T.A.T.A. se prezinta a fi o organizatie neguvernamentala, apolitica, non-profit, infiintata de tatici care doresc sa fie egali cu mamele copiilor lor in societate, care se dedica educarii si cresterii copiiilor lor, care inteleg cat de important este rolul tatalui in viata propriului copil. Asa cum se prezinta, T.A.T.A. are ca obiective: promovarea si respectarea drepturilor tatilor si copiilor acestora; consolidarea relatiilor dintre tati si copiii lor; sensibilizarea membrilor societatii cu privire la importanta egalitatii parentale in fata legii; combaterea discriminarii sociale, juridice sau economice a tatilor; asistarea prompta a familiilor aflate in criza; protejarea demnitatii si promovarea drepturilor si intereselor membrilor T.A.T.A. Initiativa laudabila ! Numai daca asa ar sta lucrurile

Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. este reprezentata de presedintele Bogdan Draghici, un tatic care se declara super-discriminat. Conform spuselor sale, domnul Draghici este tatal a patru fete. Insa, gurile rele spun ca are doar doua fete, celelalte doua fete fiind fiicele actualei sotii. Altfel spus, domnul Draghici l-a “decazut din drepturile parintesti“ pe adevaratul tata al celorlalte doua minore ale sotiei sale! Inadmisibil, spun eu, ce facem cu drepturile tatalui acestor doua minore provenite din casnicia anterioara a actualei sale sotii? Ne folosim de aceste minore? Suna mai bine in propozitie “am patru fete“?

In realitate, domnul Draghici a transformat copilul in arma folosita impotriva mamelor, intr-un razboi interminabil cu cereri de chemare in judecata, plangeri penale, expertize si evaluari psihologice si sesizari la Directia pentru Protectia Copilului.

Dosarele in care membrii aliantei T.A.T.A. sunt reclamanti, prezinta aceeasi cerere de chemare in judecata, cu reclamnatii schimbati, atata tot, insumand aproximativ 15 pagini de acuze si denigrari. In sustinerea acestor demersuri, toate mamele sunt considearate de TATA a fi denaturate, isi abuzeaza copiii fizic si psiho-emotional, nu si-au dorit copiii, s-au preocupat de cariere, nu au vrut sa schimbe scutecele si sa-i ajute pe copii sa sufle nasul, nu sunt interesate de cresterea si educarea copilului.

In timp ce mama este catalogata drept ”incapabila sa-si ingrijeasca pruncii”, tatal este prezentat ca fiind personajul pozitiv, care, desi merge la serviciu, se ingrijeste si de copil, ii prepara hrana, schimba scutece, merge cu el la medic etc.

Cateva acuze dintre cele des folosite de membrii aliantei T.A.T.A. in astfel de cereri de chemare in judecata, sunt urmatoarele :

Spune copilului despre mine lucruri de natura a-l speria si il foloseste, fara remuscari pentru a se razbuna impotriva mea (…) Mama urmareste prin orice mijloc sa ma indeparteze de minora, pentru a-i crea fetitei convingerea ca am abandonat-o, ca nu o mai iubesc si ca reprezint un pericol pentru propriul meu copil (…) Cum poate sa se considere o mama responsabila si iubitoare, atenta cu sentimentele copilului daca ii este mai usor sa sperie un copil cu politia pentru ca el sa spuna ca nu vrea la tati, decat sa-i explice copilului ca va merge la tati, unde are si alte jucarii frumoase, ca in felul acesta este mai bogat decat alti copii pentru ca are doua randuri de jucarii, si acasa la mami si acasa la tati. Si in primul rand sa-i explice copilului ca este norocos pentru ca este atat de iubit de tata si de familia extinsa paterna (…) Relatia dintre mama şi copil nu este una care sa raspunda nevoilor fetitei, ci este o relatie rece si austera, spre deosebire de relatia calda şi plina de afectiune pe care fetita a avut-o şi o are cu mine, tatal ei. (…) Parata nu a fost niciodata ataşata de copila pentru ca a considerat-o de la început o piedica în realizarea profesionala, ca rezultat al unei sarcini nedorite. Deşi s-a aflat în concediu pentru creşterea şi îngrijrea copilului timp de doi ani, parata nu a stat acasa. Nu a suportat ideea sa stea acasa şi sa schimbe scutecele copilului sau sa o ajute sa sufle nasul, aceste activitati creandu-i repulsie si fiind realizate cu placere de tata si de bunica paterna. (…) Parata este o fire rece şi nu are rabdarea de a se coborî la nivelul de întelegere al copilului pentru a-i raspunde la întrebari.

(…) Parata nu accepta exteriorizarile de afectiune ale copilului, nici fata de ea, nici fata de alte persoane, sfatuind-o sa şi le reprime, deoarece le considera dovezi de slabiciune, şi nici nu are aptitudini ludice, refuzand adesea invitatiile copilului la joaca. (…) Mi-am dorit acest copil minunat, am vegheat permanent asupra dezvoltarii sale optime inca dinainte sa se nasca, am asistat la venirea sa pe lume, am inconjurat-o mereu cu o afectiune totala, fiind implicat mereu si deplin in cresterea si educarea ei”....

Si in toate cazurile, in opinia T.A.T.A., ca un facut, mama lasa copilul in grija altor persoane cum ar fi un bunic, o bunica, o bona, o vanzatoare etc, toti bolnavi sau grav bolnavi, punandu-i sanatatea in pericol!....

Vigilent si acordand o deosebita importanta protejarii copiiilor de propriile mame care i-au adus pe lume, de cate ori are ocazia, domnul Draghici, fara a i se solicita, se implica in chestiuni mediatizate si acuza diverse persoane publice. Spre exemplu, dupa ce a studiat in detaliu cazul sotilor Oana Frigescu – Andrei Badiu, reprezentantul Aliantei Antidiscriminare a Tuturor Taticilor (T.A.T.A) sare in apararea omului de afaceri, pe care il sfatuieste sa ia masuri ca sa-si poata vedea copilul.

Mama este vinovata, in opinia sa! Dezinteresul pentru ingrijirea bebelusei in perioada de vulnerabilitate a acesteia reprezinta o dovada in plus a lipsei de afectiune fata de copil, arata Draghici.

Un alt subiect extrem de important, pe care dl. Draghici l-a sesizat a fost problema discriminarii tatalui, daca va vine sa credeti, in Abecedar! Astfel, Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor (T.A.T.A.) a solicitat Ministerului Educatiei sa schimbe abecedarele pe motiv ca, in acestea, cuvantul “tata” apare de mai putine ori decat cuvantul “mama”.

T.A.T.A. considera ca abecedarele autorizate de Ministerul Educatiei discrimineaza tatal, prezentindu-l drept un parinte de rang inferior. Asociatia tatilor solicita modificarea continutului abecedarelor, pentru a pune in evidenta complementaritatea celor doi parinti si pentru a sublinia importanta egala a mamei si a tatalui in cresterea si educarea copilului.

Tatal si demnitarul din fruntea educatiei nationale ( n.r., ministrul Daniel Funeriu) are obligatia sa combata fenomenul discriminarii tatalui in unitatile de invatamint”, semnaleaza Bogdan Draghici.

Oare altcineva, in afara domnului Draghici, a numarat cuvintele respective din Abecedar ? Sa fie acesta cel mai important aspect din viata copilului?

Preşedintele Aliantei T.A.T.A., justitiarul Bogdan Draghici, se implica si in alte probleme “de importanta capitala”, respectiv, moartea Madalinei Manole.

Referitor la acest subiect, dl. Draghici considera ca “o mare parte din vina pentru tragedia Madalinei Manole apartine medicilor, care nu au supus-o unui tratament de specialitate. Reprezentantii Aliantei au inceput lucrul la un proiect de completare a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice, pentru a preveni drame de genul sinuciderii Madalinei Manole.”

Astfel, Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. a solicitat Colegiului Medicilor si Colegiului psihologilor sa se autosesizeze cu privire la sinuciderea Madalinei Manole deoarece exista suspiciuni ca artista nu a fost tratata corespunzator in Spitalul de Urgenta Floreasca. „Vina cea mai mare apartine specialistilor si ma refer la medici, care, avand-o in mana, trebuiau sa o protejeze”, arata Draghici.

Nu pot sa nu-mi pun intrebarea fireasca: de ce se implica Alianta T.A.T.A. in acest subiect, in conditiile in care exista alte organizatii pentru protectia pacientilor etc.? Nu cumva doriti sa le preluati atributiile, domnule Draghici ?

Sa zicem ca interesul T.A.T.A. pentru acest subiect este dat de copilul Madalinei Manole... Si referitor la acest subiect, atotstiutorul Bogdan Draghici sustine ca micutul de numai un an de zile trebuie sa faca psihoterapie pentru a scapa fara sechele din aceasta drama. „Am vorbit cu psihoterapeuti importanti care mi-au spus ca intreaga familie a artistei, atat parintii cat si sotul, trebuie sa faca sedinte de psihoterapie, dar mai ales copilul“, a mentionat Bogdan Draghici.

Sa fie acest circ efectul unor frustari sau al dorintei de afirmare a ? Sa fie acest circ, interesul superior al copilului ? Sa nu conteze ca mama este denigrata intr-o asemenea maniera, si mai mult, ca cererea de chemare in judecata, este publicata pe un site ?

Domnule Draghici, nu va intereseaza ca fiica dumneavoastra ar putea citi pe site-ul Aliantei T.A.T.A. ca mama sa, adica fosta dumneavoastra sotie, relationeaza cu dificultate in societate, avand grave carente de adaptabilitate si integrare, tradand adesea complexe, stari de panica si anxietate, ca a avut o copilaria nefericita si traumatizata, adolescenta marcata de saracie si de compromisuri degradante, studentia afectata de contaminarea cu un virus teribil si de viata promiscua, dupa cum ati caracterizat-o in cererea de chemare in judecata? Nu credeti ca in acest fel chiar dumneavoastra sunteti un factor disturbant, care creaza angoase propriului copil? Sau nu interesul copilului primeaza, ci alte interese pe care nu le dezvaluiti dar ar putea fi reperate de la o posta?