inca un bluf marca DNA

http://www.mateut-budusan.ro/uploads/files/competenta_de_urmarire_penala_in_cazul_unui_santaj.pdf

Florin Ghiocel Asimionesei, patronul ziarului “Bună Ziua Iaşi”, şi directorul Alin Tocan, au fost achitaţi aseară de magistraţii Judecătoriei Cluj, în dosarul în care au fost judecaţi pentru şantaj prin presă.
Sursa: Maria Craus

Decizia a fost anunţată astăzi chiar de cotidianul în cauză, prin intermediul unui comunicat postat pe site: “După cinci ani de judecată şi peste 50 de teremene la majoritatea cărora inculpaţii s-au prezentat pentru a-şi susţine nevinovăţia, instanţa de la Cluj a pronunţat o decizie de achitare pentru şantaj prin presă şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni”.

Florin Ghiocel Asimionesei şi Alin Tocan au fost acuzaţi de Direcţia Naţională Anticorupţie că în anii 2000 – 2004 au practicat şantajul prin presă pentru a determina mai mulţi oameni de afaceri şi oameni politici să încheie contracte de publicitate cu ziarul.

Decizie după cinci ani

Dosarul de şantaj al conducerii fostului cotidian “Ziua de Iaşi”, actualul “Bună Ziua Iaşi”, s-a judecat vreme de cinci ani de zile. Printre cele 11 persoane care au depus plângere împotriva acestora se numără şi deputatul PNL Relu Fenechiu, fostul deputat Traian Dobre şi omul de afaceri Constantin Şorănescu. Fenechiu a susţinut că cei de la “Ziua de Iaşi” i-au cerut să dea 10.000 de euro publicitate şi l-au avertizat că dacă refuză vor începe o campanie de atacuri prin presă împotriva lui, a familiei şi a firmei sale.

“Totul a fost regizat de nişte oameni care au trecut de la dragoste faţă de acest ziar la ură, care au dorit să se răzbune pe acest segment mass-media deoarece erau datori cu bani pentru publicitatea din campania electorală. Dosarul a fost strămutat de la Iaşi încă din 2005, din cauza presiunii mediatice, a presiunii oamenilor politici şi a magistraţilor care căutau să se remarce”, susţine Ionel Nechita, avocatul lui Asimionesei şi al lui Tocan.

ref la libertatea de exprimare a jurnalistilor:
În cauza Timpul Info-Magazin şi Anghel c. Moldovei, reclamantul, ziarul Timpul, a publicat la 16 ianuarie 2004 articolul intitulat „Luxul în ţara sărăciei”, semnat de Alina ANGHEL. În acest articol, ziarul se referea la cumpărarea unor automobile de către Guvern de la compania Daac-Hermes. În articol, se menţiona că procurarea automobilelor a avut loc fără tender, iar hotărârea cu privire la procurarea acestor automobile nu a fost publicată în Monitorul Oficial. În articol, se mai menţiona:

„Gurile rele şi, cu siguranţă, prost informate din Chişinău afirmă că în momentul accederii comuniştilor la guvernare, Vladimir Voronin a vrut să „taie” nodul gordian al fondului de investiţii Daac-Hermes, înfiinţat în baza bonurilor de investiţii, adică să-l ia la bani mărunţi. Ca acest lucru să nu se întâmple, se zice că cineva i-a plătit altcuiva 500 mii de dolari. Sunt simple speculaţii şi învinuiri nefondate – nu se ştie. Realitatea e că azi, Daac-Hermes şi distribuitorul său 'Skoda' sunt bine mersi, prosperă şi vând Cancelariei de Stat loturi uriaşe de automobile de lux, spre ciuda concurenţilor.”

Compania Daac-Hermes a fost fondată de compania Daac-Prom. La 23 ianuarie 2004, ambele companii au acţionat în judecată ziarul Timpul şi pe Alina ANGHEL, în temeiul art. 16 Cod civil, invocând că prin publicarea articolului din 16 ianuarie 2004, le-a fost lezată reputaţia profesională şi au solicitat compensaţii în mărime de USD 500,000 şi MDL 20,000,000. Pentru asigurarea acţiunii, reclamanţii au solicitat sechestrarea conturilor ziarului. În aceeaşi zi, instanţa de judecată a dispus sechestrarea conturilor bancare ale ziarului. La 6 februarie 2004, executorul judecătoresc a pus sechestru pe echipamentul de la sediul ziarului şi a sechestrat contul bancar al acestuia.

La 28 aprilie 2004, Judecătoria Buiucani a admis în parte pretenţiile din cererea de chemare în judecată. Instanţa a constatat că pârâţii au răspândit declaraţii de fapt. Instanţa a citat pasajul de mai sus şi a constatat că acesta nu corespunde realităţii, deoarece pârâţii nu au demonstrat aceasta. Instanţa de judecată a notat că răspândirea acestui pasaj a cauzat prejudicii grave reputaţiei profesionale a celor două companii reclamante în procedurile naţionale şi le-a acordat, cu titlu de daune morale, MDL 1,350,000 (echivalentul a EUR 95,725 la acea dată). Această sumă urma a fi plătită de către pârâţi în mod solidar, iar pârâţii urmau să publice o dezminţire. În final, judecătorul a menţionat că „pârâţii au depăşit în mod clar limitele criticii constructive tolerabile într-o societate democratică şi au distribuit cu rea-credinţă relatări de fapt prin care ei, direct şi nejustificat, au acuzat reclamanţii de unele acţiuni criminale cu privire la darea de mită”.

La 22 iulie 2004, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul ziarului, notând că ziarul nu a demonstrat adevărul declaraţiilor citate mai sus. Instanţa a mai menţionat că mărimea compensaţiei acordate este adecvată. La 14 septembrie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a admis în parte recursul ziarului. Instanţa a constatat că informaţia din pasajul de mai sus este defăimătoare şi nu corespunde realităţii, şi anume, că companiile reclamante au dat mită şi, prin urmare, au comis o infracţiune. Referindu-se la jurisprudenţa CtEDO, Curtea Supremă de Justiţie a respins argumentul ziarului precum că persoanele juridice nu pot pretinde daune morale. Totuşi, instanţa a considerat cuantumul acordat de instanţele ierarhic inferioare excesiv, menţionând că limitarea libertăţii de exprimare nu trebuie să fie de natură să afecteze supravieţuirea economică a persoanei sancţionate şi a redus cuantumul compensaţiei acordate la MDL 130,000 (echivalentul a EUR 8,430 la acea dată).

La 28 noiembrie 2005, ziarul Timpul Info-Magazin şi Alina ANGHEL au depus o cerere la CtEDO, în care pretindeau violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare) prin obligarea lor la plata despăgubirilor şi publicarea dezminţirilor în cauza în defăimare intentată de companiile Daac-Hermes şi Daac-Prom. La examinarea acestei cereri, judecătorul S. Pavlovschi s-a abţinut de la participarea în Cameră, iar preşedintele Camerei a numit un alt judecător, care l-a substituit pe judecătorul numit din partea Moldovei.

În observaţiile prezentate CtEDO de către reclamanţi, Alina ANGHEL a solicitat Curţii să lase fără examinare pretenţia formulată în numele său. Curtea a satisfăcut cererea reclamantei.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 CEDO. Ea a notat că în această cauză a existat o ingerinţă în libertatea de exprimare a ziarului reclamant, care era „prevăzută de lege” şi urmărea „un scop legitim” de protecţie a reputaţiei companiei Daac-Hermes, însă care nu era „necesară într-o societate democratică”.

Curtea a menţionat că posibila omisiune a unei persoane publice de a respecta legea, chiar dacă aceasta vizează sfera privată, poate, în anumite circumstanţe, constitui o chestiune de interes public. Urmează a fi invocate motive deosebit de convingătoare pentru orice măsură care ar afecta rolul presei sau ar limita accesul la informaţia pe care publicul are dreptul să o primească.

Deşi Guvernul a declarat că ziarul a avut scopul de a leza reputaţia lui Daac-Hermes şi de a afecta libera concurenţă, Curtea nu a putut subscrie acestui argument. Articolul a avut scopul clar de a critica Guvernul pentru modul netransparent şi excesiv de cheltuire a banilor publici, ce reprezintă o chestiune veritabilă de interes public. Articolul s-a axat pe procesul de procurare a automobilelor de către Guvern, în care Daac-Hermes a fost implicat de cel puţin două ori, iar instanţele naţionale nu au constatat că orice altă parte a articolului este neadevărată, inclusiv declaraţiile că preţul plătit pentru automobile a fost prea mare, că oferta de tender nu a fost publicată în Monitorul Oficial şi că automobilele au fost procurate de la Daac-Hermes, care îi generau reclamantului suspiciuni legitime cu privire la legalitatea afacerii. Prin urmare, Curtea nu a avut dubii că, la publicarea articolului, ziarul a fost de bună-credinţă.

Curtea a conchis că, atunci când o companie privată decide să participe la tranzacţii în care sunt implicate fonduri publice importante şi când există suspiciuni că aceste tranzacţii sunt în detrimentul finanţelor publice, compania ar trebui să accepte critica publicului. În acest caz, opinia publică ar avea un interes legitim de a cunoaşte onestitatea tranzacţiei, deoarece autorităţile publice nu au făcut publice detaliile cu privire la procurarea automobilelor şi, mai mult, deoarece preşedintele Daac-Hermes deţine funcţii consultative importante pe lângă Guvern.

Curtea a reiterat că ea va examina ingerinţa în contextul cauzei în întregime. Cu adevărat, pasajul invocat de către autorităţile naţionale putea crea impresia unui cititor că Daac-Hermes a dat mită Preşedintelui Republicii Moldova, care este de fapt o acuzaţie serioasă. Totuşi, citit în întregime, paragraful relevă mai degrabă numeroşii paşi întreprinşi de ziar pentru a atrage atenţia cititorului asupra caracterului incert al zvonului la care se referea. Lipsa unor informaţii detaliate despre tranzacţie din partea Guvernului sau a companiei Daac-Hermes, în pofida încercărilor ziarului de a obţine astfel de detalii şi alte fapte necontestate care puteau genera suspiciuni legitime cu privire la legalitatea afacerii, ar fi putut, în mod rezonabil, să-l determine pe jurnalist să relateze despre tot ce era disponibil, inclusiv despre zvonurile care nu au fost confirmate.

Curtea a mai notat că doar fragmentul cu privire la pretinsa dare de mită putea fi considerat o relatare cu privire la fapte. Cealaltă parte a pasajului reprezintă judecăţi de valoare. Instanţele nu au făcut distincţie dintre fapte şi judecăţi de valoare, obligând reclamantul să demonstreze adevărul judecăţilor de valoare, care nu sunt susceptibile unei astfel de probaţiuni.

Articolul în întregime a fost scris în contextul apropiatelor alegeri locale şi al discuţiilor despre posibilul scop politic al procurării automobilelor, chemând alegătorii la alegeri să sancţioneze pe cei de la putere, responsabili de corupţia în organele supreme de stat. Prin urmare, articolul includea o exprimare politică, care reprezenta o critică în adresa Guvernului, care permiteau limite de critică mai largi.

Curtea, de asemenea, a notat că, ca urmare a compensaţiei acordate companiilor Daac-Hermes şi Daac-Prom, ziarul a trebuit să se închidă, fapt care nu a fost contestat de Guvern. Deşi mărimea amenzii este irelevantă pentru soluţia dată în această cauză, Curtea ia în calcul efectul descurajator al acesteia asupra ziarului, care a dus la tăcere orice opinie diferită.

În lumina celor de mai sus şi a bunei-credinţe a ziarului la relatarea chestiunilor de interes public, a substratului factologic relevant şi a lipsei detaliilor despre tranzacţia dintre Daac-Hermes şi Guvern, care genera suspiciuni legitime cu privire la legalitatea afacerii şi datorită neaprecierii acestor elemente de către instanţele de judecată naţionale în hotărârile lor, Curtea a conchis că ingerinţa în libertatea de exprimare a ziarului nu a fost „necesară într-o societate democratică”.
Sanoma Uitgevers B.V. c. Tarile de Jos:
· Dreptul jurnalistilor de a-si proteja sursele este o parte componenta esenţiala, de baza, a libertatii de a primi si comunica informatii sau idei, fără amestecul autorităţilor publice, in lipsa caruia „sursele” ar fi reticente în a ajuta presa sa faca publice informatiile în probleme de interes general.
· In speta, a existat o ingerinta din partea autoritatilor, care au impus comunicarea informatiilor, intr-o modalitate care a facut posibila identificarea surselor;
· Ingerinta nu are o baza legala suficienta în dreptul intern, avand în vedere cã nu ofera garanţii adecvate şi suficiente care sa permita o apreciere din partea unui judecator (sau din partea altei autoriati independente si impartiale) cu privire la respectarea cerintei jurisprudentei constante a Curtii, ca divulgarea surselor sa fie absolut necesara pentru a proteja un interes public.

Pentru a se pronunta asupra chestiunii necesitatii ingerintei, Curtea va tine seama in special de termenii utilizati in afirmatiile litigioase, de contextul in care acestea au fost facute publice si de cauza in ansamblu:

- faptul ca era vorba despre asertiuni orale pronuntate in cadrul unor emisiuni de radio in direct, ceea ce l-a lipsit pe reclamant de posibilitatea de a le reformula, de a le completa sau de a la retrage inainte sa devina publice (Nilsen si Johnsen c. Norvegiei ; Fuentes Bobo c. Spaniei, Muslum Gunduz c. Turciei); sau ca remarca litigioasa fusese facuta in cursul unui schimb de replici orale, iar nu in scris dupa o reflectare adanca (Raichinov c. Bulgariei); in alta cauza era vorba de asertiuni orale pronuntate in cadrul unei reuniuni, ceea ce nu i-a permis reclamantului sa le reformuleze, indrepte sau sa le retraga (Boldea c. Romaniei).

- alegerile libere si libertatea de exprimare, in special in forma discursului politic, formeaza impreuna fundatia oricarui sistem democratic. Cele doua drepturi sunt strans legate si operate in sensul ca se intaresc reciproc. Pentru acest motiv este important in perioada care preceda alegerile ca opiniile si informatiile de orice fel sa poata circula liber (Kwiecien c. Poloniei). Acest principiu se aplica in mod egal alegerilor nationale si locale in contextul unei competitii electorale, vivacitatea afirmatiilor este mai tolerabila decat in alte situatii (Brasilier c. Frantei).

- informatiile respective fusesera deja furnizate publicului (Özgür Radyo-Ses Radyo Televizyon Yayin Yapim Ve Tanitim A.S. c. Turciei; Fressoz si Roire c. Frantei; Observer si The Guardian c. Regatului Unit; Editions Plon c. Frantei; Vereinigung Weekblad Bluf! c. Olandei; Open Door si Dublin Well Women c. Irlandei); „prezenta cauza se distinge, dintru inceput, prin faptul ca documentul ale carei extrase fusesera publicate era in intregime necunoscut publicului, pe cand cauzele ce priveau chestiuni similare priveau informatii al caror continut fusese deja, in mare masura, facut public” (Stoll c. Elvetiei).

- un factor poate sa fie important: atitudinea reclamantului in cursul procesului penal; intr-o cauza Curtea a observat ca reclamantul a dovedit interes pentru proces, s-a prezentat la toate sedintele de judecata, si-a motivat recursul, a depus concluzii scrise, a produs toate mijloacele de proba susceptibile sa sprijine afirmatiile sale sau de a le furniza o baza factuala suficienta. Curtea a considerat ca toate aceste elemente demonstreaza ca reclamantul a actionat cu buna credinta (Boldea c. Romaniei).

Daca pica REGIMUL CATUSELOR - ZEUS va fi inca o achitare, daca nu or achitare, or la cedo se vor mai adauga niste daune morale platite de noi toti, iar procurorii dupa astfel de succese rasunatoare si pagubitoare la buzunarul contribuabilului de rand vor fi avansati si laudati cu surle si trambite.TARA DE CIRC!

Statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului(CEDO) pentru un dosar instrumentat de actualul şef al DNA, procurorul Daniel Morar. Este vorba de dosarul prin care acesta l-a trimis în judecată pe fostul judecător clujean Viorel Burzo, condamnat pentru corupţie.

Instanţa europeană critică atât condiţiile de detenţie din România dar şi aspecte care ţin de modul în care a fost instrumentat acest dosar de organele de urmărire penală.
publicitate

Concret, condiţiile de detenţie şi transportul deţinuţilor, accesul limitat la duşuri şi la apă potabilă al condamnaţilor sunt criticate de CEDO în decizia sa referitoare la la fostul judecător clujean, care a reclamat o serie de abuzuri ale anchetatorilor.

CEDO a decis condamnarea statului român în cazul fostului judecător Emil Burzo pentru încălcarea articolului 3 referitor la tratamente inumane şi degradante, articolului 5 care statuează dreptul la libertate şi siguranţă şi articolul 8 care prevede dreptul la viaţă privată şi de familie. De asemenea, magistraţii CEDO au constatat că nu s-au încălcat articolele 1, 2, 3 şi 6 din Convenţia Europeană referioare la prezumţia de nevinovăţie şi la modul în care s-a derulat ancheta. CEDO a decis ca fostul judecător să fie despăgubit cu 10.000 de euro daune şi alte 1.500 de euro cheltuieli de judecată.

În motivarea Curţii se arată că Viorel Burzo a reclamat condiţiile în care a fost încarcerat în Cluj şi Jilava şi apoi transferat la Bistriţa, că nu a fost adus în faţa unui judecător în timp util după reţinerea sa, că nu i s-a respectat prezumţia de nevinovăţie. De asemenea, fostul magistrat s-a plâns că i-au fost ascultate telefoanele, dar şi interceptat ambiental şi că i-au fost interzise drepturile părinteşti în urma condamnării.
Judecătorii CEDO au analizat pentru a pronunţa această sentinţă şi situaţia descrisă de CPT (Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante) după ce au vizitat închisorile românşti.

Atât în Cluj, cât şi în Jilava, Viorel Burzo a fost încarcerat într-un spaţiu mic.

Magistraţii CEDO mai arată că până să fie dus în faţa unei autorităţi judiciare au trecut 19 zile de detenţie.

CEDO a constat că lui Viorel Burzo i s-au încălcat drepturile prin interceptarea convorbirilor sale, fără să existe un minim grad de protecţie în lege pentru cetăţeni.
In concluzie cum e turcul si pistolul, adica asa sef asa institutie

achitari sunt peste tot in lume si statele platesc bani grei pentru erori judiciare celor prejudiciati inainte de a se ajunge la CEDO. Romania e prea saraca pentru asta si oricum condamnarile sunt nesemnificative raportat la totalul cauzelor. e de preferat sa se trimita in judecata fara exceptii legate de pozitia sociala, politica sau avere decat fostul PNA care a reusit sa trimita in judecata un singur caz in 4 ani.

cu domnul procuror Bocsan am avut de/a face in ancheta mea nu l/a interesat aflarea adevarului ci numai SANTAJUL, INSTIGAREA LA MARTURIE MINCIUNOASA,si daca nu/i faci pe plac urmeaya REPRESIUNEA NEDREAPTA se crede un fel de Dumneyeu in cadrulDNA pe care cred cu toata convingerea dupa cele patite de mine cu dumnealui ca face institutia de ras pentru ca nimeni sa nu mai pateasca ca mine as vrea sa fiu contactat si sa explic pelarg practicile acestui om in serviciul justitiei

Cat trebuie sa mai stea in libertate tiganul asta si slugile lui zabaloase ???
El care este un patron cinstit si curajos si care demasca abuzurile si cheltuiala iresponsabila a banului public face de fapt un santaj ordinar pe seama asaziselor dezvaluiri !
Ar trebui analizate si inplicatiile acestui mafiot Asimionesei in afacerile gaunoase din Iasi.
Cat mai poate fi suportat acest marlan de om printer oameni? Nu uitati ce a facut idiotul cu parintii lui !!!
Este un spurcat care se lauda peste tot ca politia si justitia sunt la picoarele lui !!!
Dar cine trebuie sa se autosesizeze ?!
Probabil ca DNA-ul . . .

Dragă gelu, caută-mă pe www.bota.ro

Avocatul Nechita: "Nu exista santaj prin presa" Joi, 09 Iunie 2011 • Avocatul Ionel Nechita i-a invins pe procurorii DNA pentru a doua oara in dosarul de santaj deschis impotriva conducerii cotidianului BUNA ZIUA IASI • Tribunalul Cluj a dispus achitarea celor trimisi in judecata Judecatorii de la Tribunalul Cluj au respins ieri apelul formulat de procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) impotriva unei decizii de achitare a sefilor de la cotidianul BUNA ZIUA IASI. Avocatul Ionel Nechita a reusit sa demonteze toate acuzatiile aduse de oamenii legii impotriva conducerii celui mai citit ziar din Iasi, acuzatii rezultate doar din interesele unor grupuri care au vrut cu orice pret sa distruga aceasta institutie media. In prima instanta, Judecatoria Cluj-Napoca a hotarat achitarea celor trimisi in judecata in acest dosar, insa procurorii nu s-au lasat si au declarat apel. Dupa o analiza temeinica a probelor, dar si a apararii, judecatorii instantei superioare din Cluj