In urma cu cativa ani, un tinerel cu alura de D'Artagnan ratat venea din instantele nordului patriei la Bucuresti hotarat sa demonstreze ca e nevoie de aer proaspat in marele for al magistraturii. Si multi l-au crezut bine intentionat. Asa a invins Danilet intelepciunea colegilor din adunarile generale, care i-au dat girul sa-i reprezinte. Nu a fost singurul. Au mai fost cativa ca el, care s-au dat corectii pamantului pana au ajuns balauri ai sistemului in CSM. Metamorfoza a fost suprinzator de rapida.

Din marile promisiuni ale campaniei de intrare in CSM s-a ales praful. Caci, deh! - cat de adevarata este expresia "Da-i unuia puterea si vei vedea ce fel de om e". Asa s-a reconfigurat Consiliul Superior al Magistraturii in 2010.

In cei cinci ani care s-au scurs, CSM-ul a devenit un scut al magistraturii democratice compromise. A sarit la gatul jurnalistilor, la beregata politicienilor si a incercat (mai incearca si acum!) sa cenzureze pe cat posibil libertatea de exprimare si opinie, cu o virulenta fara precedent in existenta postdecembrista a acestei institutii. De la transparenta s-a ajuns la "Silenzio stampa", de la Ziua Justitiei organizata onorabil si sedinte deschise pentru presa, la zile negre ale Justitiei, sedinte transmise si cenzurate pe alocuri in direct si la comunicate fasaite.

V-ati pus intrebarea de ce Cristi a lu' Danilet isi bate joc de toata lumea, face ce vor muschii sai preadegeaba lucrati si lalaie pe diverse scene crezandu-se Phoenix renascut din cenusa revocarii? Eu am un raspuns: pentru ca Parlamentul – onor! - sforaie pe lege in loc sa o schimbe. Simplu ca buna ziua: a uitat de obligatie!

In primavara lui 2013, satui de aberantele atitudini si apucaturi ale judecatorilor Cristi Danilet si Alina Ghica, magistratii s-au reunit, in premiera, in adunarile generale care i-au propulsat pe cei doi in CSM ca sa-i revoce. Stiti bine ce-a urmat. Curtea Constitutionala s-a pronuntat si, astfel, printr-o decizie pe care nu are rost sa o mai comentam, le-a reasigurat locul celor doi in CSM. Si nu numai lor, ci si celorlalti, intrucat decizia a evidentiat faptul ca legea e clara cand e vorba de alegerea membrilor CSM si deloc clara in ce priveste revocarea lor.

Mai precis, prin Decizia nr. 196 din 4.04.2013 s-a constatat neconstitutionalitatea art. 55 alin. 4 si alin 9 din Legea 317/2004 care permite revocarea membrilor CSM de catre alegatorii judecatori/procurori pe motivul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor incredintate.

Astfel, CCR stabilea, cu privire la mandatul membrului CSM, ca acesta se bucura de independenta, libertate si siguranta in exercitarea mandatului, ca votul dat in CSM apartine membrului CSM si nu alegatorilor (!?). Tot CCR a evidentiat faptul ca textul de lege ca nu stabileste modul in care se poate constata ca un membru CSM nu si-a indeplinit atributiile, nu stabileste ce inseamna „atributii incredintate prin alegerea ca membru”; nu stabileste autoritatea competenta sa constate deficitul in activitatea de membru. Concluzia CCR a fost aceea ca nu se poate nega dreptul adunarilor generale de a revoca un membru CSM, insa aceasta trebuie sa aiba loc pentru motive si dupa o procedura clar stabilite prin lege.

Cu toate ca Parlamentului ii revenea obligatia, dupa aceasta decizie a CCR, sa modifice Legea 317/2004 si sa o completeze conform motivarii Curtii, domnii parlamentari au preferat sa lase totul neschimbat. Asa fiind, oricare dintre membrii CSM poate sa aiba orice tip de atitudine nedemna de pozitia si statutul de magistrat pentru ca el nu poate fi revocat. Sase ani de mandat vor fi de neclintit, asa cum si Daniletii actualului CSM mai au un pic si isi vor incheia mandatele. Mandate in care au statut de demnitar, salarii foarte mari, decontari de diurne, de cazare la Bucuresti, limuzine la scara, deplasari in strainatate pe la diverse intruniri din care vin mai desteptati, mai relaxati...Pe banii cetatenilor. Bravo!

In tot acest timp, la CSM s-a ajuns a se face politica justitiei "clasificate" si a promovarilor masive din procurori in judecatori de Inalta Curte, iar in oglinda acestei politici, uneori, se fac dosare si se dau sentinte in care regasim legi, dar (de multe ori) nu si dreptate!

Noroc cu unii judecatori si procurori care nu si-au oferit serviciile de-a lungul vremii. Cu ei, justitia mai are o sansa. In schimb, cu un CSM in care legea opereaza doar pe jumatate, dand doar drepturi si nu si obligatii, cu un CSM in care "campul tactic" este protejat, iar liderii asociatiilor sunt chemati la urecheat in disciplinar daca deschid public gura, cu un CSM deformat prin insasi organizarea sa dupa lege, in care membrii societatii civile sunt girati de votul politic din Parlament, justitia nu se va face bine niciodata. Dimpotriva. La suferintele pe care le are, se adauga altele foarte grave: bolile autoimune.

In tot acest timp, unii parlamentari se comporta ca niste iepurasi infricosati de alicele imprastiate, din cand in cand, pe tevile Parchetelor, iar altora nu le pasa decat de pensiile si indemnizatiile lor! Asa fiind, toata liota parlamentara lasa Codurile in vraistea lor, lasa si legile Monicai Macovei neatinse, lasa si CSM-istii sa toace banii linistiti si nerevocabili!