Obraznicia politrucilor de la varful Uniunii Europene nu cunoaste limite. Dupa ce si-au permis, in ultimii aproape trei ani, sa-i tina predici Romaniei in materie de asa-zise reforme ale sistemului judiciar (in realitate, masuri care ar face din nou posibile inimaginabilele abuzuri din anii trecuti), de data aceasta sefimea de la Bruxelles se intrece pe sine, cerand nici mai mult, nici mai putin decat readucerea justitiei romane in campul tactic, prin refacerea groaznicelor protocoale dintre PICCJ si SRI, incheiate pe vremea cand Parchetul General era condus de Laura Kovesi (foto centru) si apoi Augustin Lazar (foto centru-dreapta), iar la varful SRI se aflau Florian Coldea (foto centru-stanga) si George Maior (foto stanga), apoi si actualul director Eduard Hellvig (foto dreapta).

O data in plus, se confirma faptul ca raportul MCV a fost scris fara nicio legatura cu realitatea, ci doar ca urmare a lobby-ului desantat facut de ONG-uri sorosiste din Romania, in colaborare cu personaje necunoscute de la Bruxelles aflate mai mult ca sigur in sfera de influenta a fostei ministrese Monica Macovei si care nu au avut nici in acest an curajul sa-si puna semnatura pe raportul MCV care aduce cu un document apocrif mai degraba decat cu unul oficial. De asemenea, se confirma din nou faptul ca terifiantele abuzuri din Romania ultimului deceniu au fost comise sub patronajul globalistilor de la Bruxelles si nu numai, care nu au formulat nici cea mai slaba critica atunci cand destinele unor oameni erau distruse doar pentru ca acestia intrasera in malaxorul procurorilor si al securistilor.

Mai mult: cand fostului prim-vicepresedinte al Comisiei Europene i s-au produs, de catre Lumea Justitiei, dovezi ale implicarii SRI in activitatea de urmarire penala, acesta a raspuns oficial ca nu-l intereseaza activitatea serviciilor de informatii (click aici pentru a citi).

Daca tot i-am prins ca au patronat sistemul abuziv de distrugere a elitelor romanesti cu arma dosarelor penale, inchizand ochii la protocoalele ilegale dintre PICCJ si SRI, politrucii de la Bruxelles au adoptat tactica de a recunoaste si de a ne baga pe gat ceea ce ei nu ar accepta in niciun stat membru din care provin. Este dovada clara ca Binomul a actionat in Romania, din 2014 pana in prezent, cu inaltul gir al Uniunii Europene – motiv pentru care in niciun raport de tara nu au fost sanctionate abuzurile din justitie, ci, dimpotriva, laudate institutiile care au fabricat dosare pentru compromiterea elitelor romanesti.

UE vrea din nou cizma SRI pe justitie

Cel mai recent raport MCV a fost dat publicitatii marti, 22 octombrie 2019, constand in doua parti: raportul privind progresele si raportul tehnic. In cel legat de progrese, ca sa nu bata la ochi, Comisia Europeana face referire doar la terorism si criminalitate informatica in calitate de infractiuni ce ar putea fi anchetate de ofiterii serviciilor de informatii. In schimb, executivul comunitar nu sufla o vorba despre implicarea SRI in dosarele de coruptie, pe care CCR a declarat-o neconstitutionala. Iar pentru ca ipocrizia sa fie dusa pana la capat, CE pledeaza – vezi, Doamne – pentru „controlul democratic adecvat” al serviciilor secrete si pentru „respectarea deplina a drepturilor fundamentale”. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, politrucii bruxellezi se spala pe maini, mentionand, in nota de subsol aferenta, ca „modul de functionare a serviciilor de informatii nu tine de competenta UE si nu intra in sfera obiectivelor de referinta ale MCV”.

Foarte grav este insa ca MCV propune nici mai mult, nici mai putin decat reluarea colaborarii dintre SRI si parchete. Cu alte cuvinte, refacerea Binomului SRI-PICCJ si a protocoalelor.

Prezentam lamentatia Comisiei Europene in legatura cu refacerea Binomului SRI-PICCJ:

„Acordurile de cooperare incheiate intre institutiile judiciare si Serviciul Roman de Informatii („protocoalele secrete”) continua sa dezbine opinia publica. O decizie a Curtii Constitutionale a permis instantelor sa se ocupe de dosarele aflate pe rol si de cele viitoare, dar impactul real al acesteia este inca incert. Comisia nu poate decat sa reafirme faptul ca obiectivul urmarit ar trebui sa fie asigurarea unui cadru in baza caruia serviciile de informatii sa fie supuse unui control democratic adecvat, infractiunile sa poata fi investigate si sanctionate in mod eficace, cu respectarea deplina a drepturilor fundamentale, iar cetatenii sa poata avea incredere in independenta sistemului judiciar. Comisia isi reitereaza sugestia formulata anterior ca experienta altor state membre ar putea fi utila pentru crearea unui sistem mai robust de masuri de supraveghere tehnica utilizate de organele de urmarire penala si de colaborare intre serviciile de informatii si organele de urmarire penala, care este esentiala pentru anchetarea infractiunilor grave, cum ar fi terorismul si criminalitatea informatica”.

Marsavia MCV in legatura cu SRI devine stridenta in celalalt document (raportul tehnic), unde scribii care nu au curajul sa semneze maculatura mint la fel de cras cum a mintit Laura Kovesi cand a pretins ca raportul Inspectiei Judiciare ii era favorabil. Mai precis, politrucii Comisiei Europene isi permit sa spuna ca Protocolul SRI-PICCJ din 2016 „este legal”. Or, Curtea Constitutionala a spus cu totul altceva in Decizia nr. 26/2019 – si anume ca protocolul din 2016 este partial neconstitutional. Or, Constitutia fiind legea fundamentala, incalcarea ei presupune – evident – comiterea unei ilegalitati.

De asemenea, autorii Raportului MCV pe 2019 scot din burta informatia ca sus-mentionata decizie a CCR „ar putea avea un impact asupra a aproximativ 400 de cauze in instanta” – fara sa precizeze de unde au luat aceste cifre. Aceiasi propagandisti ai UE amintesc de o incheiere de camera preliminara prin care Curtea de Apel Suceava a decis sa nu excluda dovezile obtinute pe baza interceptarilor facute de SRI, insa nu spun ca o hotarare judecatoreasca de camera preliminara nu este nicidecum izvor de drept.

Iata cum trateaza raportul MCV problema protocoalelor:

„In ceea ce priveste protocolul semnat in 2016 de catre Ministerul Public si SRI, Curtea Constitutionala a hotarat ca protocolul respectiv este legal. Ordonanta de urgenta nr. 6/2016 de modificare a Codului de procedura penala a impus un protocol de cooperare pentru a stabili modul de colaborare intre servicii.

O parte a protocolului a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 26/2019 a CCR, dar aceasta nu afecteaza partea operationala a protocolului.

In ceea ce priveste protocolul din 2009, Curtea Constitutionala a hotarat ca protocolul a depasit rolul constitutional al Ministerului Public si ca, pentru toate cauzele viitoare si pendinte, instantele, impreuna cu parchetele, ar trebui sa verifice daca probele colectate in contextul protocolului au fost administrate cu respectarea deplina a legii si sa decida cu privire la masurile juridice corespunzatoare. Decizia nu se aplica hotararilor judecatoresti care au devenit definitive inainte de pronuntarea deciziei CCR.

Este inca devreme pentru a determina pe deplin impactul si consecintele punerii in aplicare concrete a acestei decizii, in special in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei.

Estimarile preliminare sugereaza ca aceasta decizie ar putea avea un impact asupra a aproximativ 400 de cauze in instanta.

Intr-o hotarare recenta a Curtii de Apel din Suceava, s-a decis sa nu se excluda dovezile obtinute pe baza interceptarilor anterioare. Judecatorii au considerat in cauza respectiva ca insasi Curtea Constitutionala a afirmat ca oferirea de asistenta tehnica din partea SRI nu este echivalenta cu executarea actului de cercetare penala. (Curtea de Apel Suceava, Incheierea de camera preliminara nr. 15 din 19 martie 2019, portal.just.ro)

Inalta Curte de Casatie si Justitie va avea un rol crucial in asigurarea consecventei jurisprudentei.

Incertitudinea suplimentara in ceea ce priveste cauzele de coruptie la nivel inalt provine din alte doua decizii ale Curtii Constitutionale de anulare a hotararilor judecatoresti pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, una dintre acestea deschizand posibilitatea de a introduce o cale extraordinara de atac la unele hotarari definitive pronuntate in 2018, iar a doua decizie anuland procedurile judiciare in cauzele de coruptie aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie care nu erau solutionate definitiv la 23 ianuarie 2019”.

SIIJ le sta-n gat propagandistilor MCV

Revenind la raportul pe progrese, trebuie sa remarcam ca autorii maculaturii MCV de anul acesta se dau de ceasul mortii si in legatura cu Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie, fabuland ca aceasta ar reprezenta „un instrument de presiune politica”. Nimic, in schimb, despre uriasele presiuni exercitate de catre Directia Nationala Anticoruptie asupra judecatorilor care nu dadeau solutii pe placul parchetului condus de Laura Kovesi.

Iar pentru ca grotescul sa fie dus pana la capat, contopistii MCV-ului mentioneaza intr-o nota de subsol, ca exemplu de „presiune politica”, dosarul penal deschis de catre SIIJ impotriva prim-vicepresedintelui CE de la acea vreme, Frans Timmermans, a Procurorului General de atunci, Augustin Lazar, si a altor oficiali UE. Ei califica dosarul drept „presiune politica”, in ciuda faptului ca plangerea a fost depusa de catre Lumea Justitiei (o institutie privata), iar dosarul a fost inchis rapid de catre SIIJ, la numai doua luni dupa aceea:

„Punerea in aplicare a legilor justitiei modificate a confirmat, de asemenea, preocuparile exprimate in raportul din noiembrie cu privire la prejudiciile aduse sistemului judiciar. In particular, functionarea Sectiei speciale pentru anchetarea magistratilor a confirmat temerile exprimate atat in Romania, cat si in exterior ca sectia respectiva ar putea fi utilizata ca instrument de presiune politica. (...)

In acest context, ar trebui sa se mentioneze, de asemenea, faptul ca Sectia speciala a initiat o ancheta penala impotriva mai multor membri ai Comisiei si ai personalului acesteia in urma unei plangeri din 30 ianuarie 2019 prin care acestia erau acuzati de abuz in serviciu, comunicarea unor informatii false si infiintarea unui grup infractional organizat in legatura cu intocmirea raportului MCV din noiembrie 2018. Ancheta respectiva il viza si pe procurorul general in exercitiu. Comisia reaminteste faptul ca, in temeiul Protocolului privind privilegiile si imunitatile, atasat la tratate, membrii Comisiei si ai personalului acesteia beneficiaza de imunitate juridica pentru actele indeplinite in calitatea lor oficiala, pe teritoriul oricarui stat membru. In pofida lipsei de competenta a autoritatilor romane in aceasta privinta, Sectia speciala a inregistrat cazul la 11 februarie si l-a inchis abia la 27 martie, invocand lipsa de probe”.

UE intervine brutal in dosarul lui Kovesi

Desi a insistat pana la patologie ca niciun politician sa nu se amestece in anchete judiciare si in procese (chiar daca aceste pretinse interferente erau in realitate luari de pozitie impotriva unor abuzuri), in raportul MCV pe 2019 Comisia Europeana pur si simplu isi permite sa imixtioneze in dosarul penal de la SIIJ vizand-o pe fosta sefa DNA Laura Kovesi, politrucii bruxellezi indraznind sa spuna ca aceasta cauza a fost deschisa ca s-o impiedice pe inculpata Luluta a candida la sefia Parchetului European:

„Au existat mai multe situatii in care Sectia speciala a intervenit pentru a schimba cursul anchetelor penale intr-un mod care ridica indoieli serioase cu privire la obiectivitatea sa.

Un exemplu elocvent il constituie dosarul penal deschis impotriva fostului procuror-sef al DNA in perioada in care candida pentru functia de procuror european. Faptul ca deschiderea dosarului penal a coincis cu data convocarii la audierea in Parlamentul European pare sa indice intentia de a impiedica aceasta candidatura, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat o decizie in care califica drept ilegale masurile preventive luate in acest sens. Faptul ca a mai fost inregistrata inca o cauza in care era implicat procurorul general pare sa confirme un anumit tipar de actiune impotriva magistratilor de rang inalt care criticau activitatea Sectiei speciale”.

Aceasta manipulare este urmata imediat de alta, mult mai crasa: cum ca sectia speciala le-ar fi deschis dosare acelor judecatori si procurori care s-au opus infiintarii SIIJ:

„Printre aceste situatii se numara si cazurile in care Sectia speciala a initiat anchete impotriva judecatorilor si a procurorilor care s-au opus modificarilor actuale ale sistemului judiciar, precum si modificarile bruste ale abordarii adoptate in cauzele aflate pe rolul instantelor, de exemplu retragerea cailor de atac introduse anterior de DNA in dosarele de coruptie la nivel inalt”.

Minciuna este izbitoare, intrucat unii dintre cei mai vocali magistrati-activisti impotriva sectiei (membri ai FJR, VedemJust, AMASP, AIJ etc.) au cel mult dosare disciplinare; nicidecum penale.

Mai departe, raportul MCV pretinde ca „CSM a starnit uneori ingrijorare ca ar putea fi supus influentelor politice”, prin aceea ca institutia a emis „declaratii prin care erau condamnate declaratiile presedintelui Parlamentului European in care acesta critica masurile preventive luate de Sectia speciala pentru anchetarea magistratilor care au impiedicat-o pe candidata la conducerea Parchetului European sa participe la audierea in Parlamentul European si declaratiile presedintelui Romaniei in care acesta respingea candidatul propus in luna august 2019 de prim-ministru pentru ocuparea functiei de ministru al justitiei”.

Ciocu' mic la Iohannis si la Birchall

Pe de alta parte, cand vine vorba despre presedintele Klaus Iohannis si despre ministresa Justitiei Ana Birchall, scribii MCV nu mai stiu cum s-o scalde, dand vina pe contextul legislativ, iar nu pe faptul ca doi oameni politici refuza cu obstinatie sa ia masuri. Ne referim la toate cele trei mari parchete (PICCJ, DNA si, mai nou, DIICOT), care nu au sefi titulari, din cauza ca nici Birchall nu propune, nici Iohannis nu numeste (si nici macar nu-i cere public ministresei formularea unor propuneri).

In schimb, autorii raportului MCV dau vina pe procedurile incepute de catre fostul ministru Tudorel Toader, dar nu spun nimic despre contextul rusinos in care s-a pensionat Augustin Lazar, al carui trecut de procuror comunist la Aiud a fost dezvaluit de Lumea Justitiei (click aici pentru a citi). Mustrarea lui Toader este reluata in raportul tehnic, absolut la fel: fara ca Iohannis si Birchall sa fie deranjati macar c-o floare. De altfel, intr-o nota de subsol a raportului tehnic, infamia merge chiar mai departe, autorii sugerand ca taica Lazar s-ar fi pensionat din cauza ca fusese respins de Tudorel: „Candidatura procurorului general pentru un al doilea mandat a fost marcata de critici dure in mass-media. Atunci cand candidatura sa a fost respinsa de ministrul justitiei, procurorul general s-a retras din magistratura”.

Acelasi Tudorel Toader criticat mai sus este laudat cateva pagini mai incolo, in raportul despre progrese. Mai precis, MCV se refera la transparentizarea criteriilor vizand selectarea procurorilor pentru marile parchete. Totusi, formularea raportului MCV este suficient de ambigua pentru a se induce impresia ca meritele ii apartin actualei ministrese, Ana Birchall:

„A fost sporita transparenta procedurii, in special prin publicarea de catre Ministerul Justitiei a criteriilor de selectie si evaluare. Ministrul actual al justitiei a recunoscut necesitatea aducerii unor imbunatatiri suplimentare”.

Comisia Europeana nu poate dormi de grija presei

Daca atunci cand vine vorba despre anumiti oficiali Comisia Europeana priveste in alta parte, nu acelasi lucru se poate spune despre presa incomoda, care devoaleaza abuzuri. Chiar daca raportul MCV nu mentioneaza niciun nume, este evidenta aluzia ofuscata la Luju.ro, care a publicat aici si aici raportul Inspectiei Judiciare privind utilizarea Protocolului PICCJ-SRI din 2009 in dosarele penale si halul in care ofiterii SRI au alcatuit echipe mixte cu procurorii pentru executarea a numeroase tinte:

„In perioada care a trecut de la ultimul raport, au continuat sa fie initiate proceduri disciplinare impotriva magistratilor, inclusiv a sefilor institutiilor judiciare care se opun reformarii sistemului judiciar, si au continuat sa fie divulgate documente in presa.

Un exemplu recent il constituie raportul Inspectiei Judiciare privind utilizarea acordurilor de colaborare dintre organele de urmarire penala si serviciile de informatii pentru interceptarea comunicatiilor. Raportul a fost dezvaluit in presa inainte sa poata fi analizat de Consiliul Superior al Magistraturii”.

Demascarea completurilor ilegale de la ICCJ, privita drept „presiune”

Trebuie sa mentionam si felul in care scribii anonimi ai MCV trateaza Inalta Curte:

- pe de o parte, catalogheaza drept „o crestere puternica a presiunilor asupra Inaltei Curti de Casatie si Justitie” faptul ca Guvernul a avut de doua ori castig de cauza la CCR, Curtea Constitutionala stabilind ca Inalta Curte a incalcat legea cu privire la compunerea Completurilor de 5 judecatori si a completurilor specializate in materie de coruptie;

- pe de alta parte, tac malc in legatura cu infamia de dosar pe care DNA i l-a fabricat actualei sefe a ICCJ, Corina Corbu (click aici pentru a citi), autorii MCV multumindu-se doar sa remarce ca judecatoarea ajuns presedinta instantei supreme si ca „va fi deosebit de important ca, sub noua conducere, ICCJ sa isi pastreze independenta si profesionalismul, inclusiv in lupta impotriva coruptiei la nivel inalt”.

De asemenea, spre sfarsitul articolului, autorii MCV nu mai pot de grija redeschiderii unor procese ca urmare a deciziilor CCR. Cu toate acestea, politrucii UE nu spun nimic despre faptul ca acele procese fusesera judecata de catre completuri nelegal constituite:

„Deciziile Curtii Constitutionale au un impact direct asupra cauzelor de coruptie la nivel inalt aflate pe rolul instantelor, putand duce la intarzieri si la redeschiderea proceselor, si chiar au permis, in anumite conditii, redeschiderea mai multor cauze definitive. Nu se pot prevedea inca pe deplin consecintele unei astfel de situatii. Reverberatiile negative clare ale acestei situatii asupra procesului de justitie au ridicat, totodata, la un nivel mai general, semne de intrebare cu privire la durabilitatea progreselor inregistrate pana in prezent de Romania in lupta impotriva coruptiei – cu atat mai mult cu cat au coincis cu modificarile aduse Codului penal si Codului de procedura penala, care nu au tinut cont de recomandarea din noiembrie 2018 privind necesitatea compatibilitatii cu dreptul UE si cu instrumentele internationale de combatere a coruptiei”.

In cealalta parte, in raportul tehnic, MCV reia ideea „presiunii” asupra ICCJ si bagatelizeaza scandaloasele incalcari ale constitutiei in privinta completurilor, calificandu-le drept o simpla „controversa”. Din nou, autorii raportului lanseaza o intoxicare, scotand din neant aberatia ca n-ar fi trebuit ca instanta de contencios constitutional sa se pronunte:

„Unii comentatori (n.r. care comentatori?) au opinat ca este de competenta ICCJ sa interpreteze aceasta lege si ca decizia Curtii Constitutionale de a se pronunta cu privire la aceasta chestiune are consecinte mai ample”.

Pentru magistrati muma, pentru parlamentari ciuma

Desi tace chitic cand vine vorba despre raspunderea magistratilor, Comisia Europeana este vehementa – in raportul legat de progrese – pe tema raspunderii parlamentarilor, ignorand logica constitutionala a imunitatii de care trebuie sa se bucure niste oameni care au fost votati sa reprezinte sute de mii de cetateni:

„Recomandarea 10 vizeaza asumarea de catre Parlament a raspunderii pentru deciziile sale referitoare la cererile formulate de organele de urmarire penala de autorizare a masurilor preventive, cum ar fi perchezitiile sau arestarile, precum si referitoare la cererile de autorizare a anchetarii unui membru al Parlamentului in conditiile in care acesta detine in acelasi timp sau a detinut functia de ministru. Faptul ca nu au fost furnizate explicatii privind deciziile Parlamentului si ca, in mai multe randuri, Parlamentul nu a permis derularea anchetelor au alimentat preocuparile legate de obiectivitatea acestor decizii”.

Scut pentru „Brigada Nufarul”

In celalalt raport (cel tehnic), politrucii Comisiei Europene ii plang de mila Sectiei pentru procurori din CSM, mintind cu nerusinare ca „Brigada Nufarul” nu are niciun rol in numirea procurorilor SIIJ: „slabirea si mai mult a rolului Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), in special in favoarea Sectiei pentru judecatori; mai precis, Sectia pentru procurori nu a avut niciun rol in numirea procurorilor din cadrul Sectiei speciale pentru investigarea infractiunilor comise de magistrati in momentul infiintarii acestei sectii”.

Autorii raportului MCV trec sub tacere faptul ca membrii sectiei speciale sunt numiti de catre plenul CSM, din care fac parte si procurorii Consiliului Superior al Magistraturii, precum si faptul ca un procuror din CSM trebuie sa faca parte din comisia de examinare a candidatilor pentru SIIJ.

MCV baga botul in „Savarina” lui Bobita

Tot in raportul tehnic, propagandistii MCV ii plang de mila judecatorului CSM Bogdan Mateescu, poreclit „Bobita Matilet”. Mai precis, contopistii anonimi ai Comisiei Europene sugereaza in mod marsav ca Mateescu s-ar fi ales cu redeschiderea de catre ICCJ, la solicitarea SIIJ, a cauzei penale inchise de catre DNA (dosarul Savarina – click aici pentru a citi) pur si simplu pentru ca Bobita se numara printre criticii sectiei speciale. Din nou, politrucii MCV trec sub tacere ceea ce nu le convine – si anume faptul ca Bogdan Mateescu se numara printre pucistii CSM care timp de 6 (sase) ori au boicotat sedintele de plen in care procuroarea Adina Florea trebuia validata la conducerea sectiei speciale.

Iata cum il jelesc autorii raportului MCV pe Bogdan Mateescu:

„In mai 2019, sectia a redeschis o ancheta intr-un caz coruptie vizand un judecator din cadrul CSM, pe care DNA o inchisese in august 2018. Judecatorul in cauza a vorbit in repetate randuri in mod public impotriva modificarilor aduse legilor justitiei, inclusiv impotriva Sectiei speciale”.

Inainte de a va lasa sa cititi raportul MCV pe 2019 in cele doua parti ale sale, remarcam faptul ca autorii acestei maculaturi au citat constant din ONG-urile #rezistente ale judecatorilor si procurorilor din Romania (Forumul Judecatorilor din Romania, Asociatia Initiativa pentru Justitie, Asociatia Miscarea pentru Apararea Statutului Procurorilor etc.), dar nu au mentionat absolut deloc punctele de vedere mai mult decat pertinente exprimate de catre asociatiile cu traditie ale breslei (Asociatia Magistratilor din Romania, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania, Asociatia Procurorilor din Romania etc.). Puncte de vedere care au argumentat punctual necesitatea unor reforme reale in autoritatea judecatoreasca, eliminarea abuzurilor, protejarea deopotriva a cetatenilor si a magistratilor in fata politiei politice si nu numai.

Incheiem, precizand ca asteptam cu nerabdare sa vedem care va fi tonul urmatorului raport MCV, in ipoteza in care se va schimba puterea politica. Spunem aceasta, intrucat ne aducem aminte cum in 2016, pe vremea guvernului Ciolos, politrucii de la Bruxelles erau numai lapte si miere, desi in acelasi an ministresa de trista amintire Raluca Pruna scria doua pagini rusinoase in istoria Ministerului Justitiei, transformand SRI in Directia a VI-a Anchete Penale a Securitatii (prin Ordonanta de Urgenta nr. 6/2016) si modificand 151 de articole din CP si CPP absolut peste noapte (prin OUG nr. 18/2016).

* Cititi aici raportul MCV privind progresele

* Cititi aici raportul tehnic al MCV