Sezatoarea lui Iohannis s-a consumat. Ca de altfel si conferinta de presa record a doamnei Viorica Dancila. Intre cele doua evenimente, partial suprapuse, exista cateva diferente esentiale. A fost un examen al loialitatii candidatilor fata de morala si fata de opinia publica. Dar si un examen al presei. Al libertatii si onestitatii acesteia. Si nu mai ramane decat ultimul act. Al rusinii. Simulacrul electoral.

Exista cateva diferente fundamentale intre sezatoarea domnului Klaus Iohannis si conferinta de presa a doamnei Viorica Dancila. Ele fac deosebirea dintre normalitatea si anormalitate. Dintre un competitor care fura la rezultat, si altul care nu fura. Dar si mai dureroasa, pentru mine cel putin, este deosebirea dintre doua moduri diametral opuse de comportament al unor persoane legitimate drept jurnalisti. Si care, teoretic, ar trebui sa lucreze exclusiv in favoarea cetateanului. Si sa fie acei caini de paza ai societatii despre care s-a tot vorbit.

S-a intamplat un fapt fara precedent, cel putin in Romania, cu prilejul organizarii sezatorii electorale de catre staff-ul de campanie al lui Klaus Iohannis. A fost un moment electoral. Si este dreptul oricarui candidat sa-si organizeze cum crede el de cuvinta acest eveniment. Cu o singura conditie insa. Sa nu incerce sa simuleze ca le ofera cetatenilor un alt tip de produs. Nu etichetezi ceea ce s-a intampat la Biblioteca Centrala Universitara drept o dezbatere, atunci cand nici nu poate fi vorba de asa ceva. Nu incerci sa profiti de naivitatea, de buna credinta si de lipsa de cultura democratica a cetatenilor, facand un fel de alba-neagra dintr-un eveniment electoral. Umbland cu cioara vopsita. O dezbatere nu exista decat atunci cand, fata in fata, se afla doua sau mai multe persoane cu opinii diametral opuse sau macar diferite si care se confrunta intre ele. Si punct. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, evenimentul pus in scena nu se numeste dezbatere. Ci altfel. Si nici conferinta de presa, daca nu sunt indeplinite criteriile care definesc un asemenea tip de eveniment. La o conferinta de presa se prezinta jurnalisti, delegati de redactiile din care provin. Iar intrarea acestora este libera. In niciun caz nu ne aflam in ipoteza unei conferinte de presa, atunci cand juralistii sunt alesi pe spranceana de catre organizator, peste capul caselor de presa si, dupa cum a remarcat un student care merita toate felicitarile, incapabili sa-i puna candidatului prezidential vreo intrebare adevarata.

Dincolo, la Viorica Dancila, cele doua capcane au fost evitate. Organizatorii nu au pretins ca fac o dezbatere. Iar Viorica Dancila a stat doua ore si jumatate in picioare, nu tolanita pe un scaun si cu pauze de hidratare, si a raspuns cum s-a priceput unor intrebari, multe extrem de incomode, formulate de ziaristi a caror prezenta nu a fost nici dirijata si nici restrictionata de staff-ul ei electoral. Acolo, da, a fost o conferinta de presa.

Legat de acest subiect, nu am cum sa nu remarc o realitate cel putin stranie. Televiziunile de stiri percepute drept mai critice in legatura cu Klaus Iohannis si cu prestatia prezidentiala a acestuia au etichetat evenimentul organizat de staff-ul sau in mod obsesiv drept „dezbatere”. In mod total eronat. Si chiar in ciuda faptului ca multi dintre realizatorii emisiunilor politice au subliniat anterior, de cate ori au avut prilejul, ca ceea ce se preconiza nu era sub nicio forma o dezbatere. Iar televiziunile apreciate in general ca fiind mai prietenoase cu Klaus Iohannis nu s-au lasat atat de usor amagite. Si au taxat evenimentul drept ceea ce era de fapt. Adica o discutie de tip sezatoare, in prezenta unei asistente alcatuite in special din studenti si la care au participat cativa invitati speciali, pe post de jurnalisti sau analisti, agreati de Administratia Prezidentiala. Invitati la bucata. Fara a fi consultate redactiile. Si fara a se solicita in mod oficial acceptul acestora.

Si tot legat de televiziuni, mai este de remarcat un detaliu extrem de important. Viorica Dancila si-a inceput conferinta de presa la ora 18.00, iar pana la ora 19.00 ea a fost prezenta in prim plan pe toate televiziunile de stiri, in timp ce in poza era prezentata intrarea de la Bibioteca Centrala Universitara, unde urma sa se desfasoare sezatoarea. Dar conferinta ei de presa a durat nu o ora, ci doua ore si jumatate. O ora si jumatate s-a suprapus peste sezatoare. Numai ca, din momentul debutului sezatorii, aproape non-stop Iohannis s-a aflat in direct, telespectatorii avand posibilitatea sa-i asculte integral zicerile si sa urmareasca intreg circul, in timp ce doamna Dancila a fost prezentata gesticuland intr-o fereastra, fara ca telespectatorii sa aiba posibilitatea sa afle ce spune. Sau ceea ce este intrebata. Asta dovedeste ca, in mod tacit, televiziunile de stiri au desemnat favoritul aceseti neobisnuite finale prezidentiale. Instinctiv l-au preferat pe Klaus Iohanis. In ciuda faptului ca cele mai multe dintre intrebarile adresate acestuia erau de complezenta. Iar raspunsurile, plictisitoare.

Daca in plina campanie electorala, atunci cand in mod natural candidatii se dau peste cap pentru a-i seduce pe cetateni si pentru a primi in final votul acestora, unul dintre favoriti se preteaza la asemenea manarii, mie cel putin nu-mi este greu sa-mi imaginez ce va urma in cei cinci ani de mandat, daca acesta iese presedinte. Ma abtin sa spun ales, pentru ca stiu din experienta ca, mai devreme sau mai tarziu, vom afla, din nou, ca important nu e cine voteaza, ci cel care numara voturile. Iar faimoasa numaratoare paralela nu face nici doi bani de vreme ce, cum s-a mai dovedit, urnele pot fi schimbate in cel mai rau caz, iar in cel mai bun caz pot fi umplute cu buletine false.

Sursa: Corectnews.com