E clar ca, sub o forma sau alta, cel putin in parte, serviciile secrete sunt scapate de sub control, s-au privatizat si utizeaza uriasele resurse puse la dispozitie de societate in interesul personal al unor ofiteri, care au devenit din ce in ce mai puternici in plan politic si economic. Iar cei mai multi dintre ei fac pare din ceea ce numim statul paralel. In aceste conditii, se pune problema in ce masura asemenea realitati vin sau nu in contradictie cu dimensiunea patriotica pregnanta pe care si-o aroga serviciile si oamenii care lucreaza in servicii.

Am auzit deseori afirmandu-se ca reprezentantii serviciilor secrete din Romania dau dovada de mult patriotism. Si ca, in ciuda viciilor pe care le au, in final, prin rolul pe care il joaca, ei au mentinut Romania unita si puternica, garantand destinul euroatlantic al acestui stat si consolidarea parteneriatelor noastre strategice. Daca ne referim la o parte, poate chiar insemnata, a corpului ofiteresc din toate serviciile secrete, putem admite ca asa stau lucrurile. Dar ce ne facem cu ceilalti? Si, in special, cu marii granguri ai serviciilor? Daca ei sunt patrioti, cum au admis si chiar au facut presiuni in acest sens ca institutiile pe care le reprezinta sa aiba bugete, care, procentual din Produsul Intern Brut, sa reprezinte mult mai mult decat bugetele alocate serviciilor similare din statele aliate? De ce sa nu se fi dus aceste sume colosale de bani in cutura, in invatamant, in sanatate sau in infrastructura? Cum au admis si chiar au incurajat aceste structuri ca, in interior, statul roman sa devina pe zi ce trece tot mai politienesc, ca marile personalitati din politica, din lumea afacerilor, din presa, din Justitie, din cultura chiar, sa fie monitorizate, hartuite, haituite, subordonate sau distruse? Cum au admis, in acelasi timp, ca intreg capitalul romanesc sa ajunga sa fie subordonat capitalului strain? Cum au impins ei lucrurile in directia in care principalele bogatii si principalele utilitati nu mai apartin poporului roman? Cum au alimentat aceste structuri, deseori in beneficiul propriu, din momentul in care au scapat de sub controlul unor presedinti corupti sau slabi, teribilul razboi hibird romano-roman, care a ajuns sa puna in pericol nu numai fibra, ci insasi fiinta nationala?

Sa punem in balanta asemenea intrebari cu rezultatele obtinute de serviciile noastre secrete supraponderale, hiperputernice si din ce in ce mai active in politicile interne. Ce avem in partea cealalta? Avem din directia SPP ceva atentate dejucate? Avem macar cateva fapte de vitejie in domeniul pazei si protectiei demnitarilor? Sau, mai degraba, avem demnitari supravegheati si urmariti in scop de politie politica? Ce avem pozitiv din directia SRI? Cat terorism a fost anihilat pe teritoriul Romaniei, ca rezultat al supravegherii in masa a civililor si militarilor? Cati spioni au fost documentati si condamnati in acesti 29 de ani? Dar ce avem in balanta pozitiva SIE? Dincolo de cooperarea cu aliatii nostri, in special cu partenerul strategic de la Washington, carora le-am pus la dispozitie aproape in totalitate informatiile de care dispunem, generozitate nemaiintalnita in cazul vreunui alt serviciu secret, ce alte biruinte a inregistrat SIE pe frontul nevazut dincolo de hotarele Romaniei, in interiorul carora are prea putine competente? Pot fi comparate izbanzile SIE, toate la un loc, cu ceea ce s-a realizat sub “tradatorul” Pacepa, in beneficiul acestei tari, in doar cativa ani de activitate?

Mai usor cu patriotismul, domnilor! Acolo unde el exista, societatea va sti sa fie si sa ramana recunoscatoare. Dar ce ne facem cu absenta patriotismului, atunci cand el chiar ar trebui sa se manifeste? Cat de mult s-au privatizat serviciile secrete din Romania, in frunte cu SRI si SIE? Cat de mult s-au instrainat ele de adevaratele interese si obiective ale natiunii romane? Pana la urma, pe cine servesc aceste instrumente? De ce sunt ele atat de interesate sa puna genunchi democratia? Cu ce le deranjeaza democratia?

Sursa: Corectnews.com