Ministerul Public s-a facut iar pres in fata lui Traian Basescu, un presedinte ilegitim, mincinos, sfidator, care a scuipat, la figurat, si nu odata, intregul popor roman. Daca un simplu cetatean din aceasta tara ar fi depus o plangere penala impotriva cuiva pentru ca ar fi fost scuipat, nu s-ar fi gasit niciun procuror sa intrumenteze un dosar cu atata viteza si teroare cu care este vanat un amarat – Adrian Zglobiu, somer, cu probleme de subzistenta in familie, vinovat ca intr-un moment de indignare extrema a ales sa scuipe inspre Traian Basescu cand acesta i-a iesit in fata, in semn de protest fata de politica acestuia, pe care a perceput-o drept cauza care a generat saracia in care a ajuns.

Nu aprob gestul lui Zglobiu. Gestul sau este unul reprobabil. Ar fi trebuit sa se limiteze la vorbe, la huiduieli, si in niciun caz sa scuipe. Dar ca un tanar suparat pe viata si pe presedintele statului sa fie distrus fizic si psihic de niste anchetatori abuzivi, pentru vina unui scuipat, sa fie adus in pragul sinuciderii dupa zile de ancheta infernala si teroare, asta denota dementa generala care domneste in institutiile de forta ale statului roman, pe care Traian Basescu le-a intesat de oameni numiti pe propria semnatura si care se grabesc sa-i indeplineasca vrerea la ordin sau din oportunism. Un stat condus de un presedinte nenorocit, insensibil la dramele pe care le-a produs milioanelor de romani prin actiunile sale, dar care tine mortis sa primeasca satisfactie si nu s-a dat inapoi sa-i faca plangere penala amaratului care a scuipat inspre el.

Adrian Zglobiu este ceea ce numim „o jumatate de buletin”. Are un fizic fragil, este debusolat ca nu-si gaseste un rost in viata, dupa 10 ani fara loc de munca. Este unul dintre miile de tineri pentru care statul nu a facut nimic pentru a-i ajuta sa-si gaseasca un rost in viata. Pentru un simplu scuipat, Adrian Zglobiu a fost retinut, anchetat zile intregi, amenintat cu inchisoarea, cu violarea in inchisoare, cu bagarea la balamuc. Afara de cativa oameni de presa, nimeni nu s-a invrednicit ca acestui om sa i se asigure o aparare echitabila in fata statului basist.

Atentie, fapta lui Zglobiu, in legislatia actuala, nu este una penala! „Ultrajul”, in forma veche, a fost dezincriminat, azi fiind prevazut doar in forma amenintarii sau actelor de violenta. E Codul adoptat de Guvernul Boc si promulgat de Basescu! Scuipatul nu poate fi o forma de violenta, intrucat victima nu poate avea suferinte fizice, nu poate obtine certificat medico-legal de ingrijiri medicale, conditie unica a dovedirii unei vatamari fizice. Si nici infractiunea de „tulburare a linistii si ordinii publice” - data de art. 371 Cod penal - nu poate fi, intrucat un simplu scuipat catre o persoana nu poate fi considerat o „atingere grava adusa demnitatii persoanelor”. Asta intrucat gestul aduce o atingere minima regulilor de convietuire sociala, iar textul de lege vorbeste de demnitatea mai multor persoane, deci se refera la o atingere adusa unui colectiv de persoane. Apoi, nu conteaza ca cel scuipat este presedinte sau om de rand, intrucat toti suntem egali in fata legii, si trebuie sa recunoastem ca nu exista caz in Romania in care pentru un simplu scuipat sa fie asmutite institutiile de forta ale statului cu asemenea furie impotriva unui amarat, cu fizic firav. Din atatea dosare importante care zac de ani de zile la Parchetul Constanta fara a fi solutionate, tocmai acest dosar cu un simplu scuipat se misca cu viteza fulgerului?

Exceptia confirma ca tocmai pentru ca Traian Basescu e victima in acest caz, Ministerul Public se da peste cap sa-l termine pe „marele atentator”. Iar tanarul Zglobiu, care a cedat deja psihic acestor presiuni infernale, insuportabile pentru un om de conditia lui, a incercat sa-si taie gatul in aceasta dimineata cu un cutit, dar a avut norocul sa nu-si atinga jugulara, cum l-a avut si Adrian Nastase cand s-a impuscat in gat. Stranie coincidenta: un om simplu si un fost premier au vrut sa se sinucida din cauza dosarelor pornite la vointa presedintelui. Poate ca Dumnezeu a brodit dinadins aceasta alaturare, insa in cazul Zglobiu efectele acestor abuzuri ale anchetatorilor declanseaza o simpatie generala fata de scuipat prezidential, pe care milioane de romani pot sa-l vada ca un gest maret, pe care, functie de imprejurari, poate l-ar impartasi. Sa nu uitam ca in 1989, romanii nu doar ca l-ar fi scuipat pe Ceausescu, daca ar fi pus mana pe el, dar l-ar fi sfasiat in bucati. Acesta e riscul celor care se vor dictatori!

Cazul Zglobiu poate fi cel mult un litigiu civil, in situatia in care Traian Basescu ar intenta actiune in instanta, pentru a obtine daune. Si aceasta intrucat in noul Cod penal, aceasta forma de atingere a onoarei unui om nu mai apare incriminata. O scapare, e drept, dar asta e legea! Sunt convins ca specialistii in Drept de la Administratia Prezidentiala i-au spus lui Basescu cum sta treaba. Poate de aceea s-a decis ca omul sa fie bagat la spitalul de nebuni, unde e mai rau decat la orice inchisoare.

Unde s-a mai vazut ca pentru un scuipat de protest un om sa fie dus cu forta la control psihiatric chiar de catre procuror, cand regula e ca cei care vor sa scape e sa invoce nebunia temporara, iar procurorii sunt cei care se opun si acuza ca se incearca sustragerea?!?

Am convingerea ferma ca tortura fizica si psihica a tanarului Zglobiu, tentativele de internare la balamuc si aducerea lui in pragul sinuciderii au fost planuite. Pentru ca, in opinia mea, asta convine de minune lui Traian Basescu: cu un Zglobiu declarat nebun si aruncat la balamuc, satisfactia presedintelui va fi maxima; pe de o parte Basescu va poza in victima unui nebun si nicidecum a protestelor unor cetateni care nu-l mai suporta, iar pe de cealalta „atentatorul” va avea parte de cele mai cumplite chinuri.

P.S. - Domnilor procurori constanteni, pe cine aparati in tara asta? Daca pentru voi un scuipat inseamna „atingere grava adusa demnitatii persoanelor”, atunci de ce nu il incriminati si pe Traian Basescu pentru aceeasi fapta, respectiv pentru atingerile grave aduse demnitatii romanilor? Pentru egalitate de tratament...