* O avocata care a ingenuncheat DNA intr-un dosar rasunator a intrat in magistratura, iar acum, dupa numai sase luni de activitate, cere sa iasa la pensie (desigur: cu un venit corespunzator profesiei de judecator). Noi nu cracnim – legea ii permite asa ceva. Ba chiar credem ca fosta avocata merita din plin o asemenea pensie, macar pentru umilintele pe care a trebuit sa le indure in facatura de dosar in care DNA a paradit-o la pachet cu alte nume grele. Cine este judecatoarea si cand i se va decide soarta puteti afla facand click aici.

* Ramanand in lumea judecatorilor, trebuie sa va povestim un episod monumental, consumat intr-o instanta calcata de Inspectia Judiciara. Stati linistiti: nu era rost de pedepse disciplinare, ci pur si simplu inspectorul se dusese in vizita la una dintre sectiile instantei, ca sa-i intrebe pe judecatori cum o mai duc si daca au nevoie de ceva. La final, inspectorul judiciar, absolut siderat, statea de vorba cu presedintele sectiei: „Domnule presedinte, pentru numele lui Dumnezeu! Eu dupa ce plec de la dumneavoastra, ma duc prin alte parti, unde ma asteapta numai cu nenorociri: isi fac intre ei plangeri disciplinare, plangeri penale, cer revocarea sefilor... Dumneavoastra aici cum reusiti sa traiti atat de bine unii cu altii? Care e secretul armoniei din sectia pe care o conduceti?” La care seful de sectie a raspuns sec, ca intr-o faza de Oscar: „Alcool si pastile”. Inspectorul, saracul, mai-mai sa faca atac de cord: „Cuuum?! Cum alcool si pastile?” S-o fi gandit omul ca dau judecatorii navala in camera de corpuri delicte de la Politie si ca-si fac de cap cu droguri. Dar presedintele s-a grabit sa-l linisteasca: „Pastile, dom' inspector. Medicamente. De inima, de cap... Fiecare cu ce-l doare”. Mare figura dom' presedinte!

* Sa ne pregatim batistele si servetelele pentru Procurorul General Bogdan Licu, pe care l-a podidit smiorcaiala! Zilele trecute, in repetate randuri, seful PICCJ a spus nici mai mult, nici mai putin decat ca asa-zisele atacuri din ultimii ani la adresa sistemului judiciar i-au timorat pe multi procurori. Acestia ar fi vrut sa fie sefi, dar n-au indraznit, saracutii de ei, sa candideze, ca sa nu intre-n gura lumii. Sau chiar s-au timorat in asemenea hal, incat nici nu mai au tragere de inima in instrumentarea dosarelor. Ba chiar unii dintre ei, de intimidati ce sunt, nici nu se mai autosesizeaza. Phiii! Arz-o focu' haiducie! Ne si imaginam un astfel de procuror, tremurand, bietul de el, intr-un colt, plangand de-i sare camasa si stergandu-se la ochi cu fluturasul de salariu. Pardon: cu fluturoiul de salariu. A se scuti! Te pomenesti ca timorarea asta ii impiedica pe vitejii de la DIICOT sa desluseasca naibii odata cazul Caracal. Sau ca tot din cauza intimidarii, brigada lui Gheorghe Cosneanu de la PICCJ nu e-n stare sa produca niste rechizitorii decente in cauzele istorice. Da-da: ne referim la dosarul Mineriadei (cu care ICCJ le-a dat peste ochi procurorilor inca din camera preliminara) si la cel al Revolutiei (care – la fel – risca sa se faca praf cu aplauze si confetti).

Nota: Informatiile din aceasta rubrica trebuie luate sub beneficiu de inventar, ele facand parte din categoria zvonurilor sau a pamfletului. Luati-le ca atare!