Lumea Justitiei prezinta radiografia dosarului politic cu care Sistemul de teroare ce a condus ani de zile Romania i-a executat, cu mana procurorului DNA Jean Uncheselu (foto 1), pe fostul premier al Romaniei Victor Ponta (foto 2) si pe fostul ministru al Transporturilor Dan Sova. S-a intamplat in septembrie 2015, cand cei doi au fost trimisi in judecata de DNA condus de Laura Kovesi (foto 2), dosarul cunoscut sub denumirea “Turceni-Rovinari” fabricat de Uncheselu nefiind altceva decat o piesa dintr-un puzzle cu care Victor Ponta trebuia inlaturat din functia de premier, astfel incat Sistemul sa ii ofere “Guvernul meu” lui Klaus Iohannis (foto 2). Operatiunea a reusit, Victor Ponta s-a dat demisia la scurta vreme de la trimiterea in judecata, insa la opt ani de la acel moment adevarul avea sa iasa definitiv la suprafata: Victor Ponta si Dan Sova au fost trimisi in judecata nevinovati.

Nevinovatia celor doi a fost constatata de opt judecatori de la Inalta Curte, care au dispus solutii de achitare atat la fond, cat si in apel pentru toate acuzatiile aduse de DNA. Este vorba despre fals in inscrisuri sub semnatura privata, complicitate la evaziune fiscala si spalarea banilor – in cazul lui Victor Ponta; complicitate la abuz in serviciu, fals in inscrisuri sub semnatura privata, evaziune fiscala si spalare de bani – in cazul lui Dan Sova. De asemenea, solutii de achitare au fost pronuntate si fata de ceilalti trei inculpati trimisi in judecata de procurorul DNA Jean Uncheselu.

Trei judecatori la fond, cinci judecatori in apel, opine unanima: Ponta si Sova, executati fara probe

Prima hotarare prin care a fost demascata lucratura lui Uncheselu a venit in 2018. Mai exact, prin sentinta nr. 290 din 10 mai 2018, pronuntata in dosarul 3407/1/2015, judecatoarele ICCJ Alina Ioana Ilie, Ioana Bogdan si Lavinia Lefterache au dispus achitarea lui Ponta si Sova pentru toate acuzatiile. Sentinta celor trei a fost confirmata la finele anului trecut. Prin decizia nr. 92 din 28 decembrie 2023 (vezi facsimil), pronuntata in dosarul 2867/1/2018, Completul de 5 judecatori ICCJ format din Rodica Cosma (vicepresedinta Inaltei Curti), Andrei Claudiu Rus, Constantin Epure, Oana Burnel si Lucia Tatiana Rog a mentinut achitarile lui Victor Ponta si Dan Sova. Totodata au fost mentiune achitarile dispuse fata de doi inculpati la fond, iar solutia de condamnare de la fond a unui alt inculpat (directorul Complexului Energetic Rovinari Dumitru Cristea, care primise 4 ani inchisoare cu executare) a desfiintata, dispunandu-se achitarea acestuia (cu opinia separata a judecatoarelor Rodica Cosma si Oana Burnel in sensul pronuntarii unei solutii de incetare a procesului penal fata de Cristea pe motiv de prescriptie).

Cert este ca opt judecatori de la cea mai importanta instanta din aceasta tara au stabilit practic faptul ca DNA a comis un atentat judiciar impotriva premierului in functie la acea data. Si, asa cum se poate observa din decizia Completului de 5 (atasata integral la finalul articolului), totul s-a intamplat cu un dosar in care procurorul DNA Jean Uncheselu (luat de Laura Kovesi la Parchetul European) nu a avut nicio proba impotriva lui Ponta si Sova.

In acest sens, judecatorii Rodica Cosma, Andrei Claudiu Rus, Constantin Epure, Oana Burnel si Lucia Tatiana Rog au stabilit ca sentinta de achitare de la fond a fost cat se poate de corecta, iar probatoriul administrat in faza de apel nu a putut sa o rastoarne. In ceea ce priveste criticile aduse de DNA impotriva solutiilor de achitare, Completul de 5 judecatori ICCJ explica faptul ca acestea nu pot fi luate in considerare. Mai mult, cei cinci magistrati supremi subliniaza ca de fapt nici macar nu au fost formulate veritabile critici de catre DNA contra sentintei de achitare, ci doar au fost reiterate aspecte retinute prin rechizitoriul lui Jean Uncheselu. Adica DNA nu a avut niciun argument care sa combata rationamentul judecatoarelor ICCJ Alina Ioana Ilie, Ioana Bogdan si Lavinia Lefterache, care dispusesera la fond achitarea lui Ponta si Sova.

Redam fragmente din decizia definitiva a Completului de 5 judecatori ICCJ privind achitarea fostului premier Victor Ponta si a fostului ministru al Transporturilor Dan Sova in dosarul “Turceni-Rovinari”:

“Inalta Curte – Completul de 5 judecatori constata ca, in cauza, prima instanta a stabilit situatia de fapt interpretand in mod judicios probele administrate, baza factuala fiind corect retinuta in urma unei ample analize a materialului probator. De altfel, starea de fapt retinuta de catre prima instanta nu a fost contestata in calea de atac a apelului.

Vazand criticile formulate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie, dar si pe cele ale inculpatului Cristea Dumitru si ale partii civile Agentia Nationala de Administrare Fiscala, instanta de apel, in virtutea efectului devolutiv al caii de atac promovate, reexaminand probele administrate in cauza, retine argumentatia starii de fapt, redata in considerentele hotararii atacate, argumentatie pe care si-o insuseste in intregime.

In contextul concret al cauzei, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 5 Judecatori constata ca prima instanta a realizat un examen amplu al materialului probator, in raport cu imprejurarile faptice, pe care le-a prezentat detaliat, valorificand coroborat toate mijloacele de proba administrate in cursul procesului penal.

De asemenea, probatoriul administrat de catre instanta de control judiciar nu este de natura a conduce la o solutie diferita de cea dispusa de catre prima instanta, care a infirmat existenta obiectiva a infractiunilor pentru care s-au dispus solutii de achitare. Astfel, probele administrate in apel nu au avut aptitudinea de a modifica situatia de fapt retinuta de prima instanta. Din aceasta perspectiva, nu pot fi primite criticile Ministerului Public ce vizeaza netemeinicia solutiilor de achitare pronuntate de instanta de fond, observandu-se, de altfel, ca nu au fost formulate veritabile critici in acest sens, ci au fost reiterate aspecte retinute prin rechizitoriul intocmit in cauza.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 5 Judecatori retine, asadar, in acord cu instanta de fond, temeinicia solutiilor de achitare dispuse in cauza.

(...)

Referitor la criticile parchetului ce vizeaza gresita achitare a inculpatului Sova Dan-Coman, in temeiul dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedura penala, pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, in legatura cu falsificarea unui numar de 11 procese-verbale ale Adunarii Generale a S.C.A. 'Sova si Asociatii' (constand in conceperea si semnarea, de catre inculpat, in perioada 2010-2011, a celor 11 procese-verbale ale Adunarii Generale a S.C.A. 'Sova si Asociatii', prin inserarea in cuprinsul lor a unor mentiuni care atestau o stare de fapt inexistenta, urmata de folosirea lor, in 27.04.2010, in dosarul nr. 39435/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civila – procesul-verbal din 15.01.2007 – si, in datele de 01.10.2014 si 20.02.2015, in dosarul nr. 122/P/ 2012 al Directiei Nationale Anticoruptie – Sectia de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie), instanta de control judiciar constata ca sunt neintemeiate, in mod corect retinandu-se de catre instanta de fond ca faptele nu intrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele de tipicitate ale infractiunii prevazute de art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal. In acest cadru, se retine, de asemenea, in acord cu cele statuate de catre prima instanta, in legatura cu actiunile circumscrise de parchet elementului material al infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, constand, in esenta, in alcatuirea frauduloasa a celor 11 procese-verbale ale Adunarii Generale a Asociatilor S.C.A. 'Sova si Asociatii', prin inserarea in cuprinsul lor a unor date ce atesta o stare de fapt inexistenta, ca parchetul nu a prezentat, in concret, modul si imprejurarile in care ar fi fost comise fiecare dintre ele, ci de o maniera globala, mijloacele de proba administrate in cauza furnizand informatii ce nu prezinta aptitudinea de a demonstra, dincolo de orice dubiu, savarsirea unora dintre acestea, precum si plasarea activitatii imputate inculpatului in intervalul temporal indicat (aprilie 2010 - 2011). Pe de alta parte, in mod corect s-a constatat ca cele 11 procese-verbale care, in opinia parchetului, constituie obiect material al falsului in inscrisuri sub semnatura privata, nu aveau aptitudinea de a fi folosite in vederea producerii unei consecinte juridice, cerinta esentiala instituita de norma de incriminare pentru intregirea laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 322 alin. (1) 339 din Codul penal. Prin raportare la imprejurarile atestate in continutul lor si stadiul procesual al cauzei, la datele de 01.10.2014 si 20.02.2015, cand au fost depuse la D.N.A., acestea nu prezentau valoare probatorie pentru dovedirea unor situatii sau circumstante contrare starii de fapt existente, nefiind de natura sa produca o reprezentare gresita a realitatii faptice, generatoare de consecinte juridice.

Nici criticile parchetului in legatura cu infractiunile de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, cu privire la cele 16 rapoarte de activitate, presupus a fi fost savarsite de inculpatul Sova Dan-Coman, in coautorat cu inculpatul Ponta Victor-Viorel, nu sunt intemeiate, in mod just instanta de fond constatand ca probele administrate in cauza (astfel cum au fost detaliate in cuprinsul hotararii apelate) nu prezinta aptitudinea de a fundamenta o solutie de condamnare pentru faptele retinute in sarcina celor doi inculpati, circumscrise infractiunilor prevazute de art. 290 alin. (1) din Codul penal (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal (1969) – 16 acte materiale, astfel ca solutia de achitare, pronuntata in temeiul dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, este temeinica si legala. In speta dedusa judecatii, parchetul i-a imputat inculpatului Sova Dan- Coman faptul ca, in luna august 2011, ar fi intocmit 16 inscrisuri (semnate si stampilate de S.C.A. 'Sova si Asociatii'), denumite fiecare 'Raport privind activitatile desfasurate in perioada....', in cuprinsul carora a fost prezentata o stare de fapt inexistenta, in sensul ca inculpatul Ponta Victor-Viorel a prestat un numar de 36 de activitati juridice in baza conventiei de conlucrare profesionala dintre S.C.A. 'Sova si Asociatii' si Cabinetul Individual de Avocat 'Ponta Victor-Viorel', inscrisuri pe care i le-ar fi incredintat celui din urma pentru a le folosi in fata organelor fiscale in cadrul controlului efectuat de A.N.A.F., Administratia Finantelor Publice Sector 1 Bucuresti, in vederea producerii de consecinte juridice. La randul sau, inculpatul Ponta Victor-Viorel a fost acuzat ca, in acelasi interval de timp, si-ar fi insusit, prin aplicarea semnaturii personalizate si a stampilei cabinetului sau avocatial, cele 16 inscrisuri ce atestau o situatie factuala necorespunzatoare adevarului, pe care, in data de 23.08.2011, le-ar fi utilizat in cadrul controlului fiscal mentionat, in vederea producerii de consecinte juridice. Desi, in dovedirea caracterului nereal al imprejurarilor de fapt atestate de continutul rapoartelor de activitate, s-a facut trimitere la depozitiile martorilor Pop Eugen-Valer, Iacob Mihai-Bogdan, Enache Madalin, Popa Alina-Nicoleta si Constantin Marius-Eduard, avocati in cadrul S.C.A. 'Sova si Asociatii', care, in acord cu cele declarate de martora Ciurcu Simona, au aratat ca nu au colaborat niciodata cu Ponta Victor-Viorel in relatia profesionala cu S.C. MFA S.A. Mizil sau cu alti clienti ai casei de avocatura, dar si la diverse acte procedurale din dosarele in care cea din urma societate era parte, s-a remarcat de catre instanta de fond, in mod corect, ca parchetul nu a probat intocmirea, semnarea celor 16 inscrisuri si incredintarea lor, ulterioara, spre folosire, de catre inculpatul Sova Dan-Coman, si nu a demonstrat ca aceste actiuni, precum si cele imputate coinculpatului Ponta Victor-Viorel, constand in aplicarea semnaturii personalizate si a stampilei cabinetului sau avocatial pe respectivele documente, s-ar fi realizat in perioada lunii august 2011, aspecte ce nu au fost confirmate nici de mijloacele de proba administrate in cursul cercetarii judecatoresti.

(...)

Instanta de control judiciar constata, pe de alta parte, ca nu pot fi primite nici criticile Ministerului Public formulate in legatura cu infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, presupus a fi fost savarsita de catre inculpatul Ponta Victor-Viorel, referitoare la intocmirea, in data de 18.07.2011, a Notei explicative, in cadrul controlului efectuat la Cabinetul Individual de Avocat 'Ponta Victor-Viorel', de catre A.N.A.F. – Administratia Finantelor Public Sector 1 Bucuresti, in mod corect apreciindu-se ca aceasta nu a avut aptitudinea producerii vreunei consecinte juridice. Ca atare, nefiind intrunita una dintre cerintele esentiale instituite de norma de incriminare pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 290 alin. (1) din Codul penal (1969), este justa pronuntarea solutiei de achitare, prin retinerea incidentei dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedura penala.

In ceea ce priveste criticile parchetului ce vizeaza infractiunea de evaziune fiscala in forma continuata, pretins a fi fost comisa de inculpatul Sova Dan-Coman, cu complicitatea inculpatului Ponta Victor-Viorel, instanta de control judiciar constata ca sunt, de asemenea, neintemeiate, in mod corect retinandu-se de catre instanta de fond ca nu sunt intrunite cerintele de tipicitate ale infractiunii prevazute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal (1969).

Astfel, in speta, inculpatului Sova Dan-Coman i s-a imputat, in esenta, ca in calitate de avocat coordonator al S.C.A. 'Sova si Asociatii', in perioada octombrie 2007 - iunie 2009, in scopul de a sustrage societatea de avocati de la indeplinirea obligatiilor fiscale, a evidentiat in actele contabile ale acesteia si in alte documente legale (jurnalul de cumparari, registrul jurnal de incasari si plati si, respectiv, jurnalul de vanzari) operatiuni fictive reprezentate de executarea conventiei de conlucrare profesionala incheiata in anul 2007 cu Cabinetul Individual de Avocat 'Ponta Victor-Viorel', precum si cheltuieli care nu au avut la baza operatiuni reale privind starea de fapt fiscala, reprezentate de executarea contractelor de leasing financiar nr. CLF 14986 din 02.09.2008, perfectat cu S.C. Romstal Leasing IFN S.A., privind autoturismul Mitsubishi Lancer Evolution 10 MR, si nr. 1892 din 24.09.2007, incheiat cu S.C. Fortis Lease Romania IFN S.A., referitor la autoturismul Audi Allroad, in sensul ca cele doua autovehicule nu au fost folosite in scopul desfasurarii activitatii casei de avocatura, actiuni ce au produs un prejudiciu prin sustragerea de la plata obligatiilor fiscale ale S.C.A. 'Sova si Asociatii' in cuantum de 94.383,91 lei, prin diminuarea nelegala a impozitului pe venit si deducerea nelegala a sumei reprezentand TVA. Totodata, i s-a imputat ca, in calitate de persoana care a dictat comportamentul economic al S.C.A. 'Enescu, Panait, Pop si Asociatii' si de reprezentant de fapt al acesteia, in intervalul ianuarie 2010 - septembrie 2011, a evidentiat in actele contabile ale societatii si in alte documente legale (registrul jurnal de incasari si plati) operatiuni fictive reprezentate de executarea contractului denumit 'Cooperation Agreement' incheiat in anul 2010 cu numita Staicu Vasilica-Vali, despre care cunostea ca are caracter fictiv, activitate ce a produs un prejudiciu, prin sustragerea casei de avocatura de la plata obligatiilor fiscale, in cuantum de 32.596,82 lei.

In cauza nu s-a dovedit insa ca inculpatul Sova Dan-Coman ar fi evidentiat personal, in documentele legale ale S.C.A. 'Sova si Asociatii' si S.C.A. 'Enescu, Panait, Pop si Asociatii', cheltuielile efectuate in legatura cu cele patru contracte incheiate, asa cum s-a retinut in descrierea acuzatiei sau ca ar fi exercitat, in fapt, conducerea si organizarea activitatii contabile a societatilor de avocatura, nefiind indeplinite cerintele instituite de prescriptiile normative pentru ca acesta sa fie considerat subiect activ al infractiunii de evaziune fiscala pentru care a fost trimis in judecata. Totodata, nu este intrunita, sub aspectul laturii obiective a infractiunii, conditia fictivitatii operatiunilor inregistrate in evidenta contabila a firmelor de avocatura si nu s-a produs nici urmarea imediata, constand in cauzarea unui prejudiciu in dauna bugetului general consolidat.

Pe de alta parte, in ceea ce il priveste pe inculpatul Ponta Victor-Viorel (caruia i s-a imputat de catre parchet ca, in perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, a pus la dispozitia inculpatului Sova Dan-Coman, in vederea inregistrarii in actele contabile si a decontarii, un numar de 17 facturi fiscale emise de Cabinetul Individual de Avocat 'Ponta Victor-Viorel', ce atestau in mod nereal prestarea unor activitati juridice in temeiul conventiei de conlucrare profesionala din 30.08.2007, ajutand astfel la evidentierea in documentele legale ale S.C.A. 'Sova si Asociatii' a unor operatiuni fictive reprezentate de executarea 347 respectivei conventii, fapta care a produs si un prejudiciu in cuantum de 51.321,80 lei, prin sustragerea societatii de avocati de la plata obligatiilor fiscale), in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca nu sunt intrunite, in mod cumulativ, conditiile prevazute de lege pentru existenta complicitatii la infractiunea de evaziune fiscala, in forma continuata, impunandu-se achitarea acestuia.

In legatura cu criticile formulate de Ministerul Public in calea de atac a apelului ce vizeaza gresita achitare a inculpatilor Sova Dan-Coman si Ponta Victor-Viorel pentru infractiunile de spalare a banilor, se constata ca si acestea sunt neintemeiate. (...) Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 5 judecatori, prin raportare la situatia de fapt avuta in vedere de catre instanta de fond, urmare a unei analize judicioase a probatoriului administrat in cauza si care, de altfel, nu a fost contestata in calea de atac, constata legalitatea si temeinicia solutiei de achitare a inculpatilor Sova Dan-Coman si Ponta Victor-Viorel, dispusa in temeiul dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedura penala, faptele retinute in sarcina acestora, astfel cum au fost descrise in rechizitoriu, neintrunind elementele de tipicitate ale infractiunii de spalare a banilor prevazuta de art. 29 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002.

(...)

Din perspectiva infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 244 din Codul penal, imputata inculpatilor Sova Dan-Coman (autor) si Ponta Victor-Viorel (complice) si a celei de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 290 din Codul penal (1969), cu aplicarea art. 41 alin. 2 din acelasi cod, atribuita celui din urma, considerate de parchet ca fiind infractiuni predicat ale celei de spalare de bani, in mod corect instanta de fond a remarcat ca, pentru acestea, s-a dispus prin rechizitoriu o solutie de netrimitere in judecata, intemeiata pe dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala, apreciindu-se ca s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale. De asemenea, instanta de control judiciar isi insuseste argumentele primei instante in sensul ca, fiind o infractiune de rezultat, indiferent de intervalul temporal in care s-a desfasurat activitatea de inducere in eroare ce formeaza elementul material al laturii obiective si independent de realizarea/ nerealizarea scopului in vederea caruia a fost savarsita (obtinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust), infractiunea de inselaciune se consuma la data producerii efective a pagubei in patrimoniul subiectului pasiv, in cauza, acest moment fiind plasat de procuror in luna decembrie 2008, cand a retinut ca s-a realizat consumarea infractiunii. In aceste conditii, neavand o existenta anterioara infractiunii de spalare a banilor, a carei comitere a fost circumscrisa perioadei octombrie 2007 - decembrie 2008, infractiunea de inselaciune nu poate constitui situatia premisa a celei din urma, deoarece, atat la data la care se considera ca s-a declansat operatiunea de albire a fondurilor ilicite (octombrie 2007), dar si ulterior, pe parcursul desfasurarii ei (pana in decembrie 2008), aceasta nu se consumase, astfel incat nu putea asigura obiectul material al infractiunii prevazute de art. 29 din Legea nr. 656/2002, imputata celor doi inculpati. Argumentatia este valabila si in ceea ce priveste infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, sub aspectul careia s-a dispus prin rechizitoriu clasarea cauzei fata de inculpatul Ponta Victor-Viorel, avand in vedere ca, pentru a se realiza conditiile de tipicitate ale infractiunii de spalare a banilor, este necesar ca banii negri sa existe in materialitatea lor si sa provina din activitati infractionale preexistente, intrucat asupra acestora se produce disimularea, ascunderea, dobandirea, detinerea sau folosirea, actiuni ce formeaza elementul material alternativ al variantelor normative reglementate de art. 29 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002. Or, constituind o infractiune de pericol, falsul in inscrisuri sub semnatura privata nu produce un rezultat patrimonial susceptibil de a fi supus uneia dintre operatiunile incriminate de textul de lege mentionat, astfel incat, nefiind generatoare de fonduri ilicite, nu poate constitui infractiunea predicat pentru cea de spalare a banilor.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 5 judecatori retine, insa, ca hotararea instantei de fond este criticabila sub aspectul nelegalitatii solutiei de achitare dispusa fata de inculpatii Sova Dan-Coman, pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal (1969) (Titlul V din rechizitoriu) si Ponta Victor-Viorel, pentru complicitate la infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal (1969) (Titlul V din rechizitoriu), in baza ambelor temeiuri prevazute de art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, din aceasta perspectiva impunandu-se admiterea apelului declarat de Ministerul Public, desfiintarea sentintei apelate si inlaturarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedura penala, urmand a se mentine achitarea celor doi inculpati (pentru infractiunile anterior mentionate) in temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedura penala raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedura penala. In acest sens, instanta de control judiciar are in vedere ca dispozitiile art. 16 din Codul de procedura penala reglementeaza cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, fiind reunite in cadrul alineatului (1) lit. b), intr-o singura cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale ('fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege'), cazurile prevazute in art. 10 alin. (1) lit. b) si d) din Codul de procedura penala (1968), care determina inaptitudinea functionala a actiunii penale prin lipsa temeiului de drept al acesteia. Astfel, sintagma 'fapta nu este prevazuta de legea penala' va cuprinde, pe langa faptele care pot constitui contraventii sau abateri disciplinare, si pe cele care ar fi putut constitui infractiuni, insa le lipseste unul dintre elementele constitutive, cu exceptia elementelor ce tin de latura subiectiva a infractiunii, care sunt acoperite de sintagma 'nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege'. Va fi incident acest caz nu doar in situatia dezincriminarii in abstracto a unei fapte prevazute de legea penala, ci si in cazul dezincriminarii in concreto a acesteia, respectiv atunci cand fapta continua sa fie incriminata ca infractiune, insa a fost restransa sfera de incidenta a infractiunii, astfel incat fapta concreta savarsita de o persoana nu se mai incadreaza in textul de lege (nu mai este intrunita trasatura tipicitatii). Vinovatia este unul dintre elementele prin prisma carora se analizeaza concordanta dintre modelul descris de legiuitor in norma de incriminare si fapta concret savarsita. in sistemul Codului penal din 1968, prevederea in lege a faptei si elementele constitutive ale infractiunii erau separat tratate, dandu-se relevanta diferita incriminarii abstracte, pe de o parte, si continutului constitutiv concret al infractiunii, pe de alta parte. Astfel, pentru ca o fapta concreta sa atraga raspunderea penala, se stabilea daca, in mod abstract, conduita era prevazuta de o norma de incriminare, verificandu-se apoi, in concret, daca toate elementele reale si subiective ale conduitei corespundeau conditiilor din incriminare. Mai mult, separat de toate acestea, se examina asa-numitul 'pericol social concret', in lipsa caruia fapta ramanea nesanctionata penal, chiar daca, atat formal, cat si in concret, ea realiza toate celelalte conditii ale incriminarii. Sub aspect procedural, distinctia avea, de asemenea, relevanta, intrucat lipsa prevederii in legea penala, respectiv neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii si lipsa pericolului social concret constituiau cauze separate de impiedicare a exercitarii actiunii penale [prevazute de art. 10 alin. (1) lit. b), lit. b1) si lit. d) Cod procedura penala din 1968], cu consecinte diferite sub aspectul solutiilor procesuale accesorii celei de achitare. In sistemul actualului Cod penal, initial, definitia infractiunii s-a construit in jurul echivalentei dintre 'prevederea in legea penala' si intrunirea in concret a tuturor elementelor de continut ale incriminarii. Altfel spus, fapta care, in concret, realizeaza in intregime elementele constitutive ale infractiunii ar trebui considerata ca fiind 'prevazuta de legea penala'. Prevederea faptei in legea penala semnifica, in principiu, identitatea dintre conduita propriu-zisa si toate conditiile din norma (trasatura 'tipicitatii' infractiunii). Corelativ, lipsa in concret a oricarui element de continut al incriminarii, obiectiv sau subiectiv, ar face ca fapta sa nu fie prevazuta de legea penala. Aceasta constructie legala, corespunzand tuturor criteriilor doctrinei moderne de drept penal, nu a fost receptata corespunzator de legiuitor, care a resimtit ca negativa lipsa unei explicite referiri la 'vinovatie' din definitia infractiunii, astfel ca a adaugat-o textului din art. 15 alin. (1) Cod penal: 'Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o'. In mod firesc, Codul de procedura penala a preluat aceeasi conceptie in art. 16 alin. (1) lit. b), unde referirea la trasatura de tipicitate (prevederea in legea penala) a fost intregita cu referirea la 'vinovatie'. Astfel, se va retine ca fapta nu este prevazuta de lege in toate situatiile in care lipseste unul dintre elementele de continut ale infractiunii, altul decat vinovatia. Prin urmare, cu aceasta exceptie, toate situatiile care erau anterior subsumate dispozitiilor art. 10 alin. (1) lit. b), lit. b1) si lit. d) Cod procedura penala din 1968 se incadreaza de lege lata in cazul de impiedicare a exercitarii actiunii penale de la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedura penala, iar lipsa vinovatiei, la cel prevazut de teza a II-a a aceleiasi norme. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 5 judecatori retine, deopotriva, ca teza I a art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala opereaza, in principiu, in rem si presupune lipsa tipicitatii obiective: atunci cand fapta nu a fost incriminata ori a fost prevazuta de norma de incriminare si a intervenit ulterior dezincriminarea sau cand fapta comisa este de natura civila sau o contraventie sau cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de factura obiectiva ori cand subiectul activ nu intruneste cerintele speciale prevazute de lege, in acest din urma caz efectele fiind in personam. Teza a II-a a art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala opereaza in personam si vizeaza cazurile in care lipseste tipicitatea subiectiva a faptei. Se retine, de asemenea, ca in ipoteza in care se constata ca sunt incidente mai multe cazuri dintre cele enumerate la art. 16 din Codul de procedura penala, solutia se va dispune in baza unui singur temei, avand prioritate cazurile determinate de lipsa temeiurilor de fapt sau de drept, fata de cele determinate de lipsa de obiect al actiunii penale. Cand se constata existenta mai multor cazuri determinate de lipsa temeiurilor de fapt sau de drept, solutia de achitare se va dispune in baza unui singur temei juridic, ordinea de prioritate fiind cea enumerata de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedura penala. Cum, in prezenta cauza, instanta de fond a dispus achitarea inculpatilor Sova Dan-Coman, pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (1969) (Titlul V din rechizitoriu) si Ponta Victor-Viorel, pentru complicitate la infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 26 Cod penal (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (1969) (Titlul V din rechizitoriu), in baza ambelor teze prevazute de art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 5 judecatori constata ca, in ceea ce ii priveste pe acesti inculpati, prin raportare la argumentele de ordin teoretic expuse in precedent, se impune a se retine ca temei al achitarii doar dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedura penala, conform ordinii de prioritate a cazurilor enumerate de legiuitor in cadrul articolului mentionat”.

* Cititi aici integral decizia definitiva a Completului de 5 ICCJ de achitare a fostului premier Victor Ponta si a fostului ministru al Transporturilor Dan Sova