Magistratii sunt si ei oameni. Nu supraoameni, nu zei pe pamant (desi unii asa se cred!) Ca orice om, si magistratul e supus stresului zilnic, dezamagirilor profesionale sau din mediul intim, esecurilor personale, conflictelor familiale sau la locul de munca. Asa fiind, uneori, omul-magistrat poate sa o ia razna fara sa-si dea seama. Sa prinda... fluturi. Sa dezvolte repulsii, obsesii, resentimente. Ura si chiar agresivitate.

Granita intre normal si anormal este nevazuta si poate fi trecuta intr-o clipa, acea clipa insezizabila, nepalpabila, imposibil de oprit si de identificat. Grav este, insa, ca acei cativa care nu mai stau bine cu capul continua nestigheriti si nedetectati sa profeseze. Numai ca aici e o mare problema: una e sa cosi nasturi, sa te ocupi de gradinarit sau zugravit, sa faci croitorie si alta e sa judeci oamenii, sa imparti dreptatea. Sa decizi viata celor ce sunt adusi in fata ta cu prezumata lor nevinovatie. Iata de ce eu consider ca a venit timpul ca distinsul CSM sa puna mana si sa lamureasca legislativ acest aspect. Sa sustina introducerea unei prevederi privind obligativitatea testarii psihiatrice, periodic (2-3 ani) a magistratilor.

De ce ar fi necesara instituirea unei astfel de norme? Pentru ca am observat, de-a lungul multor ani de practica jurnalistica pe teritoriul vast al Justitiei, cum unii dintre magistrati (putini ce-i drept, dar bine plantati in sistem) dezvolta ura, angoase, anxietate, se manifesta ciudat si au iesiri de-a dreptul anormale. Fata de colegi si fata de justitiabil. Si totusi, ei sunt lasati bine mersi sa judece. Si pentru ca au aceasta putere, sa bage in puscarie oameni, sa ii lase fara case, fara bunuri, fara copii si chiar fara de speranta. Iar pe langa cei ce merita a fi pedepsiti, numaram si oameni abuzati, nedreptatiti.

Problemele psihologice si, mai grav, psihiatrice nediagnosticate la timp, de natura sa suspende pe altii in domenii in care e vorba de responsabilitati privitoare la viata semenilor, sunt trecute cu vederea in magistratura. Odata cu inamovibilitatea, magistratului i se da, la intrarea in magistratura si doar atunci, OK ul la un simplu test psihologic. Un test cu cateva sute de intrebari la care nu am auzit pana acum sa fi picat vreunul dintre cei ce ies din INM si imbraca roba de judecator. Cu alte cuvinte, testul acesta psihologic este la debut, cand intri la INM si, pe parcurs, doar la la promovarea in functii de conducere, unde doar asista un psiholog la interviu, daca e vorba de prea Inalta curte.

Dar...dupa cum bine stie toata lumea, psihologia nu e totuna cu psihiatria, iar psihologul nu este medic. Psihiatrul, da. El se ocupa de bolile mintale.

Singura posibilitate ca un sef de instanta curajos sa ceara testarea psihologica sau chiar psihiatrica este atunci cand magistratul "sare calul" atat de tare incat toti colegii il considera deja un pericol pentru altii sau chiar pentru sine (deviatii de comportament ce pot duce la suicid). De ce spun curajos? Pentru ca "nebunul" se poate intoarce impotriva lui prin tot felul de plangeri. Si nu s-ar ajunge la niciun deznodamant fericit. Cum s-ar spune, poti ramane cu "nebunu-n casa" pana ajungi sa pleci tu!

In realitate, atitudini care ar da de gandit oricarui psiholog daca ar sta in sala de judecata, zi de zi, ca sa observe cum se comporta un magistrat, sunt trecute cu vederea. In acest timp, un magistrat care sufera de boli psihice necunoscute si de el si de altii, poate nenoroci oameni, poate schimba destine. Si asta este foarte grav. Dar, in societatea romaneasca se traieste cu "se poate si-asa".

Dezaxarea nu are, insa, nimic de-a face cu zeita Justitiei. Ea e doar legata la ochi, dar e zdravana la cap.

Hai sa dau si niste exemple care ar fi trebuit sa dea de multa vreme de gandit: proaspatul caz al judecatorului Caius Lazarescu de la Sectia penala a Tribunalului Arad. Dupa ce a tamponat doua masini, in 23 februarie a.c, a fost luat cu duba si dus, la cererea lui (interesant, nu?), la Spitalul de psihiatrie. Destinatia asta pare sa fie una de multa vreme dibuita de avocati care l-au vazut cum se manifesta in sala de judecata. Dar ce folos. Caci nimeni nu a avertizat ca omului i-ar fi bun un consult psihiatric. Desigur, mai poate fi vorba si de altceva. De un individ cu discernamant care stie ce face si crede ca psihiatria e singura sansa sa scape nepedepsit, mai ales ca fusese prins baut la volan.

In magistratura, sefii tac si nu pot face nimic pentru ca, in cazul in care ar solicita un astfel de consult, magistratul respectiv se poate indrepta impotriva celui care a solicitat acest consult. Se va socoti calomniat, prejudiciat in imagine, victima. Cred, insa, ca a venit timpul ca legea sa dea posibilitatea testarii psihiatrice a celor care dau verdicte si care, cu ciocanelul in masa, omoara cateodata si nevinovati, lovindu-i in moalele capului. Asaaa, dintr-un sadism judiciar caruia nu i se pot opune...

Exista, insa, si cazuri mai vechi. Precum cel al ex-judecatorului Florea Visan de la Tribunalul Bucuresti. Acesta, se stie, e un caz patologic. In 2004, judecator in functie fiind, si-a dat jos pantalonii in fata vecinilor pe care ii teroriza sistematic, le-a aratat fundul precum maimuta infuriata, si le-a spart geamurile. Daca ar fi fost testat psihiatric, macar o data la doi-trei ani, poate ca medicul ar fi surprins momentul cand mintea lui Visan a luat-o razna-n balarii.

O mai adaug aici si pe ex-judecatoarea "Porno", care desi insurubata in spirala MISA, dadea verdicte in instanta pana ce practicile sale au ajuns de notorietate. Sau pe judecatorul Tomus de la Judecatoria Timis. Din stenogramele DIICOT reieseau clar obsesiile sexuale ale acestuia. Sigur, unii vor spune ca astfel de atitudini sunt , de fapt, doar acte nedemne de un magistrat, insa nu si o boala psihica. Asa o fi...dar in lipsa unei testari psihiatrice nu vom sti niciodata adevarul.

Ma gandesc, de multe ori, cu groaza, daca si cati magistrati ar trece cu brio o testare psihiatrica profesionista. Nu de altceva, dar avem dreptul sa stim daca instantele nu sunt contaminate si de magistrati sariti de pe axa, care ar fi trebuit sa stea in afara sistemului si nu pe scaunul de judecator.

Sigur, un astfel de test ar trebui facut si procurorilor. Chiar daca nu procurorul e cel ce da verdictul final, prin parghiile pe care le are, si el poate sa distruga, ireversibil, oameni si carierele lor. Are ministrul Raluca Pruna, membru de drept in CSM si initiator legislativ, curajul sa propuna o astfel de obligativitate? Daca tot nu exista raspundere a magistratilor, ar trebui sa avem macar certitudinea ca drepturile si libertatile oamenilor stau in deciziile unor magistrati cu judecata nealterata.

P.S. - Anticipez vointa multora de a se opune unei astfel de idei. Daca s-ar veni cu argumentul ca o astfel de propunere legislativa ar fi neconstitutionala pentru ca ar incalca, cum se zice, caracterul confidential al informatiilor legate de sanatatea persoanei si dreptul la viata intima, am si eu un contraargument: opinia publica nu are nevoie sa i se arate documentul medical, nici macar sa stie ca X magistrat a fost gasit psihiatric in "deranj", trebuie doar ca sefii Justitiei (INM si CSM) sa ia act de aceste diagnostice profesioniste, sa nu admita un astfel de candidat la INM sau, pe parcursul activitatii sale, daca X o ia razna, colegiile de conducere ale parchetelor sau instantelor sa solicite un astfel de test psihiatric si in cazul in care X e diagnosticat cu o boala psihiatrica, sa-l scoata rapid si tacit din sistem sau sa-l pensioneze pe caz de boala! Important este ca X sa nu mai ancheteze sau sa judece fara discernamant sau cu discernamantul alterat. Altfel, vom continua sa avem o Justitie bolnava...pe alocuri, la cap!