Numele impresarului Ioan (Giovani) Becali (foto) este de prea mare notorietate pentru a mai explica opiniei publice cine este si cu ce s-a ocupat de cand s-a intors in Romania in 1990, dupa evenimentele din decembrie 1989. Pe scurt, Giovani Becali este, sa-l numim asa, “Nasul” din sufletul din tuturor fotbalistilor, omul prin mana caruia a trecut cariera a sute de jucatori romani si straini, a multora dintre cei care au facut si fac parte din lotul national al Romaniei. Azi, Giovani Becali este conform rechizitoriului intocmit de procurorul Doru Tulus de la DNA “capo degli tutti capi” in asa numita afacere a transferurilor cu jucatori. Desi a fost achitat in prima instanta alaturi de toti ceilalti inculpati, printr-o motivare pertinenta de peste 100 de pagini a judecatoarei Geanina Terceanu, de la Tribunalul Bucuresti, aratandu-se ca faptele nu exista, la Curtea de Apel Bucuresti, sentinta a fost rasturnata cu 180 de grade de completul format din judecatorii Viorica Costiniu si Lucian Constantinescu. Decizie in urma careia Giovani Becali s-a trezit cu 8 ani de inchisoare, cu executare, iar fratele lui Victor Becali cu 7 ani de inchisoare, cu executare. La aceasta ora, toata lumea asteapta motivarea deciziei Curtii de Apel Bucuresti despre care specialistii sustin ca este stranie si de neinteles si ca un astfel de salt, de la o achitare pentru ca fapta nu exista, si pana la ani grei de puscarie, este un drum greu de explicat pentru o justitie europeana.

In asteptarea motivarii, Lumeajustitiei.ro a realizat un interviu cu Giovani Becali, intrucat acesta se afla in capul listei condamnatilor si totodata este persoana care stie cel mai bine cum s-au derulat faptele, cum a decurs ancheta, si cat adevar exista in ultima decizie a Curtii de Apel Bucuresti.

Cum ati ajuns in vizorul DNA dvs. care nu sunteti o persoana care manevreaza bani publici?

Am ajuns in tinta procurorilor anticoruptie datorita unei neintelegeri dintre Clubul Tractorul Brasov si Clubul Galatasaray la transferul jucatorului Bratu. Clubul Tractorul, nefiind rasplatit cu premiul de solidaritate impus de FIFA, a reclamat, si de aici a inceput toata sarabanda. DNA a dat iama in FRF cu consimtamantul noilor veniti in Federatie, si nu dau nume... si a luat la purificat toate transferurile. Asa a inceput ancheta noastra. M-am trezit chemat la DNA impreuna cu alti sapte oameni din fotbal incluzandu-l si pe fratele meu aici.

Vi s-a propus in timpul anchetei vreun troc sau mai bine zis sa va denuntati sau sa-i denuntati pe altii, pentru a va usura situatia?

Mi s-a propus acest lucru, mi s-a propus si mie personal ca orice recunoastere a faptelor va fi bine studiata de domnii procurori si o eventuala pedeapsa va putea fi mult mai blanda decat ceea ce s-ar fi putut realiza in alt mod. Va dati seama ca as fi putut profita de aceasta ocazie, una pentru ca imi usuram situatia mea, si a doua pentru ca eliminam pe ceilalti sapte presupusi complici ai mei, dar din moment ce ma stiam si ma stiu nevinovat si cu sufletul curat in tot ce am facut in acesti 20 de ani, nu am acceptat niciun targ. Mai mult decat atat, am vorbit si pe un ton foarte degajat cu domnul procuror Doru Tulus, motiv pentru care probabil e posibil sa-l fi deranjat si sa-mi atrag astfel ura sa si a colegilor sai. Dar asa sunt eu dintr-o bucata, spun ce gandesc si cu gura mare. Iar asta nu cred ca este o infractiune...

Toate acuzatiile DNA au privit sume de bani provenite din transferurile unor jucatori, multi dintre ei foarte cunoscuti cum ar fi Cosmin Contra, Ganea de la Gloria Bistrita etc. Si posibile spalari de bani la platile care s-au facut pentru aceste transferuri. In motivarea sentintei de achitare a Tribunalului Bucuresti, judecatoarea Terceanu din ce am citit noi, a apreciat ca toate acuzatiile de inselaciune, cat si cele de spalare de bani nu se sustin cu “nicio dovada” si ca nu exista nicio conditie esentiala din care sa reiasa ca sumele de bani transferate provin din infractiuni pentru a putea fi incadrate la spalare de bani. Puteti explica daca in cursul anchetei au existat comisii rogatorii la bancile unde aveti conturile in strainatate, din ale caror extrase de cont sa reiasa ca ati fi primit sumele de bani sustinute de procurori ca provenind din infractiuni?

Da, a fost o comisie rogatorie la banca mea din Lausanne, au stat de vorba cu directorii bancii, li s-au pus la dispozitie toate tranzactiile din contul meu in orice parte a lumii si invers, din care nu rezulta nicio plata facuta de vreuna din firmele enumerate de domnii procurori prin care s-au tranzactionat transferurile de jucatori mentionate in rechizitoriu. Va imaginati ca eu am acest cont in Elvetia de dinainte de 1989, vin in Romania si deschid un cont la ING unde in momentul in care nu eram eu, inlocuitor putea fi fratele meu. Am intrebat juristi din Romania si Elvetia ca daca cumva transfer bani din contul meu din Elvetia, in contul meu din Romania, ar putea fi o infractiune. Mi s-a spus ca transferul dintr-un cont al meu intr-un alt cont al meu de oriunde din lume nu este o infractiune. Nefiind inca cu resedinta stabila in Bucuresti, de abia in 1996 mi-am facut resedinta in Capitala, fratele meu Victor, putea opera in contul meu din Bucuresti plati imobiliare, plati de constructie a propriilor case etc. Era imputernicit pe cont. Va dati seama ca acesti bani, daca eu i-as fi adus in sacose, asa cum s-a uzat in Romania in ultimii 20 de ani, probabil casele, proprietatile pe care le avem erau confiscate pentru ca nu puteam sa justificam licitul. Or asa, nimeni nu m-a putut acuza si nu ma poate acuza ca am facut avere pe bani negri, adusi cu sacosa, si extrasele de cont dovedesc toate tranzactiile.

Ca jurnalisti de investigatie ni se pare bizar ca in decizia de condamnare cluburile de unde proveneau jucatorii apar prejudiciate, desi nu s-au constituit parte civila in cauza. Cu toate acestea, in dispozitivul deciziei, judecatorii acorda daune “estimate” tuturor acestor cluburi, cu titlu de prejudiciu. Cum va explicati existenta acestor “prejudicii” din moment ce la dosar nu exista nicio expertiza, care sa dovedeasca existenta prejudiciilor?

De la primul termen de la fond atat avocatii mei, cat si ai celorlalti inculpati din dosar am cerut efectuarea unei expertize. In cele 40 de termene de la Tribunalul Bucuresti nu ni s-a incuviintat aceasta expertiza. Am cerut si in apel aceasta expertiza, ni s-a refuzat din nou, o vom cere si in recurs la Inalta Curte si speram ca aceasta proba vitala in apare sa ne fie admisa, pentru ca altfel ar insemna ca acesta este un dosar in premiera in care nu ai constatarea niciunul prejudiciu, altfel decat pe vorbele procurorilor, dar in schimb esti condamnat sa-l platesti.

Domnule Becali, apare in acest roman al transferurilor numele mai multor firme off-shore. Care din ele va apartin?

Absolut niciuna. Nu-mi apartin nici mie nici fratelui meu. Sunt firme care lucreaza in toata lumea, incepand cu Argentina si Brazilia – tarile fotbalului mondial, continuand cu Europa (au contracte cu cluburi de prima mana din Spania). Asa am ajuns sa cunosc unul dintre reprezentantii firmei din Olanda, condus de avocatul Versluis (pe care nu l-am cunoscut decat mai tarziu, dupa inceperea procesului la instanta). Am fost personal la firma domnului Johan Versluis – Phoenix Bv, crezand ca voi gasi o firma cu doar o casuta postala, si m-am trezit in fata unui bloc de sase etaje, cu peste 1000 de angajati. M-am prezentat cu avocatii mei, domnii Dan Apostol si Doru Viorel Ursu, pentru ca doream sa avem clarificari din partea lor in privinta amestecului nostru in toata aceasta poveste. Ni s-a explicat ca in urma cu o luna tocmai avusese loc comisia rogatorie condusa de procurorul Doru Tulus, la sediul lor, si ca anchetatorii l-au intrebat pe Versluis daca ma cunoaste. Raspunsul a fost categoric NU, acesta era adevarul, si a spus ca stie de mine doar din auzite, deoarece un colaborator al dansului a venit in Romania, a stat de vorba cu mine si m-a rugat sa-l consiliez in legatura cu cativa jucatori care ar putea fi achizitionati de catre cluburi importante din lume. Singurul club caruia i-am tinut corespondenta pentru ca nu avea specialisti care sa se descurce intr-o limba straina sau departament de relatii internationale a fost Gloria Bistrita, reprezentat de Jean Padureanu. Maine daca ati avea nevoie si dvs de o persoana care sa faca o astfel de corespondenta, v-as ajuta si pe dvs. Tot gratuit. Restul cluburilor si-au semnat contractele prin propria lor corespondenta, iar in cazul emisarului pe care domnul Versluis l-a trimis in Romania, i-am spus ca daca afacerile vor fi profitabile sa ma aiba in vedere pentru un eventual comision. Lucru care s-a si petrecut mai tarziu, dupa transferurile jucatorilor Ganea si Codrea si alti cativa, transferati numai prin intermediul lor, desi eu am fost prezent la semnarea contractelor, in calitate de manager oficial al jucatorilor. Aici se face de catre parchet confuzia ca jucatorii transferati ar fi fost reprezentati de mine. Ca sa fie clar inteles: in cazul in care as fi fost eu impresarul, ar fi existat o relatie financiara contractuala directa pe care as fi avut-o cu ambele cluburi introduse in ecuatia transferurilor, si as fi putut solicita comision din transferuri de la ambele cluburi. Pe cand asa, fiind doar un simplu sfatuitor, nu am beneficiat decat de un asa-numit comision, prin bunavointa jucatorului implicat in transfer.

De ce credeti ca era nevoie si de sfatul dvs?

Deoarece jucatorii aveau, in proportie de 99%, contracte de reprezentare cu noi si niciun jucator roman nu ar fi semnat un contract fara ca noi sa ne spunem cuvantul. De altfel, cluburile din strainatate nu au sarit niciodata peste noi, si nici jucatorii, pentru ca noi am fost cei care i-am reprezentat la modul cel mai profesionist cu putinta de-a lungul anilor, si evident, pentru partenerul strain noi am reprezentat o garantie ca jucatorul respectiv este o achizitie valoroasa.

Nu vi se pare suspecta aceasta ancheta realizata doar in Romania? Asta pentru ca in urma cu vreo 15 ani prima ancheta privitoare la un transfer de jucatori, care a purtat numele de “Comisionul Tothenham”, a fost realizata si in Romania la parchetele militare (era vorba de clubul militar Steaua) si la Londra (la Clubul Tothenham)... de ce acum, daca era vorba despre infractiuni, nicio alta tara de unde provin cluburile de la care au fost transferati jucatorii sau firmele impresarilor straini, nu au fost puse sub ancheta?

Ati atins un punct nevralgic al acestei anchete. Si acum ma intreb, cum ar fi putut fi facute aceste transferuri din moment ce Federatia Romana de Fotbal a dat cartea verde pentru aceste transferuri, Liga Profesionista de Fotbal de asemenea, federatiile de fotbal din tarile respective la fel, si cu toate acestea ia uite cum apare prejudiciu cerut de procurori in numele FRF - forul suprem al fotbalului romanesc si in acelasi timp asociatie privata! Inseamna ca procurorii vor cu tot dinadinsul sa imbogateasca FRF-ul fara stirea lor si fara justa cauza. Eu inteleg ca toate cluburile romanesti au nevoie de bani. Mai ales in momentul acesta. Spre exemplu, Dinamo, Rapid si Gloria Bistrita... va dati seama ca pentru ele este o mana cereasca sa se trezeasca cu niste bani considerati prejudiciu de catre DNA. E de ajuns sa ne trezim in ultima cale de atac cu aceste cluburi, schimbandu-si declaratiile ca sa pretinda ca sunt prejudiciate. Numai ca, din cat drept stiu si eu, martorii nu-si pot schimba declaratia, altfel ar putea fi incriminati pentru marturie mincinoasa!

In recurs, ati putea nimeri la un complet format din fosti procurori, transformati in judecatori, unii dintre ei care chiar au lucrat in trecut la DNA. Nu va e teama de un pact al judecatorilor cu fostii lor colegi?

Dupa parerea mea legile justitie sunt foarte prost facute. Parerea mea e ca un judecator poate sa fie numai judecator, de la bun inceput si pana la iesirea din sistem, pentru ca unui procuror ii este aproape imposibil sa se debaraseze de mentalitatea de acuzator. Cu toate acestea, eu am incredere ca un om, daca doreste sa doarma linistit si daca si-a dorit sa devina judecator, trebuie sa nu uite de juramantul facut si sa incline balanta in partea celui ce detine dreptatea.

Totusi, domnule Becali, intrucat spuneti ca aveti incredere in Justitie, cum va explicati ca in apel s-a ajuns de la achitare, la 8 ani de inchisoare, cu executare?

Nu cunosc personaje din Justitie, nu m-a interesat niciodata lumea justitiei, si nu am stiut decat dupa ce am fost condamnat ca doamna aceea numita Viorica Costiniu este chiar sotia unui fost judecator de la Inalta Curte condamnat in prima instanta pentru coruptie. In orice tara civilizata din Europa, un judecator cu sotul sau sotia aflat intr-o disputa judiciara si condamnat in prima instanta, se autosuspenda. Iar daca dansa nu o face trebuie sa o faca Consiliul Superior al Magistraturii. Eu nu zic ca doamna Viorica Costiniu ar fi fost direct presata sa ne condamne, dar spun ca pe capul domniei sale ar fi putut apasa teama ca soarta sotului ei sa fie agravata daca ar fi mentinut achitarea pronuntata de prima instanta. Altfel nu-mi explic de ce a existat o amanare de 10 zile a acestei pronuntari de condamnare si de ce a fost atat de rapida judecarea apelului, in doar doua termene, fara sa se administreze vreun probatoriu. Judecatoarea de la fond a cercetat acest dosar timp de patru ani. Culmea, am avut si un conflict cu domnia sa de care imi pare rau si regret. Deci dupa patru ani de studiu al dosarului si administrare de probe ne-a achitat, iar la Curtea de Apel Bucuresti, dupa doar trei saptamani ne-am trezit cu gratiile desenate in fata ochilor. Acuma, sper, ca judecatorii de la Inalta Curte sa ne aprobe in primul rand expertiza care ne-a fost refuzata pana acum, desi am cerut-o la nu mai putin de 40 de termene. Si sa cantareasca foarte bine atunci cand vor da verdictul final. Pentru ca cel mai important lucru in viata unui om este libertatea. Si orice decizie nedreapta se poate intoarce ca un bumerang in viata, impotriva celui care o ia.

Domnule Becali, in motivarea sentintei de achitare de la fond, scrie negru pe alb, citandu-se din acuzatiile mentionate in rechizitoriul DNA, ca procurorii nu au ajuns la certitudinea ca ati fi primit un ban in conturile dvs din aceste transferuri, enumerandu-se fraze precum: “este foarte probabil ca sumele de bani transferate in contul bancar personal al inculpatului...” Judecatorul a concluzionat ca supozitiile parchetului “nu au niciun suport probator”. Si cu toate acestea, in apel ati fost brusc condamnat. Cum v-ati simti daca decizia celor din apel va fi mentinuta si la Inalta Curte? Ce-ati face?

Ce as putea sa fac decat sa respect legea. Asa cum am respectat-o in prima instanta, asa cum am respectat-o si la apel, o voi respecta si la final. Daca vor ca eu neaparat sa fac puscarie, imi voi lasa in detentie barba necesara pentru a semana cu un scriitor sau un regizor, imi voi scrie propria mea carte-biografica, iar la eliberare, daca sanatatea imi va permite voi fi regizorul filmului vietii mele “Don Giovani de Romania”, in care voi gasi personaje incepand cu viata de mic copil si incheind cu postura din aceasta ultima parte a vietii mele. Filmul va avea probabil mai multe parti si ultima parte se va intitula “Don Giovani in balanta Justitiei romane”.