Lumea Justitiei va prezinta in integralitate motivarea sentintei nr. 745 din 10 august 2020, prin care judecatorul Adrian Catalin Oancea (foto 2), de la Curtea de Apel Bucuresti, a respins solicitarea avocatului Gheorghe Piperea (foto 1) legata de anularea Hotararii de Guvern nr. 394/2020 privind declararea starii de alerta (click aici, aici si aici pentru a citi). Totusi, vestea buna din aceasta sentinta este ca judecatorul sugereaza ca romanii pot obtine desfiintarea starii de alerta din partea Curtii Constitutionale.

In primul rand, dupa cum veti citi in documentul anexat la finalul articolului, in partea efectiva de judecata (care incepe la pagina 46), magistratul CAB nu mentioneaza niciodata argumentul invocat de avocat inca de la inceputul procesului – si anume: inexistenta vreunui document prin care Guvernul Romaniei sa declare oficial instituirea starii de alerta pe teritoriul tarii noastre. Mentionam ca aceasta recunoastere a venit abia la 21 iulie 2020, prin Hotararea nr. 36/2020 a Comitetului National pentru Situatii de Urgenta (CNSU) – vezi facsimil 1. Adica la peste doua luni de la adoptarea HG 394/2020. De altfel, insusi Ministerul Sanatatii recunostea in iunie (intr-un raspuns pentru ONG-ul OCHR) inexistenta unui act privind declararea epidemie in Romania (vezi facsimil 2).

Aceasta omisiune este cu atat mai revoltatoare, cu cat argumentul profesorului Piperea privind nerecunoasterea oficiala a starii de alerta este citat de catre judecator in numeroase randuri, cu ocazia reluarii starii de fapt la fiecare sedinta in care magistratul a amanat pronuntarea (a se vedea paginile 5-33 din PDF-ul de la sfarsitul articolului).

Mai mult: judecatorul Oancea afirma, la pagina 58, ca „sustinerile privind ineficienta utilizarii mastii de protectie pentru prevenirea transmiterii virusului (...) nu au la baza argumente stiintifice satisfacatoare”. Asta in ciuda faptului ca maestrul Piperea a citat numeroasele studii disponibile pe Internet – inclusiv unele ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, unde OMS nu recomanda purtarea mastilor.

Judecatorul se contrazice singur

Alta parte a motivarii in care magistratul de la Sectia a IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Bucuresti trateaza cu superficialitate argumentele avocatului Gheorghe Piperea o gasim la pagina 56. Acolo, Catalin Oancea se contrazice pe sine insusi.

Pe de o parte, el recunoaste existenta in doctrina (adica in literatura de specialitate) a notiunii de „contencios administrativ obiectiv”, explicand ca este vorba despre „controlul legalitatii actelor administrative care are ca scop respectarea legii, actiunile fiind introduse de persoane carora legea le recunoaste aceasta posibilitate, in nume propriu. In cazul acestei forme a a contenciosului administrativ reclamantul urmareste sa apere un drept obiectiv sau un interes legitim public, in sensul de a se verifica daca a fost adusa atingere unor drepturi care reprezinta continutul unei situatii juridice cu caracter general si impersonal”. Pe de alta parte, acelasi judecator pretexteaza ca reclamantul Gheorghe Piperea „nu a invocat si dovedit in privinta sa a unei astfel de calitati si implicit a vatamarii decurgand din masura stabilita de prevederile art. 10 din anexa 3 la HG 394/2020” – respectiv suspendarea cursurilor pana la finalul anului scolar / universitar.

CCR – ultima speranta

Foarte importante sunt cele scrise de judecatorul Adrian Oancea la paginile 51-52 ale sentintei. Pentru inceput, trebuie sa subliniem ca avocatul Piperea a solicitat suspendarea si anularea nu doar a HG 394/2020, ci si a Hotararii Parlamentului nr. 5/2020, prin care Legislativul a aprobat instituirea starii de alerta. La randul lui, judecatorul a admis exceptia inadmisibilitatii acestui capat de cerere, invocand art. 27 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Aceeasi sugestie a sesizarii CCR este formulata in legatura cu obligativitatea purtarii mastii: magistratul da de inteles ca romanii pot ataca la Curtea Constitutionala Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, care permite instituirea obligativitatii de a purta masca.

Iata ce prevede art. 27 alin. 1 din Legea 47/1992:

„Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, a hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori”.

Mai pe romaneste: chiar daca nu o spune explicit, magistratul de la Curtea de Apel Bucuresti da de inteles ca Hotararea Parlamentului nr. 5/2020 poate fi atacata la CCR. Ramane acum de vazut daca Avocatul Poporului va sesiza Curtea Constitutionala a Romaniei sau daca instanta de contencios constitutional va fi sesizata indirect, prin exceptii de neconstitutionalitate ridicate de catre justitiabili in procese din instante ordinare.

Redam principalele pasaje din sentinta:

„4. Exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare si anulare a hotararii Parlamentului nr. 5/2020 invocata de Camera Deputatilor si Senatul Romaniei prin intampinarile depuse:

Autorii exceptiei arata, in esenta, ca hotararea nr. 5/2020 nu are natura juridica a unui act administrativ, ci reprezinta o modalitate de exercitare a functiei de control parlamentar asupra modului in care se executa sau se organizeaza executarea Legii 55/2020 de catre Guvern, iar fundamentul acestei verificari il constituie principiul separatiei puterilor in stat.

Potrivit dispozitiilor art. 67 din Constitutia Romaniei republicata, „Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor”.

De asemenea, dispozitiile art. 27 alin. 1 din Legea 47/1992 stabilesc:

„Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, a hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori”.

Actul administrativ este definit de prevederile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.

In ceea ce priveste Hotararea nr. 5 a Parlamentului Romaniei, instanta constata ca aceasta a fost adoptata in raport de competenta pe care Parlamentul si-a stabilit-o prin dispozitiile art. 4 alin. 3 din Legea 55/2020, care prevad: „Cand starea de alerta se instituie pe cel putin jumatate din unitatile administrativ-teritoriale de pe teritoriul tarii, masura se supune incuviintarii Parlamentului. Parlamentul se pronunta in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, in termen de 5 zile de la data solicitarii de incuviintare. Daca Parlamentul respinge solicitarea de incuviintare, starea de alerta inceteaza de indata”.

Instanta considera ca actele prevazute de art. 67 din Constitutia Romaniei republicata (legi, hotarari si motiuni) au aceeasi natura juridica, fiind adoptate de autoritatea legiuitoare in exercitarea atributiilor constitutionale. Astfel, hotararea nr. 5 adoptata de Senat si Camera Deputatilor in sedinta comuna nu este rezultatul unei activitati de natura administrativa.

Totodata, instanta retine ca prin Decizia nr. 457/2020 din 25 iunie 2020 publicata in Monitorul Oficial nr. 578 din 1 iulie 2020, Curtea Constitutionala a Romaniei a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. 3 si 4 din Legea 55/2020, retinand in esenta mecanismul creat prin aceste dispozitii: „Parlamentul cumuleaza functiile legislativa si executiva, situatie incompatibila cu principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie; se denatureaza regimul juridic al hotararilor Guvernului, ca acte de executare a legii, consacrat de art. 108 din Constitutie; se creeaza un regim juridic confuz al hotararilor Guvernului, de natura sa ridice problema exceptarii acestora de la controlul judecatoresc in conditiile art. 126 alin. (6) din Constitutie, cu consecinta incalcarii prevederilor art. 21 si art. 52 din Constitutie, care consacra accesul liber la justitie si dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica”.

Insa aceste aspecte retinute de Curtea Constitutionala impreuna cu argumentele care au stat la baza lor, nu sunt de natura a schimba natura juridica a hotararilor Parlamentului Romaniei, astfel incat instanta de contencios sa aiba posibilitatea de a analiza legalitatea acestora.

In consecinta, in acord cu sustinerile autorilor exceptiei, exercitarea de catre Parlament a acestei atributii nu vizeaza organizarea executarii legii in sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, ci este expresia realizarii unui control al forului legislativ asupra modului in care Guvernul organizeaza executarea legii, chiar daca un asemenea mecanism a fost constatat neconstitutional prin Decizia nr. 457/2020 din 25 iunie 2020, astfel ca nu ne regasim in fata unui act administrativ cu caracter normativ supus procedurii de suspendare si anulare in conditiile Legii 554/2004.

In consecinta, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare si anulare a hotararii Parlamentului Romaniei nr. 5/2020. (...)

6.3 Analiza elementelor de nelegalitate:

In esenta, argumentele invocate de reclamant in sustinerea cererii de anulare a celor doua hotarari de Guvern pot fi sintetizate astfel:

H.G. 394/2020 este emisa in baza unei legi neconstitutionale in ansamblul sau, iar masurile stabilite prin aceasta contravin prevederilor art. 53 din Constitutia Romaniei si a celor stabilite de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 152/2020, intrucat:

- se incalca dreptul la educatie al elevilor si studentilor prin interzicerea accesului acestora in scoli, si universitati, fiind puse in pericol chiar examenele de absolvire, precum si dreptul la ingrijirea sanatati si dreptul la viata, ca urmare a interzicerii accesului in spitale sau la diferite proceduri medicale a pacientilor;

- masura instituita prin art. 1 pct. 1 din anexa 2 la HG 394/2020, respectiv obligatia de a purta masca in spatii inchise, nu reprezinta o reala masura de protectie, ci este un pericol de imbolnavire, respectiv de agravare a starii de sanatate a persoanelor care sufera de afectiuni respiratorii, precum si de a-si desfasura activitatea, situatie in care reclamantul sustine ca se afla;

- triajul epidemiologic, respectiv masurarea temperaturii corporale la intrarea in spatiile inchise aduce atingere dispozitiilor art. 13 din Legea 46/2003 si constituie o restrangere disproportionata a drepturilor si libertatilor;

- HG 476/2020 de prelungire a starii de alerta este la randul sau lipsita de baza legala, intrucat nu poate prelungi o hotarare de Guvern nula.

a) Cu privire la faptul ca H.G. 394/2020 este emisa in baza unei legi neconstitutionale in ansamblul sau:

Astfel cum instanta a retinut deja, prin decizia nr. 457/2020, Curtea Constitutionala a Romaniei a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Avocatul Poporului si a constatat ca dispozitiile art. 4 alin. (3) si (4), precum si ale art. 65 lit. s) si ș), ale art. 66 lit. a), b) si c) in ceea ce priveste trimiterile la art. 65 lit. s), ș) si t) si ale art. 67 alin. (2) lit. b) in ceea ce priveste trimiterile la art. 65 lit. s), ș) si t) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt neconstitutionale.

Reiese din cuprinsul dispozitivului si considerentelor acestei decizii ca in ceea ce priveste instituirea starii de alerta:

- Curtea Constitutionala a constatat exclusiv neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 4 alin. 3 si 4 din Legea 5 5/2020, care stabileau:

„(3) Cand starea de alerta se instituie pe cel putin jumatate din unitatile administrativ-teritoriale de pe teritoriul tarii, masura se supune incuviintarii Parlamentului. Parlamentul se pronunta in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, in termen de 5 zile de la data solicitarii de incuviintare. Daca Parlamentul respinge solicitarea de incuviintare, starea de alerta inceteaza de indata.

(4) Parlamentul poate incuviinta masura adoptata de Guvern integral sau cu modificari”.

- neconstitutionalitatea acestor prevederi a fost determinata de faptul ca: „prin aceste texte de lege: Parlamentul cumuleaza functiile legislativa si executiva, situatie incompatibila cu principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie; se denatureaza regimul juridic al hotararilor Guvernului, ca acte de executare a legii, consacrat de art. 108 din Constitutie; se creeaza un regim juridic confuz al hotararilor Guvernului, de natura sa ridice problema exceptarii acestora de la controlul judecatoresc in conditiile art. 126 alin. (6) din Constitutie, cu consecinta incalcarii prevederilor art. 21 si art. 52 din Constitutie, care consacra accesul liber la justitie si dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica” (considerentul 61 al deciziei).

- criticile de neconstitutionalitate nu au vizat prevederile art. 4 alin. 1 si 2 din Legea 55/2020, iar acestea erau in vigoare la data adoptarii HG 394/2020 si stabilesc:

„(1) Starea de alerta se instituie de Guvern prin hotarare, la propunerea ministrului afacerilor interne, si nu poate depasi 30 de zile. Starea de alerta poate fi prelungita, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.

(2) Starea de alerta se instituie pe intreg teritoriul tarii sau doar pe teritoriul unor unitati administrativ-teritoriale, dupa caz”.

In consecinta, instanta retine ca aspectele cu care Curtea Constitutionala a fost investita si asupra carora s-a pronuntat vizeaza atributia pe care Parlamentul si-a stabilit-o cu ocazia dezbaterilor Legii 55/2020 in Camerele Parlamentului, de a incuviinta instituirea de catre Guvern a starii de alerta atunci cand aceasta se instituie pe cel putin jumatate din unitatile administrativ-teritoriale de pe teritoriul tarii.

Asadar, contrar sustinerilor reclamantului, efectul constatarii neconstitutionalitatii prevederilor art. 4 alin. 3 si 4 din Legea 55/2020 nu este acela al lipsirii de efecte juridice a legii in ansamblul sau, ci exclusiv inlaturarea mecanismului stabilit prin dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate a fost constatata.

In conditiile in care prevederile art. 4 alin. 1 si 2 din Legea 55/2020, care stabilesc expres competenta Guvernului de a institui starea de alerta pe teritoriul Romaniei, erau in vigoare la data adoptarii HG 394/2020 si sunt in vigoare in continuare, nu poate fi primita sustinerea ca este lipsita de suport juridic adoptarea HG 394/2020.

In privinta argumentelor reclamantului privind neconstitutionalitatea in ansamblu a Legii 55/2020 in contextul existentei OUG 68/2020, care la randul sau ignora decizii ale Curtii Constitutionale, determinand aparitia unor situatii de incoerenta, ambiguitate si instabilitate legislativa, instanta constata ca nu a fost sesizata cu o exceptie de neconstitutionalitate a acestor dispozitii.

In consecinta, instanta va respinge aspectele de nelegalitate care in opinia reclamantului privesc HG 394/2020 in ansamblul sau.

b) Cu privire la faptul ca masurile stabilite prin aceasta contravin prevederilor art. 53 din Constitutia Romaniei si a celor stabilite de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 152/2020, intrucat:

- se incalca dreptul la educatie al elevilor si studentilor prin interzicerea accesului acestora in scoli, si universitati, fiind puse in pericol chiar examenele de absolvire, precum si dreptul la ingrijirea sanatati si dreptul la viata, ca urmare a interzicerii accesului in spitale sau la diferite proceduri medicale a pacientilor;

- obligatia de a purta masca in spatii inchise nu reprezinta o reala masura de protectie, ci este un pericol de imbolnavire, respectiv de agravare a starii de sanatate a persoanelor care sufera de afectiuni respiratorii, precum si de a-si desfasura activitatea, situatie in care reclamantul sustine ca se afla;

- triajul epidemiologic, respectiv masurarea temperaturii corporale la intrarea in spatiile inchise, aduce atingere dispozitiilor art. 13 din Legea 46/2003 si constituie o restrangere disproportionata a drepturilor si libertatilor.

In primul rand, in conditiile in care reclamantul nu are calitatea de elev sau student in cadrul unei institutii de invatamant, nu poate invoca cu succes in cadrul prezentei proceduri existenta vatamarii unor drepturi si interese ale sale in sensul dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.

Pornindu-se de la continutul dispozitiilor Legii 554/2004, in doctrina s-a facut distinctia intre contenciosul administrativ subiectiv si contenciosul administrativ obiectiv.

Contenciosul administrativ subiectiv este acel control judecatoresc al actelor administrative care poate fi promovat numai de persoana al carei drept a fost lezat prin activitatea ilicita a administratiei publice, acest tip de contencios fiind fondat pe un drept subiectiv. Asadar, acest tip de contencios este declansat la sesizarea persoanei vatamate iar in cadrul lui judecatorul este investit sa constate existenta si intinderea unor drepturi subiective al caror titular este persoana vatamata de administratie prin emiterea actului administrativ nelegal.

Pe de alta parte, in cazul contenciosului obiectiv, controlul legalitatii actelor administrative care are ca scop respectarea legii, actiunile fiind introduse de persoane carora legea le recunoaste aceasta posibilitate, in nume propriu. In cazul acestei forme a a contenciosului administrativ, reclamantul urmareste sa apere un drept obiectiv sau un interes legitim public, in sensul de a se verifica daca a fost adusa atingere unor drepturi care reprezinta continutul unei situatii juridice cu caracter general si impersonal.

In conditiile in care reclamantul nu a invocat si dovedit in privinta sa a unei astfel de calitati si implicit a vatamarii decurgand din masura stabilita de prevederile art. 10 din anexa 3 la HG 394/2020, acesta nu poate pretinde in fata instantei de contencios realizarea unei verificari de legalitate.

In raport de aceste considerente, respectiv faptul ca reclamantul nu are deschisa calea unei actiuni in contencios obiectiv, instanta nu va realiza un examen de proportionalitate al tuturor masurilor stabilite prin HG 394/2020, ci va analiza indeplinirea cerintei de proportionalitate exclusiv din perspectiva masurilor stabilite de actul administrativ cu caracter normativ in privinta carora reclamantul a invocat ca are loc o vatamare a drepturilor si intereselor sale legitime.

Referitor la incalcarea dreptului reclamantului la ingrijirea sanatatii si dreptul la viata, ca urmare a interzicerii accesului in spitale sau la diferite proceduri medicale:

In primul rand, instanta retine ca si din aceasta perspectiva vatamarea invocata de reclamant este una potentiala, in conditiile in care nu s-a facut dovada faptului ca, desi se afla in situatia de a fi supus unei interventii chirurgicale sau de a urma un tratament, nu poate realiza acest lucru ca urmare a masurilor stabilite prin HG 394/2020.

Pe de alta parte, instanta constata ca stabilirea unor unitati sanitare care asigura asistenta medicala pacientilor testati pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 nu este stabilita prin actele administrative contestate in cadrul prezentei proceduri, ci au fost stabilite printr-un act administrativ distinct, respectiv Ordinul nr. 555/2020 din 3 aprilie 2020 privind aprobarea Planului de masuri pentru pregatirea spitalelor in contextul epidemiei de coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigura asistenta medicala pacientilor testati pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 in faza I si in faza a II-a si a Listei cu spitalele de suport pentru pacientii testati pozitiv sau suspecti cu virusul SARS-CoV-2, act publicat in Monitorul Oficial nr. 290 din 7 aprilie 2020 (modificat prin mai multe ordine emise in perioada 15.04-29.07.2020).

Prin acest act administrativ, care nu este contestat in cadrul prezentei proceduri, prin care se stabileste: „Se reduc cu pana la 80% internarile programate, precum interventiile chirurgicale programate pentru pacientii cronici in unitatile sanitare cu paturi din centrele universitare, si pana la 50% fata de luna februarie activitatea din ambulatorii”, iar nu prin H.G. 394/2020 s-au stabilit masurile mentionate de reclamant cu privire la limitarea accesului la servicii medicale.

Referitor la obligatia de a purta masca si de a realiza triajul epidemiologic:

Unul din motivele de nelegalitate care pot viza actele administrative cu caracter normativ, emise in vederea organizarii executarii unei legi, este acela ca acest act stabileste drepturi si obligatii sau limite ale exercitarii ori executarii acestora in afara limitelor stabilite de legea in baza caruia este emis.

In situatia in care legea care sta la baza emiterii actului administrativ stabileste anumite categorii de obligatii care sunt reluate in aceeasi modalitate in actul administrativ cu caracter normativ, nu ne putem regasi in situatia nelegalitatii acestui din urma act.

Totodata, o eventuala incalcare a dispozitiilor constitutionale prin existenta in cuprinsul actului administrativ cu caracter normativ a unor obligatii preluate in mod identic din legea in baza caruia a fost emis nu poate fi pusa in discutie decat prin invocarea neconstitutionalitatii respectivelor dispozitii din cuprinsul actului primar, astfel incat acestea sa devina lipsite de suport si in cadrul actelor administrative cu caracter normativ emise in vederea organizarii executarii legii.

In concret, in prezenta cauza, in ceea ce priveste obligatia de a purta masca:

Dispozitiile art. 13 alin. 1 lit. a din Legea 55/2020 stabilesc:

„Pe durata starii de alerta, prin ordin comun al ministrului sanatatii si ministrului afacerilor interne se poate institui:

a) obligativitatea purtarii mastii de protectie in spatiile publice inchise, spatiile comerciale, mijloacele de transport in comun si la locul de munca”.

Prin pct. 1 din anexa 2 a HG 394/2020 se stabileste:

„In spatiile publice inchise, spatiile comerciale, mijloacele de transport in comun si la locul de munca se instituie obligativitatea purtarii mastii de protectie, in conditiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sanatatii si ministrului afacerilor interne, emis in temeiul art. 13 si art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020. Guvernul Romaniei, prin Ministerul Sanatatii, va pune la dispozitia autoritatilor publice locale necesarul de masti de protectie pentru familiile si persoanele defavorizate de pe raza unitatilor administrativ-teritoriale respective”.

Reiese asadar ca obligatia de a purta masca, stabilita ca posibilitate prin art. 13 din Legea 55/2020 si in mod generic de HG 394/2020, este particularizata prin Ordinul ministrului sanatatii si al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativitatii purtarii mastii de protectie, a triajului epidemiologic si dezinfectarea obligatorie a mainilor pentru prevenirea contaminarii cu virusul SARS-CoV-2 pe durata starii de alerta.

Prin dispozitiile acestui ordin, care de asemenea nu face obiectul unei cereri de anulare in cadrul prezentei actiuni, se stabilesc o serie de situatii de exceptie de la obligatia generala a purtarii mastii, iar printre aceste exceptii se regasesc si urmatoarele situatii:

- „b) persoana sufera de boli care afecteaza capacitatea de oxigenare”

- „e) vorbitorii in public, in spatii interioare, cu conditia respectarii distantei de 3 metri intre acestia si alte persoane, doar in cazul in care nu se afla mai mult de 16 persoane in incinta”.

Reiese astfel ca, in situatia particulara a reclamantului, in masura in care afectiunile medicale invocate afecteaza capacitatea de oxigenare, prin ordinul mentionat a fost stabilita in mod expres exceptarea de la obligatia purtarii mastii de protectie. De asemenea, in contextul calitatii de avocat pledant, exista premisele exceptarii sale de la obligatia de a purta masca si din perspectiva prevederilor lit. e ale Ordinului 874/81/2020 redate anterior.

In ceea ce priveste sustinerile privind ineficienta utilizarii mastii de protectie pentru prevenirea transmiterii virusului, instanta constata ca aceste sustineri nu au la baza argumente stiintifice satisfacatoare.

Cu privire la faptul ca triaiul epidemiologic respectiv masurarea temperaturii comorale la intrarea in spaliile inchise aduce atingere disoozi1iilor art. 13 din Lesea 46/2003 si constituie o restrangere disgroportionata a drepturilor si liberta1ilor

Dispozitiile art. 13 alin. 1 lit. b din Legea 55/2020 stabilesc:

„Pe durata starii de alerta, prin ordin comun al ministrului sanatatii si ministrului afacerilor interne se poate institui:

b) obligativitatea organizarii activitatii institutiilor si autoritatilor publice, operatorilor economici si profesionistilor, astfel incat sa se asigure la intrarea in sediu, in mod obligatoriu, triajul epidemiologic si dezinfectarea obligatorie a mainilor, atat pentru personalul propriu, cat si pentru vizitatori. Pentru personalul propriu triajul epidemiologic consta in masurarea temperaturii prin termometru noncontact, iar pentru vizitatori triajul se realizeaza prin masurarea temperaturii”.

Potrivit prevederilor art. 9 pct. 3 din anexa 3 la HG 394/2020: „Se instituie obligatia institutiilor si autoritatilor publice, operatorilor economici si profesionistilor de a organiza activitatea, astfel incat sa asigure, la intrarea in sediu, in mod obligatoriu, triajul epidemiologic si dezinfectarea obligatorie a mainilor, atat pentru personalul propriu, cat si pentru vizitatori, in conditiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sanatatii si al ministrului afacerilor interne, emis in temeiul art. 13 si art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020”.

Conditiile realizarii triajului epidemiologic au fost particularizate prin dispozitiile Ordinului 874/81/2020 care stabilesc:

„Triajul epidemiologic nu implica inregistrarea datelor cu caracter personal si consta in:

a) masurarea temperaturii prin termometru noncontact (temperatura inregistrata nu trebuie sa depaseasca 37,3ºC);

b) observarea semnelor si simptomelor respiratorii (de tipul: tuse frecventa, stranut frecvent, stare generala modificata).

In cazul in care temperatura inregistrata depaseste 37,3ºC, se recomanda repetarea masurarii temperaturii, dupa o perioada de 2-5 minute de repaus.

Daca se constata mentinerea unei temperaturi peste 37,3ºC sau/si prezenta altor simptome respiratorii, persoanei nu i se permite accesul in incinta.

Daca temperatura inregistrata nu depaseste 37,3ºC, iar persoana nu prezinta alte simptome respiratorii, i se permite accesul doar insotita de catre o persoana din sediu si dupa inregistrarea biroului/camerei/departamentului unde va merge”.

Instanta constata ca in cadrul prezentei proceduri, obiectul actiunii formulate nu vizeaza si prevederile Ordinului 874/81/2020 referitoare la conditiile de realizare a triajului.

In opinia reclamantului, o astfel de obligatie implica incalcarea prevederilor art. 13 din Legea 46/2003, care stabilesc: „Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului”.

Instanta retine ca nu poate fi in discutie o astfel de incalcare, intrucat obligatia de a masura temperatura corporala prin utilizarea unui termometru noncontact in momentul accesului in sediul institutiilor si autoritatilor publice, operatorilor economici si profesionistilor nu are natura unei „interventii medicale”, iar persoana in cauza nu are calitatea de „pacient”. Insa, chiar daca am considera ca aceasta ipoteza este incidenta, tot nu ne-am regasi in situatia incalcarii dispozitiilor art. 13 din Legea 46/2003, exprimarea refuzului persoanei pentru masurarea temperaturii fiind posibila in toate situatiile.

Instanta constata ca atat in privinta obligatiei de a purta masca cat si a celei de realizare a triajului epidemiologic nu sunt incalcare dispozitiile art. 53 din Constitutia Romaniei republicata, dispozitii care stabilesc:

„(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”.

Instanta constata ca obligatiile de a purta masca si de realizare a triajului, in modalitatea particularizata prin prevederile Ordinului 874/81/2020, nu aduc atingere acestor dispozitii, intrucat sunt stabilite prin lege (posibilitatea instituirii lor este prevazuta de dispozitiile art. 13 lit. din Legea 55/2020) in scopul apararii sanatatii publice.

Sub aspectul proportionalitatii, instanta are in vedere scopul principal urmarit de aceste obligatii, respectiv prevenirea raspandirii virusului COVID-19.

In consecinta, fiind in discutie elemente de natura preventiva, analiza proportionalitatii masurilor in discutie nu poate fi realizata prin raportare la consecinte deja produse, cum ar fi nurnarul cazurilor inregistrate intr-o anumita zona teritoriala. Astfel, un numar redus de cazuri intr-o anumita zona teritoriala, atat timp cat zilnic sunt inregistrate noi cazuri, nu poate constitui un argument pentru a se considera ca masurile dispuse nu raspund cerintei de proportionalitate, in conditiile in care scopul acestora este de a preveni si de a limita inregistrarea de noi imbolnaviri.

Avand in vedere argumentele expuse, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de anulare a H.G. 394/2020.

7. Cu privire la nelegalitatea HG 476/2020:

Prin cererea aditionala, reclamantul nu a invocat critici de nelegalitate concrete cu privire la HG 476/2020, limitandu-se la a arata ca „este lipsita de baza legala, intrucat nu poate prelungi o hotarare de Guvern nula, conform principiului accesorium sequitur principale”.

In consecinta, in raport de solutia cu privire la anularea H.G. 394/2020, instanta va respinge cererea de anulare a H.G. 476/2020”.

* Cititi aici intreaga sentinta (motivarea efectiva incepe la pagina 30, iar argumentele propriu-zise ale judecatorului sunt expuse incepand cu pagina 46)