Marturisesc ca sunt usor descumpanita de punctul de vedere exprimat de Baroul Bucuresti si cred ca acesta se bazeaza pe o eroare de interpretare a profesiei de mediator. Am sa va spun pentru inceput ce nu este mediatorul:

nu este psihoterapeut sau consilier de cuplu, nu acorda consultatii juridice, nu da sfaturi partilor. In plus, mediatorul nu formuleaza solutii, nu convinge prin argumente legislative, nu cauta lacune. El doar conduce negocierile dintre parti, respectand neutralitatea, impartialitatea si confidentialitatea, iar concluzia si solutionarea conflictului apartine, in fapt, partilor. Rezultatul medierii este intelegerea la care ajung partile, iar competenta principala a mediatorului consta in conducerea procesului de mediere si nu in redactarea acordului rezultat. Medierea are, deci, drept scop incheierea in mod real a conflictului. Orice persoana care a avut nesansa de a fi parte într-un proces (penal, civil, comercial, etc.) cunoaste faptul ca acesta implica, în cele mai multe cazuri, resurse financiare considerabile si timp pierdut în instante. Trebuie sa intelegem ca avem de-a face cu o supraincarcare a instantelor din Bucuresti si din tara, de aceea termenele sunt stabilite atat de departe in timp, ceea ce nu face decat sa subrezeasca increderea si deschiderea romanului fata de sistemul juridic. Iar daca acum exista aceasta varianta de lucru benefica si pentru cei aflati in litigiu, dar si pentru sistem in sine, nu vad de ce nu am recurge la ea.

Revenind la subiectul central, am sa va explic de ce avocatii au nevoie de cursuri suplimentare de specialitate pentru a intra in corpul mediatorilor si nu pot fi mediatori de drept. Vorbim in mod cert de doua profesii distincte, chiar daca numitorul comun este reprezentat de solutionarea conflictelor. Necesarul de calitati al unui mediator este diferit de cel detinut de un avocat sau al unui absolvent de studii juridice – este nevoie de aptitudini foarte bune de comunicare, negociere, psihologie, sociologie, retorica, relatii publice si un minimum de cunostinte juridice. Un mediator trebuie sa detina notiuni legate de teoriile novatoare din domeniu - teoria ierarhiei nevoilor umane, comunicarea paraverbala si nonverbala, stagiile conflictului, tehnicile de manipulare si persuasiune, tehnicile complexe de negociere, analiza riscului, sursele argumentatiei sau elementele de dinamica si analiza a conflictului etc. Studiile juridice chiar pot constitui o piedica reala pentru mediatorul cu aceasta formatie, datorita prefigurarii solutiei limitate de lege in mintea mediatorului-jurist. Daca, in instanta, prevaleaza drepturile legale, la mediere, conteaza nevoile si interesele celor implicati in conflicte.

Cel din urma argument pe care vi-l dau este legat de obligatiile pe care ni le-am asumat ca stat membru al UE: adoptarea unei legislatii in domeniul medierii a fost o cerinta obligatorie pe care Romania a indeplinit-o in anul 2006, in vederea aderarii la Uniunea Europeana. Cred cu tarie ca toti protagonistii actului de justitie trebuie sa priveasca aparitia acestei noi meserii cu multa ingaduinta, pentru ca, desi medierea nu se aplica doar in relatie cu instanta, alternativa nou creata are rolul de a degreva instantele de numarul imens de dosare aflate pe rol. Sustinerea profesiei de mediator este o prioritate pentru sanatatea justitiei, acestea oferind justitiabililor si potenţialilor justitiabili, alternative eficiente la sistemul juridic. Tocmai de aceea, am demarat o campanile de informare, constientizare si popularizare in legatura cu medierea, astfel incat publicul larg, beneficiarul in cele din urma, sa fie in cunostinta de cauza atunci cand va avea nevoie de rezolvarea rapida si mai putin costisitoare a unui conflict.

N.N. - deputatul PNL, Alina Gorghiu, avocat de prestigiu, a organizat la Parlament, sambata, o dezbatere pe tema medierii. Cititi aici cateva repere importante din discursul sau bazat pe aceasta tema actuala de mare necesitate pentru sistemul juridic din Romania.