A avut o natura morala demersul analistului politic Mugur Ciuvica (foto 1 stanga) – presedintele Grupului de Investigatii Politice – de a interveni in procesul in care Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a obtinut definitiv din partea Inaltei Curti de Casatie si Justitie constatarea calitatii de colaborator al Securitatii ca politie politica pentru fostul presedinte al Romaniei Traian Basescu (foto 1 dreapta).

Nu o spunem noi, ci judecatorii ICCJ Ana Roxana Tudose, Adrian Remus Ghiculescu (foto 2) si Ionel Barba, cei care miercuri, 23 martie 2022, au stabilit definitiv ca Basescu a colaborat cu Securitatea, dand astfel dreptate CNSAS (click aici pentru a citi).

Dar nu la decizia de miercuri ne referim acum, ci la o incheiere din acelasi dosar, din 5 noiembrie 2021, prin care completul Tudose-Ghiculescu-Barba a admis in principiu cererea de interventie accesorie a lui Ciuvica in favoarea CNSAS. Subliniem: in principiu, intrucat admiterea efectiva (in esenta ei) a avut loc miercuri, 23 martie 2022, odata cu pronuntarea solutiei definitive. Lumea Justitiei va prezinta atat incheierea de admitere in principiu, cat mai ales argumentele analistului politic.

In esenta, Mugur Ciuvica – reprezentat de avocatul Marius Arizan din Baroul Bucuresti – a adus in discutie doua litigii. Este vorba in primul rand despre procesul din 2004, cand Traian Basescu (pe atunci primar al Bucurestilor) l-a dat in judecata pentru calomnie din cauza dezvaluirilor lui Ciuvica privind legaturile politicianului cu Securitatea. Amintim ca Basescu a castigat 500 de milioane de lei vechi daune morale. In al doilea rand, este vorba despre procesul de la CEDO, unde Ciuvica s-a plans fara succes de felul in care l-au executat judecatoarele Elena Burlan Puscas si Iosefina Parvu de la Tribunalul Bucuresti cand l-au pus sa-i plateasca lui Basescu acea uriasa suma. (In paranteza fie spus: in 2020, judecatoarea Puscas a fost condamnata in prima instanta la 3 ani si 6 luni de inchisoare cu executare pentru ca ar fi luat mita 50.000 de euro de la mai multi inculpati pe care ii judeca.)

De asemenea, in aceeasi cerere de interventie accesorie, presedintele GIP inventariaza cantitatea considerabila de documente pe care le-a publicat de-a lungul timpului si care dovedesc legaturile cu Securitatea ale lui Traian Basescu.

Iata pasajul din incheierea prin care ICCJ a admis in principiu cererea de interventie accesorie in dosarul nr. 3160/2/2019:

„In ceea ce priveste cererea de interventie accesorie formulata de Mugur Cristian – Ciuvica, in raport de considerentele dispozitiilor art. 61 alin. 3 Codul de procedura civila, si totodata, in raport cu dispozitiile procesuale amintite anterior, care permit formularea unei astfel de cereri de interventie accesorie in faza recursului, Inalta Curte constata ca sunt indeplinite conditiile admisibilitatii in principiu in cazul acestei cereri, deoarece supunand cererea acestui examen superficial, pe care instanta il realizeaza in faza admisibilitatii, in principiu, rezulta ca interesul intervenientului a fost dovedit.

Inalta Curte subliniaza ca, indiferent de modul in care ar fi privit obiectul prezentei cauze, nu poate fi calificata ca fiind o cauza cu caracter personal, in care o cerere de interventie ar fi in aceasta faza procesuala si nu numai, inadmisibila, ci dimpotriva este o cauza cu un cadru procesual prestabilit, insa aceiasi doctrinari mentionati anterior sunt constanti, ca, de altfel, si jurisprudenta instantelor nationale, in a stabili ca imprejurarea prestabilirii unui cadru procesual intr-o actiune civila nu impiedica, de principiu, formularea unei cereri de interventie accesorie in sprijinul uneia dintre parti.

De asemenea, in sustinerea admiterii in principiu a acestei cereri, Inalta Curte arata ca interesul pe care un intervenient accesoriu il aduce in fata unei instantei, nu trebuie neaparat sa fie un interes material, ci caracterul acestuia poate fi si acela al unui interes de natura morala.

Avand in vedere si imprejurarile pe care Mugur Cristian – Ciuvica, le-a invederat in cererea de interventie si pe care le-a probat prin actele depuse, Inalta Curte considera ca aceasta conditie, a unui interes palpabil, necesar interventiei accesorii nu atat de caracterizat ca in materia interventiei principale, este dovedit in prezenta cauza, astfel ca in baza textului de lege mentionat, admite in principiu cererea de interventie, formulata de catre intervenientul accesoriu Mugur Cristian – Ciuvica, in favoarea intimatului-reclamant Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, constatand ca acesta are interesul de a interveni in proces in favoarea acestuia din urma”.

Prezentam cel mai important fragment din cererea de interventie accesorie a lui Mugur Ciuvica:

„1. Cu privire la interesul meu procesual concret in speta de fata, invederez instantei ca a existat permanent o preocupare cu privire la posibila calitate de colaborator al Securitatii al numitului Basescu Traian, fiind relevant in acest sens ca inca din conferinta de presa tinuta in data de 15.04.2004, am indicat ca in perioada 1978-1989 sus-numitul a facut politie politica, asa cum rezulta din 'Registrul cu persoane din randul P.C.R pentru care s-a dat aprobarea sa sprijine munca de securitate', document pe care l-am prezentat publicului.

Impotriva mea, numitul Basescu Traian a formulat plangere prealabila sub aspectul comiterii infractiunii de calomnie prevazute de art. 206 vechiul Cod penal, plangere solutionata prin achitarea mea sub aspectul laturii penale prin sentinta penala 1421 emisa in dosarul 1949/2004 al Judecatoriei Sectorului 2, ramasa definitiva prin hotararea din 07 februarie 2005 emisa in dosarul 6313/2004 a Tribunalului Bucuresti. In ceea ce priveste hotararea pronuntata in recurs de Tribunalul Bucuresti, trebuie sa mentionam ca prin hotararea definitiva din 14 februarie 2005, tribunalul a confirmat hotararea pronuntata in prima instanta in ce priveste latura penala. Referitor la suma despagubirilor acordate victimei, a stabilit-o la 500 000 000 ROL. Tribunalul a considerat ca afirmatiile reclamantului incalcasera limitele unei simple informari a opiniei publice cu privire la chestiuni de interes general. Referitor la valoarea daunelor-interese, tribunalul a observat ca art. 15 din Codul de procedura penala delimita numai constituirea ca parte civila, in vreme ce valoarea daunelor-interese putea fi indicata ulterior.

Fata de solutia de mai sus, ulterior m-am adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului (cererea nr. 29672/05), avand in vedere ca am considerat ca instantele nationale, prin impunerea sanctiunii pecuniare de mai sus, mi-au incalcat liberatea de exprrimare, drept recunoscut si reglementat de art. 10 din Conventie. Prin decizia din 15.01.2013, Curtea a statuat ca suma pe care reclamantul a trebuit sa o plateasca intimatului cu titlu de daune-interese, de 500 milioane ROL, respectiv 13 600 EUR, era de o anumita importanta, nivelul salariului mediu in Romania la vremea faptelor ridicandu-se, potrivit Institutului National de Statistica, la 7 460 000 ROL.

'In aceste conditii, se impune examinarea motivelor care au determinat instanta nationala sa stabileasca valoarea despagubirilor. In aceasta privinta, Curtea observa ca suma sus-mentionata nu era rezultatul aplicarii unui regim legal exorbitant de drept comun instituit in favoarea Presedintelui Republicii, functie ocupata de Traian Basescu in decembrie 2004, adica cu putin timp inaintea pronuntarii hotararii definitive din 14 februarie 2005 sau rezultatul reflectiei cu privire la aspectul punitiv a instantei nationale, care intentiona sa transforme reparatia intr-o amenda civila. Din contra, instanta nationala a precizat in primul rand ca sentinta civila constituia nu numai sanctionarea autorului pentru fapta care a cauzat prejudiciul, ci si un drept al persoanei care a suportat consecintele de ordin moral ale acestei fapte. De asemenea, a fost luata in considerare valoarea morala lezata, gravitatea prejudiciului, precum si intensitatea cu care acesta a fost perceput de opinia publica. Avand in vedere jurisprudenta sa in materie, Curtea nu poate considera aceste criterii ca arbitrare.

Curtea nu constata niciun motiv sa considere ca instantele interne ar fi inteles intr-un sens prea restrictiv principiul libertatii de exprimare ori intr-un mod prea extensiv obiectivul protectiei si reputatiei drepturilor altora.

Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in temeiul art. 35 § 3 lit. a) si § 4 din conventie'.

Deci, asa cum rezulta din cele de mai sus, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin decizia din 15.01.2013, mi-a respins cererea privind o pretinsa incalcare a dreptului la libera exprimare (urmare a afirmatiilor facute privind pretinsa calitate de colaborator al securitatii a dlui Traian Basescu).

Mai mult, in luna iulie 2020, prin intermediul Asociatiei Grupul de Investigatii Politice pe care o conduc, am formulat o plangere / denunt impotriva numitului Basescu Traian sub aspectul comiterii infractiunii de fals in declaratii cu privire la declararea sub forma continuata a faptului ca nu a fost colaborator al securitatii in conditiile obligatilor stabile de Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, respectiv, candidatii sunt obligati sa dea o declaratie privind colaborarea cu fosta securitate, declaratie care reprezinta o conditie necesara participarii la alegeri.

Sub un al doilea aspect, va solicitam sa constatati ca interesul nostru trebuie apreciat si prin prisma art. 33 teza a II-a C.pr.civ., potrivit caruia 'chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara'. Din aceasta perspectiva, apreciem ca inscrisurile pe care le anexam cererii noastre sunt menite tocmai de a preveni pe de o parte atat incalcarea dreptului nostru subiectiv de a cere si dovedi tragerea la raspundere a fostului colaborator al Securitatii, iar pe de alta parte si producerea unei pagube iminente constand tocmai in esecul nostru de a demonstra, alaturi de institutia specializata a Statului Roman, vinovatia civica a celui care a fost 10 ani presedintele tarii, desi in calitatea sa de fost colaborator al Securitatii comuniste nu avea acest drept.

Precizam, ca argument de text in favoarea cererii noastre, ca nici norma speciala incidenta in cauza (respectiv O.U.G nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii) nu contine o prevedere contrara in ceea ce priveste formularea unei astfel de cereri, fiind de notorietate faptul ca interventia voluntara accesorie reprezinta o 'aparare', fiind admisibila in orice materie in lipsa unui text de lege care sa limiteze expres sfera sa de aplicabilitate.

Asa cum s-a statuat in literatura de specialitate, intervenientul accesoriu are un interes personal distinct de cel al partii pe care o apara, iar aceasta se datoreaza faptului ca drepturile sale ar putea fi afectate prin pronuntarea unei hotarari de condamnare a partii respective. Astfel spus, sustinand pe una dintre partile initiale, tertul urmareste sa preintampine pronuntarea unei hotarari care sa fie susceptibila sa creeze o situatie de natura a compromite propriile sale drepturi. Tocmai de aceea s-a apreciat ca intervenientul accesoriu are un interes preventiv, care se apreciaza in functie de posibila incidenta asupra drepturilor sale a hotararii ce ar urma sa se pronunte cu privire la cererea principala.

Or, avand in vedere ca subsemnatul am fost deja condamnat de instantele nationale (hotarare confirmata de instanta europeana) pentru afirmatii privind pretinsa calitate de colaborator al securitatii a dlui Traian Basescu, rezulta ca am un interes personal in promovarea prezentei cereri de interventie accesorie.

2. Pe fondul cererii de interventie in interesul intimatului CNSAS, precizam urmatoarele:

Traian Basescu a mintit in fata instantei de fond in legatura cu trecutul sau de informator al Securitatii.

In declaratiile date in fata Curtii de Apel, numtul Traian Basescu a sustinut ca a aflat 'abia dupa Revolutie' ca Directia a IV-a a Securitatii (Contrainformatiile Militare) tinea de Securitate.

Pe de o parte, afirmatia este complet ridicola: Basescu sustine ca este singurul roman care a facut armata inainte de 1989 si care nu stia ca CI-stul unitatii e securist.

Pe de alta parte, Basescu contrazice o alta declaratie facuta tot de el si tot in instanta, in procesul intentat in 2004 in urma aparitiei mai multor documente care demonstrau ca a colaborat cu Securitatea. In 14 martie 2004 (deci la mai bine de 14 ani de la Revolutie), Basescu declara in instanta: 'Nu am avut legaturi cu persoane ce faceau parte din Securitate. /…/ De altfel, niciodata nu am fost contactat de un astfel de reprezentant'.

In ceea ce priveste pretextul folosit de numitul Traian Basescu pentru a-si justifica activitatea ca informator cu numele conspirativ Petrov, exista un precedent judiciar relevant. Curtea de Apel Bucuresti, prin Hotararea civila nr. 2525/09.10.2015, a respins sustinerile paratului Barbu Tudor, potrivit caruia Directia a IV-a Contrainformatii Militare nu era o structura a Securitatii, ci a Armatei, si a constatat calitatea acestuia de lucrator al Securitatii, si a admis cererea CNSAS.

In 2011, CNSAS a cerut Curtii de Apel Bucuresti sa constate calitatea de lucrator al Securitatii a lui Barbu Tudor de la Directia a IV-a Contrainformatii militare. Barbu s-a aparat folosind exact aceleasi pretexte la care apeleaza Traina Basescu. Barbu a spus instantei ca 'in mod gresit se sustine ca a fost angajat al Securitatii, intrucat serviciile de contrainformatii nu erau strucuri ale Securitatii, ci ale Armatei Romane'.

Curtea a solicitat clarificari din partea Ministerului Apararii si Ministerului de Interne. Ministerul Apararii a comunicat ca 'pana in anul 1990, serviciile de contrainformatii, respectiv Directia a IV-a, au fost structuri subordinate Ministerului de Interne'. La randul sau, Ministerul de Interne a transmis o adresa prin care confirma faptul ca 'ofiterii MapN din cadrul serviciilor de contrainformatii ale Directiei a IV-a faceau parte din Departamentul Securitatii Statului, in subordinea Ministerului de Interne'.

Judecatorii au constatat astfel ca 'toate serviciile de contrainformatii ale armatei, subordonate Directiei a IV-a erau conduse de Departamentul Securitatii Statului'. Ca urmare, in 2015, Curtea de Apel a admis actiunea CNSAS, constatand calitatea lui Barbu de lucrator al Securitatii.

De altfel, exista cel putin 14 decizii definitive ale Inaltei Curti si ale Curtii de Apel Bucuresti prin care instantele au constatat ca colaboratorii si lucratorii Directiei a IV-a Contrainformatii militare au fost colaboratori, respectiv lucratori ai Securitatii: Antal Elemer – colaborator, Barbu Tudor – lucrator, Covaci Martin – colaborator, Popescu Nicolae – lucrator, Teodosiu Ionita Ioan – colaborator, Gavrila Ion – lucrator, Zorzoana Stefan – lucrator, Anghel Vasile – lucrator, Vladut Gheorghe – lucrator, Soare Ioan – lucrator / colaborator, Stoian Marcel – colaborator, Tinta Cezarian Cristian – colaborator, Neagoe Ion – lucrator, Marinescu Petre – colaborator.

Pana si faptele de care au fost acuzati multi dintre colaboratorii si lucratorii Directiei a IV-a a Securitatii care au primit decizii definitive din partea instantelor sunt identice cu cele comise de Basescu. La fel ca numitul Traian Basescu / Petrov, acestia si-au turnat la Securitate prieteni sau cunostinte pe motiv ca vor sa plece din strainatate.

Un document oficial asumat de Basescu in 2006 – Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste – a constatat ca Directia a IV-a (Contrainformatii Militare) a fost o directie a Securitatii. Traian Basescu stia ca isi turnase colegii la Directia a IV-a. Cu toate acestea, a continuat sa semneze declaratii pe proprie raspundere in care spunea ca nu a colaborat cu Securitatea.

In 2009 (cand a candidat pentru a doua oara la Presedintie), in 2016 (cand a candidat la Parlamentul Romaniei) si in 2019 (cand a candidat la Parlamentul European), Basescu a declarat, pe proprie raspundere si 'cunoscand prevederile Codului penal cu privire la falsul in declaratii', ca nu a colaborat cu Securitatea.

Aceasta desi, in 2006, Basescu (care recunoaste acum ca notele in care isi turna colegii de la Institutul de Marina ii apartin) isi asumase si prezentase in Parlament Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Potrivit Raportului, 'recrutarea informatorilor Securitatii se facea in biroul ofiterului de contrainformatii in cazul militarilor' (pag. 388) si Directia a IV-a Contrainformatii militare era 'una dintre principalele directii ale Securitatii' (pag.385).

De-a lungul timpului, Asociatia GIP pe care o reprezint a publicat mai multe documente referitoare la colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea. Aceste documente sunt:

1. Registrul cu persoanele din rindul membrilor PCR Constanta pentru care s-a dat aprobarea sa sprijine munca de Securitate

Pentru membrii PCR care erau racolati de Securitate era obligatorie aprobarea din partea primului-secretar PCR Constanta. Aceasta procedura se datora pozitiei privilegiate pe care membrii de partid o aveau fata de Securitate. Calitatea de membru de partid iti dadea posibilitatea de a refuza sa devii turnator. Nu este cazul lui Traian Basescu, care, desi avea posibilitatea sa refuze, a intrat de buna voie in slujba Securitatii.

In Registrul cu membrii PCR Constanta pentru care s-a dat aprobarea sa sprijine munca de Securitate figureaza, la pozitia 19 de la litera B, Basescu Traian, nascut la 4.11.1951, in comuna Basarabi, judetul Constanta, care lucra ca ofiter II la intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Constanta. Celelalte rubrici ale tabelului ne arata in ce calitate era folosit Traian Basescu de Securitate, cind a fost trecut in Registru (probabil data la care a devenit membru de partid) si cine era securistul caruia ii raporta. Traian Basescu a fost trecut in Registrul cu membrii PCR Constanta pentru care s-a dat aprobarea sa sprijine munca de Securitate in data de 9.09.1978, si era folosit ca sursa in Portul Constanta de catre locotenentul-major de Securitate Mihai Avramidis (Avramides).

2. Registrul Jurnal pentru evidenta retelei informative din Judetul Constanta

In 1972, general-maior Pavel Constandache, seful Centrului de Informatica si Documentare al Securitatii, a trimis catre fiecare dintre inspectoratele judetene de Securitate un ordin prin care cerea ca toti informatorii Securitatii din judetul respectiv sa fie trecuti intr-un 'Registru Jurnal' pentru evidenta retelei informative. Registrul Jurnal pentru evidenta retelei informative este practic lista tuturor informatorilor din fiecare judet.

In Registrul Jurnal pentru evidenta retelei informative din judetul Constanta, figureaza, cu numarul de inregistrare 17592 din data de 25.02.1977, Basescu Traian, nascut la 4 noiembrie 1951. Documentul arata ca Traian Basescu era colaborator al Securitatii si, in aceasta calitate, avea dosarul personal numarul 3990. Documentul mai arata ca, la data de 03.08.1978, dosarul personal de colaborator al lui Traian Basescu a fost primit la arhiva Securitatii cu adresa de insotire numarul 0043467. Dosarul personal numarul 3990 al lui Traian Basescu figureaza ca distrus pe baza procesului-verbal cu numarul 58212 din 15.08.1979.

3. Documente ale MApN referitoare la colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea

– Adresa nr. DGZ- S/92 din 28 iulie 2004, trimisa de generalul locotenent Gheorghe Rotaru, seful Directiei Generale de Informatii a Apararii (DGIA), generalului de brigada dr. Gheorghe Nicolaescu, seful Directiei Siguranta Militara. Prin aceasta adresa se solicita identificarea in arhiva MApN a documentelor care privesc colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea.

– Raportul olograf al sefului Departamentului Arhiva din cadrul Directiei Siguranta Militara, Marin Deaconu, cu privire la identificarea documentelor referitoare la colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea.

– Adresa nr. 0860 din 16 august 2004, trimisa de generalul de brigada dr. Gheorghe Nicolaescu, seful Directiei Siguranta Militara, generalului locotenent Gheorghe Rotaru, seful DGIA. Adresa confirma colaborarea lui Traian Basescu cu Directia a IV a Securitatii (Contrainformatiile Militare).

Din aceste documente reies urmatoarele:

1. Traian Basescu a fost recrutat in 1973, in perioada in care era student la Institutul de Marina, cu dosarul de colaborator nr. 3990/09.11.1973. Traian Basescu a fost colaborator al Directiei a IV a Securitatii (Contrainformatiile Militare).

2. In arhiva Directiei Siguranta Militara de la Pitesti, exista 'Registrul-jurnalul pentru evidenta retelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanta', din care reiese ca Traian Basescu a fost colaborator al Directiei a IV a Securitatii.

3. In arhiva Directiei Siguranta Militara de la Pitesti, exista adresa nr. 00151392 din 29.09.1976 prin care dosarul personal de colaborator al Securitatii nr. 3990/09.11.1973 al lui Traian Basescu a fost transferat la Inspectoratul judetean Constanta al Ministerului de Interne (Securitatea Constanta).

4. Decizia CNSAS referitoare la colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea

In septembrie 2006, CNSAS a primit de la SRI si de la Directia Siguranta Militara din Ministerul Apararii Nationale documentele care dovedesc ca Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii. Aceste documente sunt:

– Registrul inventar – arhiva al fondului retea Constanta, in care se regasesc toti colaboratorii Securitatii din judetul Constanta

– Registrul Jurnal pentru retea informativa al U.M. 02150 Mangalia, in care se regasesc toti colaboratorii Securitatii de la Institutul de Marina.

– Procesul verbal de distrugere al dosarului nr. 3990/1973, dosarul de colaborator al Securitatii al lui Traian Basescu.

Pe baza acestor documente, CNSAS a emis Decizia nr. 310/26.09.2006. Pentru ca nu a primit nici o nota informativa semnata de Traian Basescu, CNSAS a decis ca acesta 'nu a colaborat cu Securitatea ca politie politica'.

La punctul 23 al acestei Decizii se arata ca CNSAS a primit 'adresa de raspuns a SRI nr. S/113959/19.09.2006, prin care s-au transmis catre CNSAS in conformitate cu decizia Comisiei Mixte din data de 18.09.2006, urmatoarele documente:

– Registrul inventar – arhiva al fondului retea pastrat la Constanta, volumul 5, coperta si fila 118 (copie autentificata de SRI), in care apare mentionat la pozitia 17592 numele domnului Traian BASESCU, cu datele de identificare, cu numarul de inregistrare a dosarului personal nr. 3990 cu urmatoarea mentiune: 'Dosar personal distrus cu procesul-verbal nr. 58212/15.08.1979'.,

– Procesul-verbal de distrugere nr. 0058212/15.08.1979 (copie autentificata de SRI), incheiat in data de 15 august 1979 de I. J. Constanta'.

La punctul 26 al Deciziei se spune ca CNSAS a primit 'Adresa de raspuns a MApN – Directia Siguranta Militara nr. I 872/25.09.2006, prin care s-a transmis, la solicitarea CNSAS, o copie xerox a filelor 64 verso si 65, declasificate, din 'Registrul Jurnal pentru retea informativa, al U.M. 02150 Mangalia'., in care figureaza domnul Traian BASESCU in calitate de colaborator, fara nume conspirativ, cu dosarul nr. 3990/1973, ce a fost transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al M.I cu nr. 00151392/29.09.1976'.

Documentele citate in Decizia nr. 310/26.09.2006 a Colegiului CNSAS demonstreaza ca:

– Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii.

– Traian Basescu a avut dosarul personal nr. 3990/1973.

– Traian Basescu a fost racolat de Directia a IV-a a Securitatii in 1973, pe vremea cind era student la Institutul de Marina.

– Numele lui Traian Basescu se regaseste in Registrul Jurnal pentru retea informativa al U.M. 02150 Mangalia, registru care cuprindea toti colaboratorii Securitatii de la Institutul de Marina.

– Dupa ce Traian Basescu si-a terminat studiile, dosarul sau de retea cu nr. 3990 a fost transferat la Securitatea Constanta, in 1976, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976.

– Numele lui Traian Basescu se regaseste in Registrul inventar – arhiva al fondului retea Constanta, registru care cuprindea toti informatorii Securitatii din judet.

– Dosarul de colaborator nr. 3990/1973 al lui Traian Basescu a fost distrus in 1979 cu Procesul-verbal de distrugere nr. 0058212/15.08.1979.

Documentele care dovedesc colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea:

1. Registrul cu persoanele din rindul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea sa sprijine munca de Securitate

2. Registrul Jurnal pentru evidenta retelei informative din Judetul Constanta

3. Documente ale MApN referitoare la colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea

In fata Curtii de Apel Bucuresti, numitul Traian Basescu a declarat ca a aflat 'abia dupa Revolutie' ca cel la care isi turna colegii era securist. In 2004 (deci la 14 ani de la Revolutie), Basescu sustinea, tot in instanta, ca n-a intalnit un securist in viata lui. 'Nu am avut legaturi cu persoane ce faceau parte din Securitate. (…) De altfel, niciodata nu am fost contactat de un astfel de reprezentant'. Aceasta declaratie a fost facuta de Traian Basescu in instanta, 14 martie 2004, in procesul pe care l-a intentat in urma aparitiei mai multor documente care demonstrau ca a colaborat cu Securitatea.

In 5 aprilie 2019, in procesul pe care i l-a intentat CNSAS dupa descoperirea Notelor pe care le-a dat la Securitate in calitate de informator, cu numele conspirativ Petrov, Basescu a sustinut ca a aflat 'abia dupa Revolutie' ca Directia a IV-a a Securitatii (Contrainformatiile Militare) tinea de Securitate.

Fata de toate aceste considerente, va solicitam sa admiteti cererea de interventie astfel cum a fost formulata si sa respingeti recursul formulat de recurentul Traian Basescu, ca nefondat”.

* Cititi aici intreaga cerere de interventie accesorie

* Cititi aici intreaga incheiere prin care ICCJ a admis in principiu cererea de interventie accesorie a sefului GIP