Anul 2012 s-a incheiat cu cel mai dezastruos bilant de activitate pentru parchetul anticoruptie din istoria de zece ani a acestei institutii. Peste 12% achitari, desi oficial s-a anuntat in mod fals doar 10% (cat s-a inregistrat constant in anii anteriori).

Procentul este atat de urias si ascunde atatea dosare fabricate, din prostie sau cu intentie, incat cel putin in cazul unor procurori s-ar impune excluderea din magistratura pentru incapacitate profesionala, daca nu chiar punerea sub cercetare penala. Si asta pentru ca nicaieri in Europa, nici macar in celelalte parchete din Romania, media de achitari anuale nu depaseste 1%. Cum s-a ajuns aici? Cu sprijin politic intern si extern. Prin intarirea Republicii Procurorilor.

Daca DNA nu ar fi deschis dosare la atatia judecatori de-a lungul timpului, astfel incat multora sa le fie frica sa dea achitari, unii observatori ai sistemului judiciar apreciaza ca procentul real de achitari s-ar apropia de 50%.

De la aceasta cifra imensa de achitari, nepermisa si strigatoare la cer, si mai ales nesanctionata de nimeni, porneste ura pe care unii procurori anticoruptie au dezvoltat-o impotriva judecatorilor de penal, care dau achitari.

Fenomenul a inceput in urma cu cativa ani, cand dupa achitari de rasunet a unor demnitari, fostul sef al DNA si-a trimis ciracii la Inalta Curte sa ridice sute de dosare ale unor judecatori, sa-i verifice, sa-i gaseasca cumva cu ceva sa-i rupa-n doua. Cu concursul celor catorva judecatori de mandate, indoiti de SRI, care au emis autorizatii de interceptare fara sa respinga niciodata vreuna, zeci de judecatori de la Inalta Curte, Curtea de Apel Bucuresti, Tribunalul Bucuresti si alte instante au fost ascultati non stop.

Numerosi judecatori au fost urmariti penal, chemati la vedere sau pe sest la DNA pentru a fi audiati. Unii au fost audiati chiar in birourile Inaltei Curti, de procurori care veneau regulat acolo, ca la ei acasa, cu concursul unor sefi de la Inalta Curte care le puneau propriile birouri la dispozitie.

In unele cazuri, s-a reusit deschiderea de dosare penale unor judecatori, care au fost trimisi in judecata pe dosare fortate exclusiv pe interceptari, si in care nu existau probe materiale ale faptelor de coruptie.

In paralel, s-a declansat si operatiunea de promovare a unor procurori la Inalta Curte, direct pe jilturi de judecatori de penal, cu ajutorul Curtii Politice Constitutionale, care a facut harcea-parcea legea ce interzicea asemenea permutari, declarand-o „neconstitutionala”. Valetul lui Traian Basescu, procurorul sef Daniel Morar a facut numeroase declaratii publice, criticand prestatia judecatorilor care nu dau condamnari in dosarele DNA, fara ca CSM sa-l deranjeze.

CSM a fost mereu complice cu DNA. A refuzat sa faca controale serioase la acest parchet. De teama comisarilor europeni indusi in eroare despre adevaratele probleme de la DNA prin lobby macovist, CSM a refuzat, an de an, sa ia masuri fata de procentul nepermis de 10% achitari, ba mai mult, actuala sefa a CSM – o procuroare, desigur, care a fost cercetata penal de DNA in trecut, dar i s-a dat NUP – declara ca e ceva normal sa existe atatea achitari.

La CSM nimeni nu a miscat in front. Sefa Inspectiei Judiciare, Rica Vasiliu Cravelos, a primit un soi de avertisment usor de inteles pentru oricine: fiul ei este de multa vreme urmarit penal de DNA. Mai ai aripi sa faci control serios la DNA cu o asemenea problema in familie? Alti membri ai CSM care au deranjat, s-au ales cu dosare penale fiind eliminati din Consiliu ca efect al inculparii (George Balan, pentru ca era in carti sa fie propus sef la DNA de actuala guvernare, iar judecatorul Adrian Neacsu imediat dupa ce a cerut demisia procuroarei Oanei Haineala). Si altora li s-a aratat pisica in Republica Procurorilor...

Cu complicitatea CSM, care nu a luat nicio masura fata de achitarile rasunatoare ale unor demnitari, distrusi la imagine si dati jos din functii, apogeul campaniei de subminare a imaginii judecatorului a fost atins perioada 2012 – 2013, cand numerosi judecatori de mare calibru din Romania, in special de la primele instante din tara mai sus enumerate, au fost perindati pe la DNA, in chip de acuzati, cu presa chemata dinainte la poarta. In dosarele legate de afaceristul Dinel Staicu, si nu numai, iresponsabilitatea procurorilor anticoruptie a dus la distrugerea iremediabila a imaginii multor judecatori.

DNA, condus mai nou de Laura Kovesi, nu s-a mai multumit doar cu trimiterea in judecata a doua judecatoare (Dinu si Costache), ci cu inserarea in actele dosarului, inclusiv in Rechizitoriu, a zeci de nume de judecatori, cu precadere de la Inalta Curte, Curtea de Apel Bucuresti si Tribunalul Bucuresti, adica exact instantele unde DNA are cele mai sensibile dosare. Cu ce drept, si in lipsa minimelor probe, afara de denunturile unor avocati-infractori, urmariti penal, si care ar face orice sa-si scape pielea, s-au divulgat numele a zeci de judecatori ca fiind potentiali primitori de spaga?

Nume de judecatori care au fost preluate de intreaga presa pentru ca procurorii DNA le-au pus intentionat in acte publice, desi nu au nicio proba impotriva lor. Iata numai cateva:

-Sofica Dumitrascu, de la ICCJ (care a si facut plangere la CSM pentru apararea reputatiei stirbita de procurorii DNA);

-Iulian Dragomir, de la ICCJ (care ca un facut s-a retras din cursa pentru vicepresedintia ICCJ la care se inscrisese);

-Sandel Macavei, de la ICCJ;

-Maricela Cobzariu, de la ICCJ;

-Ana Maria Dascalu, de la ICCJ;

-Simona Nenita, de la ICCJ;

-Stan Mustata, de la CAB;

-Elena Ursulescu, de la CAB (care zilele trecute s-a cerut la pensie);

-Ioana Sipoteanu, de la TMB;

-Gratiela Constantin, de la TMB (care l-a condamnat ca un facut zilele trecute pe Dan Voiculescu intr-un dosar al DNA, fara sa se abtina, desi se stia ca e cercetata de una din partile din dosar – DNA);

Si au mai aparut si alte nume grele, spuse intreg sau pe jumatate: Luciana Mera, Geanina Terceanu, Ana Otilia Bombos samd.

Cu ce drept au insirat procurorii DNA aceste nume?

Orice anchetator de buna-credinta stie ca nu te apuci sa bati toba in piata publica, daca vrei sa-l prinzi pe cineva ca a savarsit un act de coruptie! Mergi pe burta, cercetezi, si aplici elementul surpriza daca ti se iveste. Insirarea unor nume de judecatori in acte publice nu ar face decat sa-i puna in garda pe eventualii magistrati care ar fi primit spaga, si sa-i determine sa ia masuri pentru asigurarea tacerii si stergerea urmelor. Sa fi urmarit DNA sa-i puna in garda? E limpede ca nu! Le-a dat DNA numele ca sa-i prinda mai usor? E limpede ca si-ar fi distrus singuri ancheta.

Ce putea insa sa-i determine pe procurorii DNA la o asemenea strigare de nume de judecatori in piata publica? Raspunsul e usor de intuit: sa-i sperie!

Opinia mea e ca sa-i santajeze de-a dreptul, in mod pervers si indirect! Pentru ca acestia sa nu mai dea achitari. Ci doar arestari si condamnari, asa cum cer procurorii DNA in cereri si rechizitorii.

Divulgarea cu iresponsabilitate a numelor atator judecatori impotriva carora nu exista niciun fel de probe afara de denunturile lipsite de orice credibilitate a unor avocati-infractori constituie un atentat la independenta Justitiei.

Deloc intamplator, majoritatea judecatorilor enumerati sunt de la sectiile penale ale instantelor la care sunt trimise spre judecata dosarele DNA! Ce incredere se mai poate avea in asemenea judecatori, anatemizati de DNA si care nici nu se abtin din cauzele instrumentate de acest parchet? CSM de ce nu verifica aceste aspecte si nu garanteaza independenta Justitiei asa cum il obliga legea? Pentru ca a garanta independenta Justitiei nu inseamna doar a o feri de vreo imixtiune politica, ci de a asigura ca partile din dosare au convingerea ca au parte de un proces echitabil. Or, cum mai pot judeca obiectiv si impartial dosare de coruptie, judecatori despre care se stie ca sunt vizati de anchetele DNA?

Cum isi permit procurorii anticoruptie sa arunce, negru pe alb, cu noroiul suspiciunii in judecatori fata de care nu au inca probe? Prin analogie, daca vreun jurnalist si-ar permite sa publice acuzatii de asemenea natura la adresa unui judecator, fara sa aiba altceva decat declaratia unei persoane certate cu legea, ar risca sa fie dat in judecata si sa piarda procesul. Pentru ca legea prevede ca denuntul nu este proba, decat daca se coroboreaza cu alte mijloace de proba!

In cazul unei fapte similare, daca ar fi fost comisa de presa, CSM ar fi sarit imediat ca se afecteaza independenta Justitiei, si ar fi asmutit Inspectia Judiciara pe jurnalisti sa-i acuze de „linsaj mediatic”, asa cum a facut-o in cazuri mult mai neinsemnate.

Cand e vorba de DNA insa, CSM se face ca ploua... si nu mai apara independenta Justitiei, pentru ca unii din CSM sunt in aceeasi barca cu DNA. Sau se tem la randul lor de aceasta institutie scapata de sub orice control judiciar si politic.

PS - Dupa publicarea acestui editorial, DNA a dat publicitatii comunicatul referitor la faptul ca a trimis in judecata Antenele, pentru santaj! Ca sa distruga televiziunile urate de inculpatul Basescu! Este cel mai mare atentat la libertatea presei si la sperantele romanilor din timpul regimului Basescu. Credeti ca se va putea da vreo condamnare pe lege in acest dosar? Raspunsul meu e unul singur: doar daca DNA va reusi sa indoaie un judecator! Pentru dosare ca acesta e nevoie se se bage groaza in judecatori!