La titlul prezentului material m-am gandit mult, pentru ca, inevitabil, vazand ultimele stiri ale Lumii Justitiei - INSPECTIA CSM DESCHIDE CUTIA PANDOREI: ATENTAT LA INDEPENDENTA JUDECATORILOR – Pentru satisfactia Liviei Stanciu, “comisarii” Justitiei intra pentru prima data pe solutia unor judecatori pentru a-i exclude din magistratura. Judecatorii CAB Risantea Gagescu si Damian Dolache, care au achitat-o definitiv pe Rarinca, sunt tinta unei actiuni disciplinara in care li se cere capul pentru ca au deranjat parteneriatul de nadejde DNA-Livia Stanciu -, am simtit asa... un fior rece pe sira spinarii, iar in secunda urmatoare imediat intrebarea: „Ce se intampla totusi cu noi si in lumea noastra?”

Citesc pe nerasuflate ca doi colegi de ai mei judecatori din cadrul Curtii de Apel Bucuresti sunt subiectii activi ai unei actiuni disciplinare, fiind invinovatiti nici mai mult, nici mai putin de savarsirea abaterii disciplinare prevazute de art. 99 lit. s) – judecatorii au utilizat expresii inadecvate in cuprinsul deciziei penale nr. 733/A/20.05.2015, motivarea fiind in mod vadit contrara rationamentului juridic si de natura sa afecteze prestigiul justitiei sau demnitatea functiei de magistrat.

Raman siderata si ma crucesc pentru ca experienta mea profesionala, relativ indelungata, nu a mai vazut o astfel de abatere materializata efectiv intr-o actiune a Inspectiei judiciare, care spune de fiecare data ca nu pot face obiectul unei actiuni disciplinare solutiile pronuntate de instantele judecatoresti si, cu atat mai putin, motivarile acestora.

Fara sa doresc neaparat, gandul ma duce la rapiditatea unor proceduri derulate in aceasta vara intr-o anumita contestatie in anulare care a sfidat toate principiile celeritatii, precum si pe cele care reglementeaza institutiile abtinerii si recuzarii.

Insa eu sunt nascuta si formata sa respect o hotarare judecatoreasca, oricare ar fi ea, buna, rea... cat este definitiva. Inspectia Judiciara se pare ca, in pofida unei practici absolut unitare de pana acum, a ales sa mearga pe fondul motivarii acelei hotarari, ca oricat de impartiali suntem sau ne pretindem sa fim, sunt anumite chestiuni care sfideaza logica unui jurist practician, indiferent cine este autorul contestatiei in anulare.

Sa spunem insa in continuare ca justitia este suverana, ca unde sunt doi juristi sunt trei pareri si completul de apel initial investit (da, exact acel complet ai carui membri sunt supusi acum unei actiuni disiciplinare) a dat o hotarare de natura a afecta prestigiul justitiei. Vreau in continuare sa imi explice cineva – pe romaneste daca este posibil – de ce intr-un caz in care este parte insusi presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, o hotarare defavorabila pe fond a acestuia afecteaza prestigiul justitiei. Eu nu am regasit nimic de aceasta natura in motivarea acelei solutii, niciun argument deplasat, nelalocul lui, ci doar interpretarea coroborata a unor probe. Pesemne insa Inspectia Judiciara are alte sabloane.

Sa admitem, totusi, prin absurd (si asta doar daca recunoastem ca o procedura de accedere la ICCJ este atat de putin transparenta incat te lasa cu resentimente pe viata fata de examinatori) ca a existat un caz de incompatibilitate al unui membru al completului. Celalalt membru ce a avut? Nesansa, ghinionul de a imbratisa aceeasi parere?

Trec si peste motivarea solutiei de admitere a contestatiei in anulare - pe fondul ei. Este definitiva, dar mie mi s-a parut asa... un apel la apel definitiv de neimaginat. Deci acolo trecem peste faptul ca judecatorii apelului au fost practic desfiintati de o instanta egala in grad, de parca ar fi fost casati de o instanta superioara (si nici asa, anumite exprimari nu isi aveau locul).

Trecem si inchidem ochii la multe, sub rezerva obligatiei de abtinere. Gustul amar, de ce nu, ni-l mai potolim cu o lamaie. Ceea ce este insa foarte grav este ca omitem ca asemenea actiuni disciplinare – hazardate le-as numi, ca sa fiu delicata – sub aceeasi „umbrela” ne pot paste pe fiecare oricand, in considerarea calitatii unei anumite parti din proces. Pentru ca se pot spune multe, insa nu poate fi nimeni atat de ipocrit sa afirme ca in aceasta cauza toti au fost egali in fata legii. Asta si pentru simplul motiv ca nu veti mai intalni vreodata sau in curand o contestatie in anulare formulata in perioada vacantei judecatoresti de catre DNA in favoarea uneia dintre parti.

Acum, eu spun ca magistratura e la un moment de rascruce, major. Daca in urma unui astfel de episod derulat aproape cu usile inchise pe perioada vacantei judecatoresti (timp in care cateva saptamani prima pagina a tinut-o un viol in grup, pentru a abate atentia presei si a noastra implicit) asociatiile profesionale nu fac nimic pentru a interveni in actiunea disciplinara intentata de Inspectia Judiciara impotriva celor doi colegi ai nostri, ne vom merita pe viitor soarta.

Findca zarurile au fost aruncate. Si de acum inainte vom fi trasi la raspundere si pentru validitatea si valabilitatea juridica a rationamentelor care ne-au condus la adoptarea unei anumite solutii.

Sper in continuare insa ca nu suntem toti in acest sistem „Oamenii presedintelui”!