Ce face adunatura de procurori militari din Parchetul General? Cata vreme le-a trebuit ca sa-si dea seama ca nu mai e de competenta lor unul dintre cele mai importante dosare ale revolutiei transformate in lovitura de stat in decembrie 1989? Trei ani? Suflete care nu mai sunt, care aveau o viata inainte, cu bunele si relele ei, asteapta in Eternitate un verdict pamantean. Cine si de ce i-a omorat????

Sufletele celor care ne-au parasit in decembrie 1989 s-au impacat, desigur, intru apropierea de Dumnezeu, cu acel destin intrerupt intr-un moment in care unul astepta sa i se nasca un copil, altul astepta o scrisoare de-acasa, iubita, o veste de departe, o facere de bine, un dar nesperat, prima vacanta in strainatate, libertate, un salariu mai bun, o bursa, un acoperis deasupra capului, un somn bun pe perna de-acasa, imbratisarea unui parinte, revederea fratelui, sosirea unui tren in gara sau a laptelui la Alimentara si cate si mai cate bucurii lumesti. Cred, insa, ca spiritele lor nu inteleg nici dupa 20 de ani, de ce pana azi asasinii, acoperiti de nisipul din clepsidra timpului care s-a scurs de la uciderea lor si pana azi, nu si-au primit pedeapsa. Pentru ei nu mai exista procurori lenesi, militari sau civili, nici parchete, nici competente, nici criza, nici legi proaste, nici dictatura, nici statul de drept, nici NATO, nici moartea lui Bin Laden, nici, nici, nici, nici....Nici ca mai au de ce sa le pese. Pentru ei, acolo, intr-un ”folder” al Divinitatii exista doar CONCEPTUL, ideea de rasplata, de crima si pedeapsa ce trebuia transata, aici, pe pamant, nu deasupra sau dedesubt. Si nu-si pot gasi odihna cea vesnica pentru ca aici, pe pamant, in tara flotei pierdute, a matracucilor ajunsi oligarhi si a paparudelor belicoase si vanitoase, in tara in care unii magistrati inca mai pupa varful pantofului politicienilor, asasinii lor isi vad de viata mai departe, iar justitiarii pe mana carora au incaput de-a lungul timpului dosarelele lor, in circumstante create dinadins ca sa guverneze haosul peste dosarele cu file ingalbenite ale asa-zisei revolutii, si-au batut joc pana la capat de munca altora si de aflarea marelui ADEVAR.

Nu m-a mirat deloc sa aflu ca dosarul cel mai gros al evenimentelor din decembrie 1989, aflat in lucru la Sectia Parchetelor Militare pana cand generalul Dan Voinea s-a vazut silit sa plece dintr-un sistem in care Justitia se inclinase mai rau decat turnul din Pisa, a fost declinat spre competenta la Parchetele civile. Pai, sa ne pregatim de inmormantarea acestui dosar asa cum s-a mai intamplat si cu alte dosare (daca mi-aduc aminte bine, dupa ce Voinea incepuse urmarirea penala asupra lui Ion Iliescu, la sectia civila s-a scos!).Stau si ma-ntreb, insa, pentru ce mai iau banii procurorii militari ai domnului procuror sef Vasilache?? N-am auzit in ultimii ani ca aceasta Sectie a Parchetelor Militare sa fi instrumentat vreun dosar de mare calibru. Si daca tot se-ntampla, in general, ca atunci cand un militar calca pe bec sa fie musai implicat cel putin un civil iar cauza sa fie declinata – ca deh, asa zice legea - la parchetele civile, ma-ntreb: de ce mai este nevoie de Sectia Parchetelor Militare? Aaaa, da, stiu, ca sa primeasca unii stele de general. Ca parca si domnul Vasilache a primit doua stele de la domnul Basescu. Pentru ce? Dumnezeu si Basescu stiu, pentru ca sunt convinsa ca nici insusi Vasilache nu are habar!

N.A. - Propun, asadar, ca parchetele militare sa se desfiinteze, domnii procurori sa treaca la munca civililor, sa puna osul la treaba daca vor salarii, sa se laude in continuare cu gradele in rezerva si sa nu-si mai bata joc de dosarele mortilor din decembrie 1989 pentru ca nimeni nu le va da respect daca nu va exista un minim de merit. Succes deplin in munca la civil!