Am rasfoit zilele acestea prin dosarul ”ALRO Slatina” ca orice alt ziarist curios sa vada cum si-au facut treaba procurorii, si cei exclusi din sistem, si cei care au preluat ”greaua mostenire” si le-a fost frica sa nu se arda cu ea – adica monitorizarea unor personaje-cheie, grele, ale momentului, precum Elena Udrea, Theodor Stolojan, Dorin Cocos, Attila Verestoy si altii. Trec peste tot ceea ce contine acest dosar legat de ancheta, pentru ca ochii fiecaruia dintre ziaristi receptioneaza de multe ori diferit mesajul citit, asa dupa cum mintea fiecarui jurnalist emite pareri, opinii sau analize in functie de multe criterii pe care nu am sa le insir aici pentru ca ne-ar prinde iarna din urma. Incerc sa-mi explic doar cum se face ca o sumedenie de traduceri au fost realizate fara ca pe paginile respective sa scrie cine le-a tradus si nici sa nu poarte vreo parafa. M-am interesat de ce nu avem un responsabil asupra acestor traduceri. Nu ma intereseaza sa-i scot din rahatul cu migdale pe rusii de la grupul Marco, pentru ca, personal, am crezut intotdeauna in existenta unui banditism nesanctionat in materia afacerilor cu energie. Dupa cum nu ma intereseaza nici sa iau apararea ”vectorului” (caci asa se numeste cel interceptat!) Verestoy care vorbea in limba maghiara cu actualul consilier Ekstein Kovacs. Treaba lor ce-au vorbit. Sa raspunda, ca sunt baieti mari! Dilema mea se leaga de continutul redarilor. Pentru ca nimeni nu-si asuma continutul lor. Mai exact, la dosar, in cele 41 de volume mi-au atras atentia aceste redari. La finele fiecareia, scrie ”traducere din limba maghiara” sau ”traducere din limba rusa”. Si nu exista nici o stampila a vreunui traducator autorizat. Eu inteleg ca SRI-ul o fi avand specialistii lui, dar nu am de unde sa stiu daca ei sunt de buna sau de rea credinta. Daca nu cumva traduc ceva mai altfel anumite pasaje ca sa scoata basma curata pe ”vector” sau pe interlocutorul lui interceptat colateral. Sau invers. Daca cumva nu a tradus anumite cuvinte ca sa bage in bucluc pe vreunul dintre acestia. Sigur ca ar mai fi o varianta. Traducatorul sa greseasca sau sa inteleaga altfel din contextul discutiei telefonice.

sistem, si cei care au preluat ”greaua mostenire” si le-a fost frica sa nu se arda cu ea – adica monitorizarea unor personaje-cheie, grele, ale momentului, precum Elena Udrea, Theodor Stolojan, Dorin Cocos, Attila Verestoy si altii. Trec peste tot ceea ce contine acest dosar legat de ancheta, pentru ca ochii fiecaruia dintre ziaristi receptioneaza de multe ori diferit mesajul citit, asa dupa cum mintea fiecarui jurnalist emite pareri, opinii sau analize in functie de multe criterii pe care nu am sa le insir aici pentru ca ne-ar prinde iarna din urma. Incerc sa-mi explic doar cum se face ca o sumedenie de traduceri au fost realizate fara ca pe paginile respective sa scrie cine le-a tradus si nici sa nu poarte vreo parafa. M-am interesat de ce nu avem un responsabil asupra acestor traduceri. Nu ma intereseaza sa-i scot din rahatul cu migdale pe rusii de la grupul Marco, pentru ca, personal, am crezut intotdeauna in existenta unui banditism nesanctionat in materia afacerilor cu energie. Dupa cum nu ma intereseaza nici sa iau apararea ”vectorului” (caci asa se numeste cel interceptat!) Verestoy care vorbea in limba maghiara cu actualul consilier Ekstein Kovacs. Treaba lor ce-au vorbit. Sa raspunda, ca sunt baieti mari! Dilema mea se leaga de continutul redarilor. Pentru ca nimeni nu-si asuma continutul lor. Mai exact, la dosar, in cele 41 de volume mi-au atras atentia aceste redari. La finele fiecareia, scrie ”traducere din limba maghiara” sau ”traducere din limba rusa”. Si nu exista nici o stampila a vreunui traducator autorizat. Eu inteleg ca SRI-ul o fi avand specialistii lui, dar nu am de unde sa stiu daca ei sunt de buna sau de rea credinta. Daca nu cumva traduc ceva mai altfel anumite pasaje ca sa scoata basma curata pe ”vector” sau pe interlocutorul lui interceptat colateral. Sau invers. Daca cumva nu a tradus anumite cuvinte ca sa bage in bucluc pe vreunul dintre acestia. Sigur ca ar mai fi o varianta. Traducatorul sa greseasca sau sa inteleaga altfel din contextul discutiei telefonice.

 

Iata de ce aici avem o problema. Faptul ca nu exista traduceri parafate de traducatori autorizati, o stampila care sa ateste cine este traducatorul pentru a putea fi tras la raspundere daca la o eventuala alta traducere solicitata de oricare din partile implicate intr-un dosar (inclusiv parchet) poate arunca in aer orice dosar in care se regasesc astfel de redari. Si asta pentru ca, nefiind traduceri autorizate, cu parafa si nume de traducator, ele pot fi inlaturate oricand din probatoriu de catre judecator.

Am purtat discutii, zilele acestea, cu multi magistrati pe tema traducerilor neparafate, din limbi straine, aflate in diverse dosare. Mi-au dat dreptate... Mai mult, am aflat ca, in urma cu ceva timp, la Ministerul Justitiei ar fi existat o propunere de initiere a unei OUG pentru ca SRI sa aiba propriii traducatori autorizati. Cineva de sus s-a opus. Cica motivarea ar fi fost aceea ca acestia s-ar deconspira ca lucreaza la SRI. Solutii, totusi, se pot gasi. Una dintre acestea ar fi ca redarile sa fie facute direct de traducatori autorizati care lucreaza prin protocol cu Ministerul Public. Sa fie semnate si parafate. Altfel, nimeni nu poate avea certitudinea ca prin convorbirile unora sau altora, fie ca sunt rusi, arabi, unguri, chinezi, turci sau alte nationalitati, redate de fantome din SRI, un cuvant sau o fraza traduse intr-un anume fel nu pot schimba soarta uneia sau a mai multor persoane. Cu trimitere in Rai sau in Iad. Dupa cum se cere comanda! Si dupa cum le e bine unor Trumpi, Trumpite, Uratul, Genovezul si alti codificati din piesa de teatru de la ALRO Slatina!

P.S. - Dosarul ”ALRO”, dupa opinia mea, care balteste de stenograme si sufla vantul prin restul probatoriului, ar putea purta mai degraba numele de dosarul ”ALO”! Sau ”Pronto” sau ”Hello” sau cum mai vor traducatorii din servicii...