Sperante cladite pe iluzii

Scris de: | |

10 December 2010 11:03

Vizualizari: 6889

Puterea judecatoreasca a cunoscut in ultimul timp o evidenta nesocotire a valorii sale, a locului si rolului constitutional pe care ar trebui sa-l ocupe in societate, pe fondul unei imagini publice alterata, ca urmare a unei politici asidue de discreditare. De mai multi ani statutul magistratilor este intr-un declin progresiv in Romania, declin ce include si componenta sa materiala, magistratii fiind obligati sa se judece pentru a li se recunoaste drepturile salariale reglementate de lege sau pentru a le realiza efectiv, toate demersurile lor demonstrand inca odata ca, independenta puterii judecatoresti este doar o iluzie.

politici asidue de discreditare. De mai multi ani statutul magistratilor este intr-un declin progresiv in Romania, declin ce include si componenta sa materiala, magistratii fiind obligati sa se judece pentru a li se recunoaste drepturile salariale reglementate de lege sau pentru a le realiza efectiv, toate demersurile lor demonstrand inca odata ca, independenta puterii judecatoresti este doar o iluzie.

Independenta financiara a justitiei a fost si este in permanenta un subiect de comentarii negative, fiind zugravit de catre celelalte doua puteri tabloul unei categorii profesionale „indestulata” cu salarii si pensii „nesimtite”. Nimeni nu doreste sa recunoasca faptul ca, magistratii la fel ca orice alta persoana, trebuie sa beneficieze de aceleasi garantii in respectarea tuturor drepturilor pe care le au. Nu ar putea fi mai putin important, in contextul dat, dreptul salarial pe care ani de-a randul majoritatea celor aveau posibilitatea de a lua decizii pe acest segment, au tratat cu mult dispret acest drept atunci cand el era stabilit in favoarea magistratilor.

Astfel, aproape unanim le-a fost negata vocatia de a se adresa justitiei pentru a-si castiga drepturile, dar mai ales dupa aceea, de a indrazni sa spere in realizarea lor pana la capat. Condamnata public pentru intinderea creantelor pe care le opune debitorilor sai, puterea judecatoreasca a luptat si lupta continuu cu reaua-credinta a Guvernului care, sfidand prioritatea executarii titlurilor, a refuzat in toate rectificarile bugetare pe care le-a aprobat sa aloce resursele financiare corespunzatoare efectuarii platilor, apreciind ca fiind mai importanta orice alta destinatie, mai ales cea electorala. Sistemul a luptat si lupta insa la fel de mult si cu opozitia Ministerului Justitiei care, ani de zile a preferat sa plateasca premii si stimulente pentru propriu personal, in suma de cateva miliarde de lei, decat sa-si achite datoriile pe care le are catre magistrati. Mai nou, aceasta institutie a lasat astazi la o parte orice respect pentru lege si, prin intermediul diferitilor ,,experti” promovati cu intentia mult laudata de a ,,infaptui reforme” ii ameninta fara nicio jena, la vedere, pe judecatorii care au pronuntat solutii, ori duce o politica de intimidare a celor chemati sa hotarasca in curand.

In calitatea sa de permanent debitor, statul roman prin organele sale, a adoptat fata de puterea judecatoreasca o atitudine de sfidare aratand ca principiile valabile, respectate de majoritatea subiectilor de drept din aceasta tara, lui nu-i sunt aplicabile. A subminat obsesiv autoritatea puterii judecatoresti si, prin urmare, si pe cea a deciziilor pronuntate incitand prin diferitii sai exponenti la nesocotirea hotararilor date de instante. Debitorul in cauza nu numai ca a refuzat executarea de buna-voie a obligatiei de plata a sumelor stabilite, dar a impiedicat si executarea silita a creantelor, elaborand acte normative de natura a intarzia si a impiedica executarea hotararilor judecatoresti irevocabile pronuntate impotriva lui, fiind intalnita in premiera situatia in care debitorul si-a stabilit singur termenul la care intentioneaza sa-si onoreze obligatiile.

Desi la inceput initiativele legislative au vizat numai sistemul judiciar, ulterior acestea s-au extins la intreaga categorie a bugetarilor. Acest demers in integralitatea lui a fost si este dublat de o agresiune publica a guvernantilor care ii acuza pe magistrati de abuz in solutionarea propriile cauze si de legiferare de salarii, de incompetenta si coruptie, fara a demonstra aceste acuzatii in vreun fel anume, cazurile particulare neputand fi acceptate ca o teorema verificata si certificata. Este invocat des si in mod nejustificat argumentul numeroaselor condamnari ale Romaniei de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, adevaratele cauze ale acestora fiind ignorate.

O.U.G. nr. 75/2008 a fost primul act normativ, in baza caruia plata drepturilor salariale obtinute, pana la momentul intrarii sale in vigoare, a fost esalonata, pe un termen de 18 luni, conform unui ordin comun ce urma a fi emis (Art. III). Acest act normativ a fost supus controlului constitutional in 2 etape, exceptiile vizand competenta materiala, dar si legalitatea esalonarii drepturilor. Au fost pronuntate pe rand Decizia nr. 104/2009 si Decizia nr. 784/2009, ambele conducand la declararea neconstitutionalitatii actului normativ.

Inainte de publicarea in Monitorul Oficial nr. 466 din 7 iulie 2009 a Deciziei nr. 784/2009, prin intermediul careia s-a admis exceptia de ne-constitutionalitate a prevederilor art. III din O.U.G. nr. 75/2008 privind esalonarea drepturilor de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sistemul justitiei, a fost emisa in acelasi regim de legiferare de catre executiv, o noua ordonanta, respectiv O.U.G. nr. 71, publicata in Monitorul Oficial nr. 416 pe 18 iunie 2009.

Chiar daca expunerea de motive din noua ordonanta facea referire la o categorie mai larga, respectiv cea a bugetarilor, spre deosebire de O.U.G. nr. 75/2008, care era destinata numai personalului din sistemul justitiei, in realitate, finalitatea urmarita era aceeasi: neplata drepturilor salariale obtinute prin titluri executorii intr-un termen rezonabil.

Ca element de noutate, aceasta ordonanta a introdus aberant sintagma : „orice executare silita inceputa se suspenda de drept”. Au fost criticate dispozitiile actului normativ atat din perspectiva abuzului savarsit, care a instituit in premiera posibilitatea unor debitori de a dispune, dupa bunul plac, de creantele ce le sunt opuse, dar si neregularitatile, contradictiile evidente, existente intre expunerea de motive si continutul sau propriu-zis. Astfel, desi se vorbea despre „influenta substantiala asupra bugetului de stat pe anul 2009, a executarii in conditiile dreptului comun a titlurilor emise anterior intrarii sale in vigoare. . . ”, prevederile art. 1 alin. 1 aminteau despre hotararile judecatoresti devenite executorii pana la data de 31.12.2009.

Expunerea de motive a O.U.G. nr. 71/2009 nu a fost argumentata pe existenta unei imprejurari extraordinare, noi, obiective, care sa justifice o alta situatie, comparativ cu O.U.G. nr. 75/2008. intrucat prevederile ultimei reesalonari au reprezentat o preluare „tale quale” a prevederilor din primul act normativ, viciul de constitutionalitate sanctionat deja, ar fi trebuit sa aiba aceeasi soarta. Cu toate acestea, instanta de contencios constitutional, prin Decizia nr. 188 din 02.03.2010, a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor O.U.G. nr. 71/2009, cu opinia separata a trei magistrati. in mod surprinzator, s-a retinut ca argument, in respingerea exceptiei faptul ca, in situatia de fata „. . . Guvernul, prin adoptarea ordonantei de urgenta criticate, nu neaga existenta si intinderea despagubirilor constatate prin hotarari judecatoresti si nu refuza punerea in aplicare a acestora. Masura criticata este mai degraba una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobandit in sensul Conventiei. . . , in conditiile unei crize financiare accentuate”.

Repartizarea drepturilor salariale restante in transe de: 34%, 33% si respectiv 33%, prevazuta in cuprinsul O.U.G. nr. 71/2009 a fost reluata apoi obsesiv, in alta ordonanta de modificare a acesteia si anume: O.U.G. nr. 18/2010 (adoptata aproape concomitent cu respingerea exceptiei de neconstitutionalitate prin Decizia nr.188/2010), dar si in ultima initiativa legislativa concretizata in O.U.G. nr. 45 din 20.05.2010.

Daca primul termen de 18 luni, prevazut pentru achitarea tuturor drepturilor salariale restante, inca din anul 2008, a fost apreciat la acel moment ca fiind unul nerezonabil, ne intrebam acum, dupa a IV-a ordonanta de urgenta si probabil ca nu ultima, daca ne gandim la faptul ca in curand se apropie anul 2012, cu o noua etapa electorala, cum mai poate fi calificat acest termen in anul 2014, deci peste aproape 6 ani, in situatia fericita in care am avea sansa ca acesta sa ramana neschimbat si sa nu beneficiem de o noua reesalonare.

Nu poate fi inlaturata din acest context de nesiguranta nici O.U.G. nr. 61 din 03.06.2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative (publicata in M.Of. nr. 390 din 09 iunie 2009), care permite in mod abuziv completarea ori abrogarea actelor normative dupa adoptare si inainte de intrarea in vigoare. Desi este recunoscut faptul ca, dreptul la o instanta ar deveni in intregime iluzoriu si teoretic daca, autoritatile statului ar putea refuza sa se supuna unor hotarari judecatoresti date in contra lor, in litigiile implicand determinarea drepturilor si obligatiilor civile, in Romania recunoasterea acestui principiu ii este nesocotita chiar puterii judecatoresti.

Neexistand posibilitatea satisfacerii unei creante prin cai care sa nu necesite acordul statului, Curtea a considerat ca acesta din urma nu poate refuza executarea creantei. Mai mult decat atat, preeminenta dreptului implica obligatia statului sau a unei autoritati publice de a se supune unei hotarari judecatoresti pronuntate impotriva lor, fara a astepta o procedura de executare silita. De foarte multe ori, Curtea a mentionat ca nu este oportun sa se ceara unei persoane, care a obtinut o creanta contra statului, in urma unei proceduri judiciare, sa initieze ulterior si procedura executarii pentru satisfacerea creantei.

In situatia in care am accepta un alt rationament dreptul de acces la o instanta ar fi iluzoriu, daca ordinea juridica a unui stat ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta in detrimentul unei parti. Din acest motiv, sarcina de a asigura executarea unei hotarari impotriva statului, revine in primul rand autoritatilor sale, incepand cu momentul in care hotararea respectiva este definitiva si executorie.

In consecinta, statul roman nu poate sa refuze, sa omita ori sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarari, iar lipsa fondurilor nu este si nu poate fi considerata un motiv justificat pentru neplata drepturilor castigate.

Existenta crizei financiare, dar, mai ales, a celei de principii, consideram ca nu poate fi transpusa drept o cauza de utilitate publica, in masura sa justifice a ne priva de sumele de bani ce ni se cuvin potrivit hotararilor judecatoresti ramase definitive si irevocabile pe care le-am obtinut.

Daca statul roman s-ar bucura de imunitate de executare silita, asa cum se comporta in realitate, refuzul de a ne plati sumele de bani la care a fost obligat prin hotarari judecatoresti ne-ar incalca atat dreptul la un proces echitabil, cat si dreptul de proprietate protejat de articolul 1 din Protocolului nr. 1 la Conventie. Astfel, Curtea a statuat ca, refuzul unui stat care se bucura de imunitate de executare silita, de a se supune unei hotarari judecatoresti prin care este obligat sa plateasca o suma de bani, ce constituie un ,,bun" in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, reprezinta o incalcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, daca nu poate fi justificata printr-una din exceptiile prevazute in acest articol.

Sperantele magistratilor din aceasta tara se aseamana unui cantec de colind care, desi trece imediat dupa sarbatori, le ramane si mai departe in suflet. Poate ca ar fi bine sa-i trimitem o scrisoare Mosului….

Judecator Gabriela Baltag - Tribunalul Neamt

Comentarii

# vivi pescaru 11 December 2010 10:52 +14

Justitia este si va ramane o iluzie atata timp cat magistratii nu raspund pentru incalcarea vadita a regulilor de procedura, a principiilor si drepturilor procesuale si a legii.
Politicienii si smecherii vor continua sa jefuiasca, iar magistratii vor continua sa le tina de sase.
Asta-i chestiunea.

# Sîntion Marian 12 December 2010 12:07 +13

D-na Baltag,
Urmăresc cu interes lumea justiţiei.ro şi, pînă în prezent, nu am formulat comentarii.
Citind editorialul dvs. constat, în calitate de contribuabil şi de procuror, că analizaţi critic şi conduita adoptată de Ministerul Justiţiei, ca parte a puterii executive, dar omiteţi să vorbiţi despre responsabilitatea şi mentalitatea judecătorilor/procurorilor în exercitarea activitaţii în acest minister, cu efecte deosebite în realizarea actului de justiţie.
Cînd fac această apreciere am în vedere un spectru mai larg de probleme, şi nu doar plata drepturilor salariale, aspect cu privire la care consider că ar fi trebuit să vă abţineţi în a vă expune opinia, în calitatea pe care o aveţi de membru al puterii judecătoreşti care a acordat aceste drepturi.
Practic, aţi omis să reliefaţi rolul şi conduita judecătorilor/procurorilor din Ministerul Justiţiei, unde alcătuiesc un corp profesional pe care instituţia ministrului se sprijină substanţial în fundamentarea şi aplicarea politicilor, cu transpuneri considerabile în rîndul justiţiei, atît faţă de justiţiabili, cît şi faţă de magistraţi.
Departe de gîndul de a contura tensiuni cu caracter ,,fratricid'', abordarea în discuţie s-ar fi impus atît pentru obiectivitatea editorialului, cît şi pentru susţinerea principiilor care stau la baza magistraturii.
Vă mulţumesc pentru atenţie, cu menţiunea că prin acest comentariu privesc un aspect tehnic, fără nici un fel de conotaţie, de orice natură.

Sîntion Marian,
procuror în cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

# diana cotoi 13 December 2010 00:56 -3

@ dl. marian santion : dar de cei 2000 de procuroroi cu rang de procuror de inalta curte de justitie si casatie si contributia acestora la dezvoltarea justitie pe cele mai inalte culmi ale progresului, n-a spus nimic...cum de si-a permis doamna judecator sa omita a vorbi de modalitatea dobandirii acestui "titlu nobiliar", ca doar nu oricine-l dobandeste, nu-i asa? Vreun mandat de retinere, ceva?

# Alberto Kurtyan 16 December 2010 13:35 +4

Da, este o ridicare la rang de "procuror suprem", desi multi lucreaza in niste judecatorii jalnice prin sate uitate de lume.

"Procuror suprem" are doar o conotatie pecuniară... adică înseamnă că în ziua de salariu, portofelul lor este mai gras decât al celorlalţi procurori.

Dar au ei vreun merit mai mare faţă de ceilalţi?
Nu... ci doar au speculat parşiv o breşă în interes propriu. Breşa ar fi putut fi acoperită de CSM rapid... dar acesta nu avea niciun interes... ba din contră.

# Sîntion Marian 13 December 2010 08:45 +2

D-na Diana Cotoi,

Lăsînd la o parte unele referiri subiective pe care le folosiţi în comentariu, întrucît consider că sînteţi de bună credinţă vă rog să îmi comunicaţi o adresă de mail la sintionmarian@yahoo.com pentru a vă trimite, în viitor, unele puncte de vedere pe care subsemnatul le-am exprimat într-un anumit cadru legal în legătură cu aspecte ce privesc magistratura.

# BALTAG GABRIELA 14 December 2010 12:48 -8

D-le Sîntion,
Am citit replica dumneavoastră şi am rămas uimită de faptul că deşi contestaţi neabordarea unor probleme privind conduita judecătorilor/procurorilor din M.J.,lucru pe care l-am făcut, dar pe care nu l-aţi sesizat ori nu aţi dorit s-o faceţi,atuci când îmi sugeraţi că era mai bine să nu-mi expun părerea cu privire la drepturile salariale pe care le-am acordat,în calitatea pe care o am de membru al puterii judecătoreşti,îmi permit să vă spun că aveţi aceeaşi mentalitate precum magistraţii din minister, de care nu păreţi prea mulţumit.Editorialul publicat a adus în discuţie o problemă esenţială pentru toată lumea, în egală măsură şi pentru noi ,,puterea judecătorească,,deşi nu mai suntem recunoscuţi astfel decât constituţional,, fiindcă în rest...Ce ar trebui să facă justiţia, să accepte resemnată toate eşalonările şi reeşalonările gândite şi puse în practică de celelalte puteri? Tocmai pentru că sunt oameni ca dumneavoastră, ce gândesc aşa, am ajuns să trăim nesiguranţa fiecărei zile.Când spuneţi că nu pot aborda problema drepturilor care se cuvin magistraţilor pentru că le-am acordat,parcă-l aud pe ministru justiţiei, pe preşedinte sau orice alt om politic.Sunt de acord cu d-na judecător Cotoi, următoarea problemă pe care am s-o expun poate că va fi chiar cea a procurorilor DIICOT şi DNA, problemă ce ne interesează la fel de mult şi pe care ar trebui s-o aveţi în vedere fiindcă-i în perimetru dumneavoastră.În speranţa că puteţi accepta acelaşi argument lansat în finalul comentariului făcut, vă mulţumesc ! jud.Gabriela Baltag- Piatra Neamţ

# Sîntion Marian 14 December 2010 20:00 +7

D-na Baltag,

Aşa cum am precizat, prin aspectele pe care le-am reliefat am avut în vedere chestiuni cu caracter tehnic.
Constat, însă, că daţi o anumită interpretare comentariului meu.
Ca urmare, o să formulez precizările de rigoare:

- citind editorialul am constat că aţi evitat să faceţi vorbire direct despre rolul care revine unor reprezentanţi ai corpului magistraţilor în activitatea puterii executive şi, în mod deosebit - în cazul de faţă - despre rolul celor care ocupă funcţii cheie în Ministerul Justiţiei, dintre care unele sînt politice;
- aici aveam în vedere responsabilitatea lor referitoare la problematica complexă prin care trece magistratura, cu privire la care am observat un paradox: sînt multe situaţii în care cei detaşaţi la M.J., deşi au calitatea de magistraţi, susţin p.d.v. al puterii executive, un ex. elocvent fiind recenta situaţie intens mediatizată:
conflictul ce a luat naştere între M.J., prin poziţia secretarului de stat(judecător) care a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu judecătorii care au pronunţat hotărîri ,,potrivnice'' politicii puterii executive.
Ca să nu mă acuzaţi de părtinire ca procuror, pentru egalitate de tratament invoc şi mediatizarea realizată în cazul conduitei unor procurori detaşaţi la M.J. de-a lungul timpului, în funcţii politice, sens în care fac trimitere la articolele mass-media.

Practic, am urmărit să reliefez o chestiune cu caracter de principiu: aţi omis să vorbiţi în editorial de această responsabilitate/mentalitate a magistraţilor detaşaţi în funcţii executive, cărora le revin responsabilităţi cu caracter politic în exercitarea atribuţiunilor, şi care - prin conduita lor ulterioară - intră în conflict cu normele care stau la baza principiilor magistraturii.

Aşa cum i-am precizat şi d-nei Cotoi, vă consider de bună credinţă, motiv pentru care vă rog să nu mai aveţi o abordare vindicativă în limbaj atunci cînd faceţi unele aprecieri subiective.

Consider că vă aflaţi în eroare privind mentalitatea pe care mi-o atribuiţi, motiv pentru care vă prezint următoarele argumente:
- sînt un procuror care a rezistat, acesta este efectiv termenul, presiunilor exercitate de factorul politic la adresa mea de-a lungul carierei, în cele mai diferite moduri, în mod deosebit în ultimii ani;
CV-ul este cel care mă recomandă şi îmi conferă dreptul să exprim un p.d.v. pertinent, cu respectarea normelor care îmi guvernează activitatea, în condiţiile în care am încercat să realizez ceva în exercitarea atribuţiunilor mele referitoare la aplicarea legii, aspect pe care vi-l voi detalia dacă veţi fi interesată;

- în mod incorect îmi asociaţi părerea cu opinia exprimată de persoanele din mediul politic, despre care faceţi vorbire.
Legat de acest aspect îmi reiterez susţinerea: ca membru al puterii judecătoreşti care clamează drepturi salariale vă aflaţi în conflict de interese şi consider, de principiu, că ar trebui să vă abţineţi în a vă expune p.d.v. ca judecător, cel puţin în acest context.
Argumentele mele privesc atît chestiuni de fond şi de formă, cît şi efectele pe care le poate produce o astfel de poziţionare, inclusiv prin contribuţia la erodarea imaginii puterii judecătoreşti în rîndul justiţiabililor, de natură să ne afecteze pe toţi.

În ceea ce priveşte intenţiile dvs. viitoare de a scrie în legătură cu obţinerea gradelor profesionale, o să mă rezum la o singură observaţie: sper să identificaţi modalitatea adecvată de abordare şi, de asemenea, să realizaţi ceva în determinarea aplicării legii.

În speranţa unui dialog profesional adecvat, vă urez succes dvs. şi d-nei Cotoi.

# Alberto Kurtyan 15 December 2010 08:34 +5

Aş dori să atrag atenţia cititorilor că rândurile scrise mai sus, atât "articolul" cât şi "comentariile" doamnei Baltag Gabriela sunt, de fapt, create şi editate de Mona Pivniceru.
Citiţi, vă rog, platforma de candidatură a doamnei judecător din Neamţ, care, până acum nu a excelat nici profesional şi nici prin atitudini progresiste.
Veţi vedea la ce mă refer.
Doamna Gabriela este doar Baltagul Monei Pivniceru, care încearcă să facă şi ea nişte jocuri în alegerile din CSM cu slugile din Moldova.

Tribunalul Neamţ şi judecătoriile de acolo sunt sub influenţa doamnei Pivniceru, care este o "campioană" a justiţiei.

Dezamăgitor.

În esenţă, singura durere a acestei doamne Baltag este că i s-a tăiat salariul.
Bani, bani, bani! Atât vor!
Restul... justiţia... integritatea profesională... vorbe... vorbe.

# Pachi 15 December 2010 08:38 -1

A adauga, vorbe goale si fara stil. Macar de-avea un talent literar, acolo...

# pompilika b 15 December 2010 09:28 +6

Pe tanti magistrat o doare ca i-au redus salariul. Eu ma bucur, din exact acelasi motiv!
Sa intrebe si contribuabilii care alimenteaza bugetul care este salariul pe care sunt dispusi sa-l cheltuie pentru un magistrat si o sa aflati ca sunt supraplatiti.

# CSM 15 December 2010 20:14 +3

Voi, acesti magistrati ce ati ajuns sa va credeti dumnezei, ati inceput o lupta acerba pentru dobandirea unor drepturi salariale, drepturi pe care spuneti ca le meritati din plin. Unii dintre voi poate ca meritati sa fiti recompensati, insa majoritatea nu va meritati nici statul de magistrati.
Mai putina infatuare si mai multa justitie ar ajuta putin la curatarea perceptiei publice fata de voi. In rest, cred ca ar trebui sa va exprimati in spatiul public doar in legatura cu opinii juridice.

# Alberto Kurtyan 16 December 2010 13:30 +5

Gabriela Baltag vorbeşte cu o limbă de lemn înfiorătoare. Tipic funcţionarului împins de la spate şi forţat să se exprime... când de fapt nu are de zis nimic.

Textul sună melodios, ca o grămadă de cartofi zdrăngănind într-o găleată de tablă.

# gogumartalogu 17 December 2010 07:51 +4

Tanti judecator, matale ai scris asa: "magistratii la fel ca orice alta persoana". Deci megistratii E oameni obisnuiti, nu? Semantic, daca voiai sa scoti in evidenta normalitatea vostra, a judecatorilor, ar fi trebuit sa spui: "noi, judecatorii, la fel ca orice persoana". Pe de alta parte, VOI, judecatorii sunteti ORICE, dar nu oameni obisnuiti. Si stiti asta, de aceea mi se pare cu atat mai ipocrit. Nu va convine? Duceti-va in MINA! Sa vedeti acolo oameni obisnuiti. Sau pe camp! A....si inca ceva, madam judecator: daca tot nu te pricepi la vorbe scrise decat in felul in care dictezi amaratele alea de motivari, lasa-i pe altii sa scrie si pleaca sa JUDECI!