Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei se arata profund dezamagita de ultimul Raport privind progresele Romaniei in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare, intocmit de Comisia Europeana. Intr-un articol publicat pe site-ul amjust.ro, joi 29 ianuarie 2015, la nici 24 de ore de la transmiterea documentului catre Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, Asociatia a criticat in termeni duri Raportul MCV pe 2014, subliniind ca acesta tradeaza o lipsa acuta de intelegere a fenomenului coruptiei din Romania si ca nu raspunde problemelor reale cu care se confrunta societatea civila.

Acuzatiile vizeaza in primul rand dezinteresul Comisiei fata de coruptia mica - flagel fara de care, in opinia AMJ, marea coruptie nu ar exista -, precum si lipsa consultarilor cu avocatii, "care cunosc indeaproape sistemul judiciar si modurile perverse in care coruptia se poate manifesta". De asemenea, Asociatia subliniaza ca Raportul MCV nu atinge subiectul coruptiei din Romania care isi are originea in alte state din UE, abordare catalogata "o adevarata impunitate acordata resortisantilor straini".

In continuare, AMJ observa ca Raportul este deficitar in privinta garantarii independentei magistratilor, Comisia neexplorand alte surse de afectare a acesteia, cum ar fi subiectul tabu al apartenentei magistratilor la serviciile secrete. Consiliul Superior al Magistraturii si Inspectia Judiciara sunt, de asemenea, criticate, CSM, pentru lipsa de transparenta, iar institutia din subordinea Consiliului, pentru "certificatele de buna purtare" emise pe banda rulanta pentru spalarea imaginii magistratilor.

In fine, ultimul viciu identificat de AMJ in Raportul MCV este ignoranta comisarilor europeni fata de nesolutionarea dosarelor privind Revolutia si Mineriadele, pentru care, numai in ultimele 12 luni, statul roman a suferit cel putin 3 condamnari la CEDO. Asociatia spune despre lasarea in nelucrare timp de 25 de ani a acestor dosare ca reprezinta "cel mai mare indiciu de coruptie si complicitate transpartinica in randurile institutiilor Romaniei".

Prezentam integral observatiile AMJ pe marginea Raportului MCV:

"AMJ a sustinut permanent necesitatea existentei mecanismului de verificare din partea Uniunii Europene, plecand de la premisa ca este nevoie de un factor extern, neutru care sa constranga institutiile Romaniei sa respecte principiile democratice si regulile Statului de drept in conditiile existentei unei coruptii endemice care afecteaza toate institutiile, inclusiv cele insarcinate cu controlul si sanctionarea.

Din pacate, asa cum transpare in ultimul raport intocmit de Comisie, principalul obiectiv al acesteia nu este asanarea reala a sistemului judiciar.

In primul rand, Raportul dezamageste prin lipsa de substanta si de raspuns la problemele reale cu care se confrunta societatea civila, asa-zisa coruptie de mica anvergura. Cu privire la aceasta, Raportul nu aloca decat o fraza finala in care recomanda institutiilor sa foloseasca preventia si sanctiunea pentru a o descuraja.

O astfel de abordare reflecta, pe de o parte, lipsa de intelegere reala a fenomenului de coruptie cu care se confrunta Romania, iar pe de alta parte, ratiunea reala pentru care un astfel de mecanism a fost instituit.

Societatea civila este sufocata de coruptia 'mica'. Coruptia care se manifesta la cele mai de jos niveluri administrative dintr-o instanta sau institutie.

Micile spagi luate de magistrati pentru a pronunta o hotarare intr-un litigiu privat.

Traficul de influenta cu decizii administrative pe care Consiliul Superior al Magistraturii le da pentru a proteja un justitiabil.

Pierderea citatiilor din dosare de catre grefieri pentru a provoca lipsa de procedura la un termen de judecata. Sustragerea de inscrisuri din dosare. Micile sicane administrative cum ar fi locul platii taxei de timbru.

Marea coruptie nu ar putea exista fara acest tip de coruptie, care insa nu se vede de la pupitrul intalnirilor pe care delegatii Comisiei EU le au cu reprezentanti de ONG-uri care nu au intrat niciodata intr-o sala de judecata.

Daca s-ar fi dorit descoperirea reala a cauzelor si manifestarilor coruptiei din sistemul judiciar, ar fi trebuit ca delegatii Comisiei sa aiba intalniri si consultari cu avocati care cunosc indeaproape sistemul judiciar si modurile perverse in care aceasta se poate manifesta.

O astfel de deschidere nu a existat insa niciodata din partea Comisiei ale caror intalniri din Romania s-au limitat la institutiile Statului, acuzate ele insele de coruptie sau ineficienta de catre societatea civila, sau cu ONG-uri agreate, abonate la astfel de intalniri, a caror preocupare principala este programul de plati din fonduri europene sau evidentierea declaratiilor politicienilor care apartin taberei opuse celei de care au fost create.

La cele doua intalniri la care am participat, neinvitati, problemele asupra carora am incercat sa atragem atentia, lipsa de transparenta a institutiilor judiciare, lipsa repartizarii aleatorii, inexistenta garantiilor de independenta la nivelul CSM, pasivitatea si partinismul Ministerului Justitiei, s-au lovit de indiferenta si de lipsa de cunoastere.

Nu negam rolul luptei impotriva marii coruptii pe care o promoveaza Comisia, insa problemele cu care se confrunta sistemul judiciar nu se regasesc numai in dosarele penale de mare coruptie, de solutionarea carora, de altfel, justitiabilul roman nu este afectat in mod direct.

In acelasi timp, cu referire la marea coruptie, recunoastem cacercetarile din dosarul EADS sau Microsoft sunt binevenite, si asteptam cu interes arestarea si trimiterea in judecata a cetatenilor straini reprezentanti ai acestor firme care sunt in egala masura vinovati de dare de mita sau trafic de influenta – asa-zisa coruptie transfrontaliera.

Banii care s-au regasit in conturile cetatenilor romani veneau din conturile persoanelor juridice straine. Cineva a semnat pentru astfel de plati si a cunoscut pentru ce sunt facute.

Coruptia nu a fost inventata in Romania. Asa cum aratam si anterior, ea este incurajata si mentinuta de multe ori de resortisanti straini care profita si incurajeaza un astfel de sistem.

Nu vedem nicaieri in Raportul MCV vreo referire la aceste probleme si nici incriminarea coruptiei din Romania care isi are originea in alte state ale UE. O astfel de abordare echivaleaza cu o adevarata impunitate acordata resortisantilor straini.

Coruptia din tarile UE nu are un grad mai scazut deoarece resortisantii acestora au o constiinta diferita fata de a cetatenilor romani sau pentru ca dezavueaza actele de coruptie in mai mare masura, ci pentru ca organele judiciare ale statelor respective isi fac datoria. Respectarea legii nu este un fenomen natural pentru om, este o consecinta a functionarii mecanismelor punitive ale Statului.

De aceea este nevoie ca semnalele date de institutiile nationale sau europene pentru combaterea marii coruptiei sa nu fie orientate in mod discriminatoriu catre resortisantii romani.

Fenomenul trebuie sa fie privit cu atentie de catre Comisie cu atat mai mult cu cat cade in aria sa de preocupare – marea coruptie – aceasta fiind zona de actiune a coruptiei transfrontaliere – contracte cu Statul cu miza financiara foarte mare.

In acest context, amintim raspunsul dat de Comisia Europeana prin doamna Reading care, in anii trecuti, raspundea AMJ la o sesizare facuta de aceasta cu privire la acte de coruptie savarsite de resortisanti americani, ca UE nu are competente (sau interes n.n.) in acest domeniu, consiliindu-ne sa ne adresam institutiilor SUA.

Un alt aspect in care Raportul MCV este deficient este referirea la necesitatea garantarii independentei magistratilor, Comisia neexplorand alte surse de afectare a acesteia, cum ar fi apartenenta magistratilor la servicii secrete, de a caror implicare nu se insereaza de altfel nimic, cu toate ca este principalul mod de generare a coruptiei la nivel judiciar.

Consiliul Superior al Magistraturii este laudat, fara a se mentiona nimic cu privire la lipsa de transparenta pe care acesta o determina la nivelul instantelor. Lipsa accesului justitiabililor la dosarele profesionale ale magistratilor care atrage imposibilitatea identificarii cazurilor de incompatibilitate ale acestora, disfunctionalitatea Jurindexului dublata de refuzul instantelor de a comunica in baza legii 544/2004 a informatiilor publice hotararile judecatoresti pronuntate, adoptarea de decizii ale Plenului CSM pentru beneficiul unui anumit justitiabil, pervertirea sistemului de repartizare aleatorie, lipsa de control efectiv la nivelul instantelor, transformarea Consiliului intr-un organism sindical, lipsa totala de eficienta a Inspectiei Judiciare care, dintr-un organism de garantare a respectarii legii de catre magistrati, s-a transformat intr-un emitent de certificate de buna purtare,

Toate acestea sunt aspecte cu privire la care societatea civila, si chiar magistrati, membri ai CSM sau Ministri ai Justitiei, s-au sesizat, fara insa ca ele sa se regaseasca in Raportul MCV.

Se mentioneaza un numar record de 36 (!) de proceduri disciplinare initiate de Inspectia judiciara, fara a se spune insa care a fost numarul sesizarilor CSM in 2014, sau care este procentul de auto-sesizari intre cele 36, pentru a se vedea adevarata natura a cercetarilor disciplinare efectuate de Inspectie.

La capitolul Increderea justiabililor in instante, Comisia considera ca aceasta ar fi crescut, mentionandu-se exclusiv Directia Nationala Anticoruptie.

Se face trimitere la un singur sondaj, fiind ignorate altele la care Comisia avea acces (cum este cel realizat de AMJ in parteneriat cu Agentia pentru Monitorizarea Presei exclusiv pe esantioane de avocati, unde rezultatul este opus, sondaj comunicat Comisiei).

Indiferent de acest aspect, pentru a fi credibile concluziile Comisiei, ar fi trebuit folosite mai multe surse printre care, asa cum am aratat in mai multe randuri, profesionistii sistemului judiciar, cei care se confrunta zilnic cu problemele acestuia, cei care nu au practica doar in domeniul penal.

In acelasi timp, nu se face nici o referire la cele mai mari dosarele judiciare nesolutionate, dosarele Revolutiei si Minieriadei, cu privire la care CEDO a condamnat in mai multe randuri Statul Roman si a caror nesolutionare este cel mai mare indiciu de coruptie si complicitate transpartinica in randurile institutiilor Romaniei.

Concluzia pe care o tragem este o lipsa de informare adecvata din partea Comisiei, o intelegere defectuoasa a sistemului judiciar din Romania si a complexelor probleme ale acestuia, cu o pregnanta directionare catre zone care sunt de interes pentru resortisanti ai statelor UE, insa cu ignorarea altora, care afecteaza in mod direct justitiabilii romani".