Continua seria dezvaluirilor terifiante despre practicile paraditorilor de la DNA Oradea. De data aceasta, avocatul Istvan Peter Gerenyi (foto 1) a demascat infernala inscenare impotriva lui, cu o facatura de dosar privind pretinse fapte de trafic de influenta, ticluit de catre procurorii Adrian Valentin Muntean (foto 3) si Ciprian Man (foto 2), pe vremea cand acestia activau la Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Oradea. Lucratura gastii de la DNA Oradea a fost demolata pe 14 martie 2019, printr-o achitare definitiva pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie (click aici pentru a citi).

Cazul avocatului (fost procuror) Istvan Gerenyi a fost prezentat marti, 26 martie 2019, in emisiunea „Sinteza Zilei” de la Antena 3, intr-un interviu realizat de jurnalistul Adrian Calin.

Retinut de catre procurorul Adrian Muntean si azvarlit in arest preventiv timp de 30 de zile, avocatul Gerenyi a relatat cum seful lui Muntean, procurorul Ciprian Man (aflat pe atunci la conducerea DNA Oradea) a facut presiuni asupra lui pentru a-i smulge denunturi impotriva mai multor magistrati, printre care procurorul Marius Iancu, cu care Gerenyi fusese coleg la Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare.

Totul a inceput in 2015, in plina teroare a catuselor marca DNA. Dosarul privind asa-zisele fapte de trafic de influenta ale lui Istvan Gerenyi s-a constituit pur si simplu pe baza denunturilor facute de catre doi detinuti carora Gerenyi le fusese avocat. Asa cum puteti citi mai jos, clica de la DNA Oradea a folosit aceeasi metoda de care uzau si omologii lor de la DNA Ploiesti: supraincarcarea dosarului cu nenumarate interceptari inutile, care sa dea impresia de soliditate in fata judecatorului de drepturi si libertati. De altminteri, judecatoarea din cazul lui Gerenyi a dispus fara sa clipeasca arestarea preventiva a acestuia, totul fiind „un fel de teatru, stabilit dinainte”, dupa cum s-a exprimat avocatul. Acolo, in arest, Peter Gerenyi a stat in celula cu un bolnav psihic, care facea crize, si a devenit in repetate randuri tinta unor provocatori, care incercau sa-i smulga afirmatii compromitatoare.

Mascarada a debutat inca din faza perchezitiilor – cand procurorul de caz Adrian Muntean a spus el insusi ca demersul nu avea o tinta anume (esenta implicita a perchezitiilor fiind pur si simplu intimidarea tintei) – si a continuat cand acelasi procuror Muntean le-a interzis lui Peter Gerenyi si avocatilor acestuia sa studieze dosarul, raspunzand zeflemitor ca daca nu le convine, sa se adreseze Curtii Europene a Drepturilor Omului.

In cele din urma, cand a putut sa studieze dosarul, Istvan Gerenyi a descoperit adevarata dimensiune a ticalosiei: procurorii ii citasera in mod expres pe denuntatori si in repetate randuri ca sa vina, din inchisoarea unde se aflau, la DNA Oradea si sa-si verse turnatoriile impotriva avocatului. Ca dovada stateau insele citatiile adresate respectivilor denuntatori, incluse in dosar.

Faza de apel a procesului – soldata cu achitarea definitiva pronuntata in unanimitate de catre judecatoarele ICCJ Simona Nenita, Rodica Cosma si Anca Alexandrescu – nu a fost una lipsita de emotii, intrucat intre timp, pe 26 aprilie 2017, judecatorul Levente Antik (foto 4), de la Curtea de Apel Oradea, il condamnase pe Gerenyi la 3 ani si 6 luni de inchisoare cu suspendare. Totul in contextul in care, in aceeasi perioada, magistratul Antik era el insusi strans cu usa intr-un dosar al DNA Oradea (click aici pentru a citi).

Dincolo de necazurile judiciare, cosmarul lui Istvan Peter Gerenyi a continuat si in plan familial: fiul avocatului a facut depresie si a repetat anul I de facultate, iar sotiei sale, puternic slabita de suferinta, i s-a facut rau chiar cand trebuia sa fie audiata in faza de fond a procesului.

Prezentam declaratiile avocatului Istvan Peter Gerenyi:

„Gerenyi Istvan Peter: Provin dintr-o familie de juristi. Tatal meu – magistrat pensionar – a fost si avocat, bunicul meu a fost avocat, de asemenea... Deci am in sange aceasta profesie. Si eu, la randul meu, am fost si procuror (timp de 11 ani; am avut si functii de conducere), si de exact 11 ani sunt si avocat. Deci pot sa spun (n.r. ca s-a dedicat magistraturii si dreptului). Si in toata aceasta perioada, am avut experiente si foarte frumoase, dar, din pacate, in ultima perioada pot sa spun ca am trecut prin niste lucruri groaznice (este cuvantul cel mai potrivit). Si niciodata nu m-am gandit ca se poate intampla asa ceva, dar s-a intamplat.

La inceputul anului 2015, s-au format mai multe dosare in paralel – toate pe baza unor denunturi facute de detinuti. Iar acesti detinuti au fost dusi in mod repetat la DNA. A exercitat (n.r. Ciprian Man) presiuni asupra lor. Bineinteles: si cu concursul politistilor din cadrul DNA, si al angajatilor penitenciarului – acei vestiti SIPA. Adica se spune ca nu mai exista aceasta structura, dar practic exista. Este secreta, dar este foarte activa, pentru ca are niste misiuni de a culege informatii si de a convinge persoane de a formula sau de a colabora in special cu DNA.

Reporter: Din momentul in care au inceput Ciprian Man si DNA-ul sa va faca dosare, ati primit semnale, ati stiut in mediul juridic din Satu Mare ca sunteti tinta, ca sunteti urmarit?

Gerenyi Istvan Peter: Pana in momentul in care am fost cercetat public, a existat o faza secreta a fiecarui dosar, adica s-a facut o urmarire penala in secret (in rem), desi toate plangerile si toate denunturile ma priveau pe mine, personal, si toate probele s-au efectuat doar in defavoarea mea. Nu s-a stiut public despre acest lucru.

Niste zvonuri, banuieli existau, dar concret nimic n-a existat, decat, brusc, a aparut acel moment in care s-au prezentat procurorii la cabinetul meu de avocatura. Intr-o dupa-masa de luni (chiar ma pregateam pentru cauzele care urma sa se judece chiar la Curtea de Apel Oradea), in ziua de marti, pe la ora 4 (ca eram la birou), a aparut procurorul Muntean (n.r. Adrian Valentin Muntean, de la DNA Oradea) cu echipa si mi-au spus ca au venit la o perchezitie. Bineinteles: nu mi-au spus ce cautau, pentru ca i-am intrebat: 'Totusi, ce doriti?' 'Pai, noi suntem la o perchezitie si o sa vedem noi ce dorim'. Simultan, s-a efectuat o perchezitie la domiciliul meu. Nu stiu scopul acestei perchezitii, pentru ca atat am aflat: ca este vorba despre o fapta de coruptie care s-a comis cu ani in urma. Si atunci i-am intrebat: 'Atunci ce cautati? Pentru ca daca e o fapta de coruptie, aia s-a comis prin vorbe, adica s-a discutat ceva. Deci urme ale acelei infractiuni nu pot exista'. Au zis ca nu este treaba mea, mi-au cautat prin birou, au ridicat majoritatea documentelor cabinetului, toate contractele, toata contabilitatea pe ultimii 4 ani si m-au dus la Oradea. Am ajuns noaptea, cu mandat de aducere (bineinteles), m-au poftit acolo si la audiere n-am aflat concret care este invinuirea. Mi s-a prezentat o chestiune generala, mi-au spus despre cine este vorba, cine sunt persoanele, dar atat. Am solicitat cu avocatii mei sa studiem dosarul; ni s-a interzis acest lucru. Procurorul mi-a spus ca asemenea lucruri sa cerem la CEDO, pentru ca nu suntem la CEDO, ci suntem la DNA Oradea. Si m-a retinut, iar a doua zi m-a dus la arestare. La arestare a fost un fel de teatru. Adica totul era stabilit dinainte: trebuia sa fiu arestat, din pacate. Am fost arestat 30 de zile. Singura intrebare pe care mi-a pus-o doamna judecator a fost: 'Ce ati facut in data de...?' Si mi-a zis o data din urma cu 3 ani. Si am raspuns, evident, ca nu stiu, habar n-am. Stiu sigur ca n-am facut nimic ilegal. In rest, daca cineva isi aduce aminte ce am facut in data de..., in urma cu 3 ani, minte. Deci era vizibil ca totul era pregatit, totul era dirijat intr-o anumita directie.

Primul soc a fost, intr-adevar, prima noapte din arest, cand am fost lasat singur, sa meditez, si am fost in stare de soc – evident. Dupa 20 si ceva de ore nedormit (perchezitie, toata noaptea cu ancheta si a doua zi la arestare, tot ce a urmat, procesul), am fost intr-o camera cu niste persoane destul de ciudate. Unul dintre ei era chiar bolnav psihic. I-am vazut cazierul, pentru ca mi l-a aratat. Era un domn mai voluminos, care avea multe infractiuni cu violenta. Si intr-un dosar a fost gasit iresponsabil pe probleme psihice, in alt dosar a fost condamnat... Oricum: era inchis acolo, nu prea si-a primit medicamentatia si facea crize destul de urate. In fiecare zi, era mutata cate o alta persoana in camera care incerca sa ma provoace. Spunea tot felul de chestii: 'Eu sunt un avocat foarte bun, eu pot sa rezolv probleme pentru bani'... Provocari de acest gen au fost permanente. Aceasta durata de arest mi-a afectat si sanatatea. Intr-o luna de zile, am slabit 12 kilograme si m-am si imbolnavit... Este evident ca in momentul in care ti se schimba regimul de viata intr-un hal niciodata sperat, este foarte greu. A fost o perioada foarte dificila si dupa ce am iesit din arest, o saptamana de zile n-am putut sa dorm. In fiecare zi, am dormit o ora: de la 6 la 7 dimineata. Si povesteam la toata lumea ce mi s-a intamplat: la toata familia, la toti prietenii.

Ulterior, dupa 2 saptamani de arest, mi s-a permis totusi sa vad dosarul si am ajuns la biroul procurorului-sef Man Ciprian. Si atunci mi-a spus (n.r. Ciprian Man) direct in fata: 'Stii de ce esti aici'. Eram cu avocatii mei inauntru si cred ca l-am intrebat: 'Totusi, ce doriti de la mine? Pentru ca stiti foarte bine ca sunt nevinovat, n-am facut nimic, n-am comisi nicio infractiune'. Si atunci mi-a raspuns: 'Stii tu foarte bine ce vreau de la tine'. Si la un moment dat le-a cerut avocatilor mei sa iasa afara, sa ramanem numai noi doi. Si atunci mi-a cerut sa fac si eu denunturi impotriva unor magistrati si in special impotriva unui fost coleg procuror, care era fostul sef al dumnealui, procurorul Iancu Marius. Mie illo tempore mi-a fost coleg de birou 5 ani de zile. Evident ca eram in relatii de prietenie. Era firesc – eram amandoi procurori. Si nu stiu ce a vrut sa obtina impotriva lui: ceva compromitator. Mi se pare ca (n.r. Marius Iancu) nu mai era la DNA, ci la Parchetul Tribunalului [Satu Mare].

Si atunci mi-a inmanat (n.r. Ciprian Man) acele coli albe si un pix si m-a poftit afara. Este acolo holul unde s-a facut vestita inregistrare care a aparut in spatiul public – exact la masa respectiva am stat si eu. Mi-a lasat un timp de gandire destul de lung, dupa care m-am cerut inauntru si i-am dat foile albe si i-am explicat ca in primul rand n-am ce sa scriu si in al doilea rand nu doresc sa particip la o asemenea inscenare. Pentru ca mi-a dat de inteles foarte clar: 'Daca nu stii sa scrii, te ajut. Adica stiu eu ce sa scrii'. Mi-a spus direct, clar: 'Stii tu ce sa scrii. Si daca nu stii, te ajut'. Deci era foarte simplu. Daca scriam ceva, orice, era bine, dar oricum dup-aia incepea sa-mi dicteze. Mai ales stiam ca nu este adevarat. Eu fiind fost procuror si avocat si lucrand majoritatea cauzelor in penal, stiam foarte bine ce inseamna acuzatie, cum se instrumenteaza un dosar penal... Dosarul meu avea 30 de file, adica se putea citi in 10 minute. Dar in dosarul denuntatorului erau interceptari cu zecile, cu sutele... Si crea impresia ca dosarul meu avea nenumarate probe. Erau cateva declaratii. Asta apropo de cum se fabrica dosarul.

Si atunci la acel termen eu am descoperit, studiind dosarul, ca dosarul meu de urmarire de la DNA contine vreo 50-60 de file in plus, printre care si niste citatii ale denuntatorilor mei inainte de a formula denuntul. Si atunci am zis: 'Pardon?' Adica denuntul fiind actul de sesizare a organului de urmarire penala (prin care i se aduce la cunostinta ca s-a savarsit o infractiune), inainte de denunt n-are cum sa fie citat denuntatorul, pentru ca este initiativa denuntatorului sa se prezinte la organul judiciar. Si erau 4 citatii, nu una singura! Din momentul incarcerarii lor (n.r. a denuntatorilor) si pana la formularea in scris a denunturilor, a trecut mai mult decat o luna de zile si saptamanal au fost dusi la DNA.

Reporter: Pe cine suspectati ca ar fi fost in spatele acestui denunt facut si dictat?

Gerenyi Istvan Peter: Primele 3 citatii erau emise de Ciprian Man si doar ultima a fost emisa de Muntean, dar oricum colaborau – nu se punea problema sa nu stie unul de celalalt.

Reporter: Cum a fost toata povestea cu fondul? Din momentul in care ati fost trimis in judecata... care a coincis probabil cu punerea in libertate, nu?

Gerenyi Istvan Peter: Am fost trimis in judecata in stare de arest si la o saptamana dupa aceea am fost pus in libertate. A durat destul de mult, pentru ca era o cauza foarte simpla. Erau doua declaratii care au fost retractate in fata instantei si pur si simplu nu exista absolut nimic incriminator. Cu toate acestea, am fost condamnat (n.r. la fond). Sedinta s-a desfasurat intr-un hal de nedescris. Era mai mult un spectacol de la circ. Si aici era o problema foarte grava a judecatorului Antik Levente, care era cumintit sau nu stiu ce era cu el. Avea dosar la DNA in timp ce ma judeca pe mine, pe sesizarea din oficiu a procurorilor – dosar in care erau supravegheati el, sotia, toata familia, 4 luni de zile, filaje, tot-tot-tot... El a avut o frica enorma de DNA sau au cazut la pace si i-au zis: 'Mai bine colaborezi'. Pentru ca pur si simplu era mai acuzator decat procurorul!

Reporter: Cum au fost ziua in care ati primit condamnarea si ulterior ziua in care ati primit achitarea?

Gerenyi Istvan Peter: Practic, nu-ti vine sa crezi cand auzi de o hotarare de condamnare, stiind ca esti nevinovat. 3 ani si 6 luni. Simteam ca o sa fiu condamnat, pentru ca am vazut din mersul procesului si atitudinea judecatorului, ca n-are curajul sa ma achite. Dar speram ca o sa fiu achitat.

Reporter: S-a pus o amprenta asupra dumneavoastra?

Gerenyi Istvan Peter: Categoric. Sunt marcat pe viata. Nu se poate. In plus, apartinatorii mei...

Reporter: Cum a primit familia dumneavoastra toata povestea asta?

Gerenyi Istvan Peter: Foarte, foarte greu. Familia a suferit foarte, foarte mult... Nici nu pot sa va descriu. Am scrisorile din arest, corespondenta, si acum doua zile am luat o scrisoare. Zece minute am plans... De exemplu, baiatul meu cel mare era student atunci in anul I la Drept si era bursier. Dupa cele intamplate, a repetat anul, a vrut sa se lase de facultate, spunand ca el nu mai are incredere in nicio facultate de Drept... Si a si intrat intr-o depresie destul de grava. S-a retras, n-a mai comunicat cu nimeni... Era si sportiv – a abandonat tot... Cu greu si-a revenit. Acum a ajuns pana in anul IV, dar va dati seama cu cate restante. Cand ai pierdut acest fir, deja e foarte greu sa recuperezi.

Tot asa: sotia era un schelet uman. Nici nu stiu daca avea 43 de kilograme. La pronuntarea hotararii de condamnare, ea a vrut sa vina la proces, a venit, dar i s-a facut rau si n-a fost audiata.

La Inalta Curte, am avut o experienta pe care n-o doresc la nimeni, pentru ca totusi emotiile sunt enorme. Si acolo stiam, simteam ca o sa fiu achitat. Si totusi: mi-era frica. Pentru ca am trecut prin aceasta tortura de 3 ani de zile. Asta a fost norocul meu: erau niste judecatori corecti. Judecatori in adevaratul sens al cuvantului. Nu judecatori buni sau rai. Am vazut acest lucru si totusi mi-a fost frica. In avion fiind, am asteptat solutia, am luat telefonul si am vazut primul ca nu e amanare, ci e achitare. Si atunci a fost un moment de achitare in adevaratul sens al cuvantului. Am plans cu totii. Avocatii mei, familia... toata lumea s-a adunat. Dar mie nu mi-a venit sa cred ca sunt achitat dupa aproape 4 ani de calvar. Nici acum nu-mi vine sa cred. Din cand in cand, ma gandesc ce zi e maine, ce sa pregatesc pentru proces, cand e de luat bilet de avion (am fost de vreo 30 de ori la Bucuresti)...

Sincer sa fiu, tare ma bucur ca in cele din urma m-am decis si eu sa ies la lumina, pentru ca principalul obiectiv al meu si al dumneavoastra este sa nu se mai repete acest lucru. Pentru ca tot ce s-a intamplat nu se mai poate repeta. Din viata mea s-au furat 3 ani si jumatate. Nu a fost zi din viata mea in care sa nu ma gandesc la ce s-a intamplat. Nu exista! Cele 30 de zile din arest au fost un cosmar. M-am trezit noaptea si m-am uitat la pereti, de pe patul acela de fier. Mi-am zis ca nu e adevarat si ca visez. M-am culcat inapoi si m-am trezit: nu visam. Era o absurditate totala. Eram blocat. Nu ma mai puteam gandi la nimic. Avocatii mei care m-au vizitat se uitau la mine si aproape ca plangeau. Si erau prietenii si colegii mei... Nu erau multi: si asta e o problema: pentru ca erau putini. Pentru ca si avocatura, si cei care trebuia sa spuna ceva n-au spus nimic. Le-a fost frica. Foarte putini au fost cei care au avut curajul sa iasa. Mai ales in ultimul timp (prin 2015-2016), deja era teroarea foarte mare”.

Sursa foto Muntean si Antik: Ebihoreanul.ro