de la fiecare membru in parte. Pana in prezent, s-a dovedit ca mai fiecare membru al CSM intra in plen sau pe sectii cu ideile lui si iesea cu ale altora. Pentru ca toti au inceput prin a-si face intre ei servicii colegiale, aparent nevinovate, aparent bine intentionate, in privinta lui X sau Y, pentru o promovare, un transfer, o numire, un interviu... si au sfarsit prin a nu mai putea refuza o ruga venita de la un coleg care i-a fost de fiecare data “recunoscator”, indiferent cat de exagerata era aceasta. Tocmai acest lant al slabiciunilor este cel care a distrus increderea in CSM, si din interiorul sistemului si din afara lui, si i-a transformat pe cei alesi in cu totul alte persoane decat erau la inceput. Vor fi mai buni cei alesi de acum, decat cei de dinainte? Plecand de la premiza bunei-credinte putem spune da. Din 2011 vom avea un CSM mult mai echilibrat. In sensul ca pentru prima data apar in Consiliu magistrati militanti, precum Toni Neascu, Cristi Danilet si Horatius Dumbrava, veniti pe un singur proiect, care suna ambitios. Cei trei doresc sa schimbe stilul de lucru pagubos al Consiliului si stiu, cel putin primii doi, sa aiba o relatie fireasca cu presa. Ramane de dovedit daca solutia 3 in 1 va depasi stadiul declarativ si nu va deveni un factor de conflict, care sa faca jocul ONG-urilor lui Macovei si Soros, cum cred multi ca exista riscul. Le acordam insa prezumtia de nevinovatie celor “trei muschetari”, mai ales ca destui magistrati i-au creditat cu votul lor, vazand in ei un antidot la conservatorismul din CSM. Cei trei vor sta fata in fata cu greii Dan Lupascu, Lidia Barbulescu, care intotdeauna au un cuvant de spus, si au o sustinere importanta in instante. Orice ar spune altii despre ei, cei doi au dovedit, si nu o data, ca nu raspund comenzilor Puterii, fapt laudabil intr-o magistratura in care ani in sir multi i-au pupat in fund pe politicieni, in schimbul unui favor. Pe de alta parte, confruntarea inerenta dintre militanti si conservatori promite sa limiteze lantul slabiciunilor de care vorbeam mai sus, pe care cei vechi l-au ridicat la rang de arta.

Dar mai avem un grup de noi membri ai CSM, care nu sunt militanti si nici conservatori. Ei vin direct din randul magistratilor. N-au scoala ONG-urilor si nici cea a compromisului care a stricat imaginea CSM. Aici ii gasim pe judecatorii Alexandru Serban, Marius Tudose si pe procurorul Oana Schmidt Haineala. Ei pot deveni un factor de echilibru intre primele doua grupari, tocmai pentru ca nu sunt inrolati nicaieri. Si a mai ramas Mircea Aron, George Balan si Dan Chiujdea care dupa toate aparentele vor inclina balanta catre curentul conservator.

Daca calculele hartiei nu gresesc, putem spune ca membrii de drept ai Puterii din actualul CSM, ministrul Justitiei, Catalin Predoiu si Procurorul General, Laura Kovesi, vor fi izolati si vor avea o viata grea in Consiliu. Cel putin la nivelul lui Kovesi disparecbutonul Deliorga, iar cu George Balan nu vor fi posibile pacte cu Puterea.

Viitorul CSM mai are o mica necunoscuta - societatea civila, cvasi-inexistenta pana acum. Cei care baleteaza azi pe listele depuse la Senat n-au stofa de militantisti – cu o singura exceptie, Victor Alistar, care deja e tamponat de actuala Putere prin portavocea Macovei, pentru ca senatorii sa nu-i dea votul. Restul, daca va primi votul, nu va diferi de doamna cumsecade Irina Zlatescu, care nu s-a remarcat cu nimic deosebit. Greu de crezut ca va exista vreun membru al societatii civile, afara de Alistar, capabil sa se ia la tranta cu cei din CSM, si sa faca apel la presa,  pentru a informa opinia publica, atunci cand se incalca legea, morala, sau bunul simt!

Ce asteapta magistratii/opinia publica/presa/justitiabilii de la viitorul CSM? Ca aceasta institutie sa devina garantul independentei magistratilor, dar in aceeasi masura si al drepturilor justitiabililor, aproape desconsiderati in prezent. O institutie cu mai multa autoritate si transparenta, in special in privinta luarii deciziilor. Si ai carei membri alesi sa aiba o viziune superioara celei pe care, de exemplu, a expus-o - cat de graitor! - procurorul Bogdan Licu, unui ziarist, caruia dorea sa-i arate dupa cinci ani de mandat cat de bine si-a indeplinit sarcinile: „Eu am fost baiat cuminte, mi-am vazut de treaba! N-am suparat pe nimeni si n-am transpirat nimic in presa!”