Daca as fi ministrul justitiei, as fi de acord ca magistratii sa fie seriosi, sobri si atenti la toate relatiile personale, dar nu sa se comporte ca niste speriati, cum ar vrea unii. Juristii sunt comunicativi, pentru ca stiinta dreptului inseamna multa comunicare si multe dezbateri. Dezbaterile cele mai aprinse si mai fructuoase sunt cele dintre diferitele branse ale profesiei - in speta intre judecatori si avocati. Cum sa le interzici acest lucru? Ce eficienta are aceasta interdictie?

Sa va spun din experienta mea. Pe langa mica mea instanta functioneaza nu mai mult de 4-5 avocati permanenti, tineri, activi si isteti. In sala de judecata discutam cat ne permite timpul si procedura. Dar acolo problemele abia se pun. Ele se rezolva mai tarziu, in birou, unde ei vin cu documentatia si ideile lor, ma provoaca la discutii, scot si eu documentatia mea, le punem cap la cap, si adevarul juridic iese in castig. Prin astfel de discutii tinerii si bataiosii avocati m-au convins de multe ori, de multe lucruri, chiar atunci cind - imi place sa recunosc - eu aveam alta idee, care nu era cea mai buna.

Problema se pune mai serios cand cauzasul simplu nu are avocat. Si el ar vrea - observati in sala de judecata - sa-i povesteasca judecatorului varianta lui, cu cuvintele lui, cu detalii pe care crede el ca e musai sa le sublinieze. Desigur, el nu vorbeste prea structurat, si de loc juridic. Dar, cu toate riscurile pe care mi le asum, aflati ca eu am facut si pozna asta: am primit in birou si ascultat pe omul care a tinut neaparat sa-si spuna pasul. Si de multe ori povestea lui mi-a luminat speta, mi-a dat detalii care nu se gaseau in dosar, contribuind la o dreapta judecata.

Exista si o a treia situatie, care mi s-a intimplat mai rar: omul vrea sa vina la judecator pentru ca nu a inteles nimic de la avocat, care nu a avut destula rabdare sau putere de convingere. Asta e o problema care tine de bransa avocatilor, iar eu, prieteneste, mi-am permis uneori (cu cine mi-am putut permite) sa discut cu avocatii si acest aspect.

Problema, in fond, care este? Este nenorocita de banuiala si de prezumtie rasturnata, cum ca, daca judecatorul discuta ceva in particular cu avocatul sau cu una sau cu ambele parti, musai “aranjeaza” ceva, sau se lasa corupt. Amintiti-va cum, in filmele americane, judecatorul, suspendind sedinta, ii convoaca pe avocati in birou. Oare ce aranjeaza ei acolo? Oare ce prezumtie functioneaza in America?