Intr-o resedinta superba din inima Republicii Romania, un cetatean, neales, dar lipit de jilt, isi ia linistit doza de whisky, intotdeauna cu cateva cuburi de gheata. Singur. Cand nu e singur, bea cafea.

Bea cafea si trage din tigara. Impreuna cu procurori pe care ii invita pe rand. Si ii alege. Pentru a intari, in statul de drept, republica procurorilor. Si, din cand in cand, scoate din sertar o lista. Si mai bifeaza un nume. Ultimul bifat e profesorul Dan Voiculescu. Mogulul.

Republica procurorilor functioneaza cu toate motoarele turate la maxim. Ea este intemeiata prin metoda “pe spranceana”. Rand pe rand, sunt invitati procurori, dintre cei care au avut contra-performate in meserie sau, chiar mai rau, sunt santajabili, la o cafea in biroul presedintelui Traian Basescu. Acesta stie, pentru ca a avut, slava Domnului, cateva experiente in calitate de inculpat, ca acesti oameni ai legii pot fi transformati in fiare, in anchetatori cinici si apoi in judecatori la fel de cinici, cu o singura conditie. Aceea de a fi vulnerabili. Profesional sau moral. Vulnerabilitatea pe de-o parte si zaharelul pe de alta parte, zaharel constand in ridicari spectaculoase pe scara ierarhica, ii transforma in slugi fata de stapan si in fiare in raport cu victimele. Cu cei de pe faimoasa lista a presedintelui Traian Basescu.

Dupa ce executa un numar suficient de mare de dosare, dintre care unele sunt comandate politic, procurorii sunt travestiti. In magistrati. In judecatori. Si, de multe ori, ajung sa-si judece propriile dosare. Sunt ridicati pe culmi ametitoare, fara a avea calificarea profesionala necesara si fara a indeplini un minimum de criterii morale. Unii, de la o cafea bauta in biroul lui Traian Basescu, intre mai multe pahare cu whisky cu gheata, sunt parasutati, sub semnatura prezidentiala, direct la Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Unde vor avea de "judecat" dosare grele. Acolo, ei se transforma in plutoane de executie. Dar, pana sa ajunga acolo, ei trebuie sa treca prin proba de foc. Sa-i execute, la instante inferioare, pe adversarii politici ai intaiului magistrat al tarii care, prin Constitutie, este presedintele. Pentru ca, nu-i asa?, el prezideaza Consiliul Superior al Magistraturii. Inima si creierul puterii, mai mult dependente decat independente, a Justitie.

In aceasta faza, a inaltarii lor ierarhice in republica procurorilor, acestia, impreuna cu judecatori bine alesi - niciodata aleatoriu – se ocupa de telepatie. In mai multe sensuri. Prima operatie telepatica are loc atunci cand, fara a fi nevoit sa utilizeze vreun telefon, fara a se expune vreunei inregistrari ambientale la ora de varf, ci direct, prin intermediul micilor ecrane, intaiul magistrat al tarii, presedintele republicii procurorilor, isi taxeaza drept infractor un adversar politic. Completand de fiecare data informatia in sensul ca acesta este inamicul sau politic. Gata! Semnalul a fost dat. Numai un tampit de procuror si numai un tampit de judecator nu inteleg ca sunt pusi la examen. Vor sa promoveze rapid, executa comanda. Comanda telepatica. Vor sa zboare, vor sa-i caute DNA, vor, in cel mai bun caz, sa intepeneasca in post fara a avansa, nu au decat sa ramana independenti. Pentru ca, in mentalitatea locatarului de la Cotroceni, numai prostii lucreaza ca la manual.

Asa ca ce sa ne mai miram ca ordinul telepatic se transforma intr-un dosar telepatic in care este invocat fenomenul. Cu subiect si predicat. Dosarul Dan Voiculescu. Cel care a condus Comisia parlamentara de la care a pornit practic suspendarea lui Basescu. A doua.