Guvernarea PNL, in frunte cu premierul Ludovic Orban (foto 1), intre timp demis prin motiune de cenzura, pur si simplu si-a batut joc de Parlament cand si-a asumat raspunderea pe modificarea legilor justitiei privind durata studiilor la Institutul National al Magistraturii. Este principala concluzie ce se desprinde din devastatoarea motivare publicata de Curtea Constitutionala a Romaniei vineri, 28 februarie 2020, privind Decizia nr. 28 din 29 ianuarie 2020.

Ne referim la decizia prin care CCR in unanimitate a declarat neconstitutionala angajarea raspunderii pe prorogarea intrarii in vigoare a unor aspecte din legile justitiei. Este vorba despre amanarea prevederilor din legile justitiei privind cresterea duratei de pregatire a auditorilor de justitie de la INM – de la 2 ani la 4 ani. Mai exact, instanta de contencios constitutional a constatat ca prin asumarea raspunderii, guvernul PNL a incalcat urmatoarele articole din Constitutie:

- art. 114:

„Angajarea raspunderii Guvernului

(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.

(2) Guvernul este demis daca o motiune de cenzura, depusa in termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politica generala sau a proiectului de lege, a fost votata in conditiile articolului 113.

(3) Daca Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, dupa caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se considera adoptat, iar aplicarea programului sau a declaratiei de politica generala devine obligatorie pentru Guvern.

(4) In cazul in care Presedintele Romaniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face in sedinta comuna a celor doua Camere”;

- art. 61 alin. 1: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”;

- art. 1 alin. 4: „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale”.

Asa cum am scris aici, umilinta suferita de cabinetul Orban a fost cu atat mai mare, cu cat decizia Curtii Constitutionale a fost pronuntata inclusiv cu voturile judecatoarelor Livia Stanciu (foto 2) si Simina Tanasescu (foto 3), trimise la CCR de catre presedintele Klaus Iohannis. Comicul situatiei a fost dus la extrem de catre Ludovic Orban, prim-ministrul exclamand nici mai mult, nici mai putin decat: „Asa Curte, asa decizii!” si acuzand CCR ca face jocurile PSD-ului. Deci inclusiv pe Tanasescu si Stanciu.

Revenind la motivarea Deciziei 28/2020, trebuie sa remarcam ca instanta de contencios constitutional demonstreaza pas cu pas pompierismul executivului PNL, aratand ca nu exista nicio urgenta pentru care modificarea legislativa de mai sus sa fie operata prin angajarea raspunderii, iar nu prin circuitul normal, al dezbaterilor parlamentare. Sintetic spus: CCR subliniaza ca, de regula, Consiliul Superior al Magistraturii adopta regulamentul de organizare a concursului privind amiterea la INM candva in intervalul iunie-septembrie. Or, Parlamentul ar fi avut suficient timp incepand cu luna decembrie (cand guvernul Orban si-a asumat raspunderea) pana in iunie sa dezbata prorogarea intrarii in vigoare a prevederilor din legile justitiei:

„Curtea constata ca dispozitiile Legii nr.242/2018 referitoare la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii, formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari nu au putut fi puse in aplicare conform prevederilor acesteia, ci, apreciindu-se de catre Guvern ca exista o situatie extraordinara, aplicarea lor a fost prorogata printr-o ordonanta de urgenta, si anume Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019, intrata in vigoare la 20 februarie 2019. Legea analizata prelungeste aplicarea ordonantei de urgenta antereferite, semn ca spectrul aplicarii Legii nr.242/2018 nu este atat de actual / iminent, astfel ca la nivelul lunii decembrie 2019, desi dificultatile de punere in aplicare a acesteia subzista, ele nu mai intrunesc elementele constitutive ale situatiei extraordinare si, astfel, poate fi folosit un instrument legislativ diferit care nu denota aceeasi abatere de la normal. Insa, in cauza, la data angajarii raspunderii Guvernului, urgenta nu este data de necesitatea prelungirii in timp a unui act normativ el insusi cu aplicare limitata in timp [Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019], ci de necesitatea aplicarii Legii nr.242/2018, respectiv de surmontare a dificultatilor administrative intampinate. Curtea observa ca, de regula, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat organizarea concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii in cursul lunilor iunie/ iulie sau septembrie ale anilor in curs (...). Prin urmare, din decembrie 2019, momentul angajarii raspunderii Guvernului, si pana la adoptarea hotararii Plenul Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a organizarii concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii [iunie/ iulie/ septembrie] exista un interval de timp de circa 6-9 luni. Mai mult, concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii pentru anul 2019 se afla inca in desfasurare, astfel ca prelungirea, prin legea criticata, a unei solutii temporare aplicabile anului 2019 si pentru anul 2020 s-a realizat mult prea devreme, ceea ce denota ca nu s-a luat in considerare, in mod real, aplicarea Legii nr.242/2018 cu privire la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii, formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari”.

Guvernul Orban a bagat sperietoarea cu boicotistii din CSM

Tot in legatura cu CSM, Curtea Constitutionala ii mai administreaza o scatoalca guvernului Ludovic Orban. Mai precis, cabinetul PNL a pretextat ca era nevoie sa actioneze urgent din cauza experientei nefaste de la nivelul Plenului CSM, care a dovedit in repetate randuri ca poate bloca adoptarea unor hotarari prin neasigurarea cvorumului (aluzia era, bineinteles, la puciurile impotriva validarii Adinei Florea la sefia SIIJ). In replica, CCR ii atrage atentia executivului Orban ca nici macar nu a catadicsit sa includa in proiectul de lege pentru care si-a angajat raspunderea masuri de siguranta care sa previna blocaje generate de eventuale lipse de cvorum la nivelul CSM:

„Guvernul a mai aratat ca adoptarea legii a fost animata de faptul ca in organizarea concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii pot exista intarzieri majore care sa afecteze derularea procedurilor. Invocarea unor asemenea aspecte de fapt este inacceptabila din perspectiva raporturilor constitutionale dintre autoritatea executiva/ judecatoreasca, pe de o parte, si autoritatea legislativa, pe de alta parte. Legiuitorul nu poate fi pus in situatia de a adopta in cursul anului 2019 o lege cu aplicare pentru anul 2020 motivat de conduita unei autoritati publice, si anume Consiliul Superior al Magistraturii, care nu a adoptat hotararea de organizare a concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii in anul 2019 in aceeasi scadentare temporala precum in anii precedenti, situatie datorata neasigurarii de catre membrii Consiliului Superior al Magistraturii a cvorumului de prezenta necesar desfasurarii sedintelor plenului acestuia. Mai mult, legea criticata, in realitate, nu contine nicio masura de natura sa evite un comportament neloial din partea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, precum cel care a avut loc in cursul anului 2019. Rezulta ca acest argument al Guvernului transgreseaza in sfera motivelor de oportunitate a legii si nu demonstreaza urgenta adoptarii acesteia”.

Mostenirea lui taica Lazar

Ridicolul de care s-a umplut PNL in fata CSM a atins paroxismul cand oamenii lui Ludovic Orban pur si simplu au incercat sa joace alba-neagra cu Legea nr. 242/2018 (cea pe care au modificat-o prin asumarea raspunderii), contrapunandu-i o norma infralegala (respectiv regulamentul prin care CSM aproba in fiecare an organizarea concursului de admitere la INM). Este exact ceea ce a incercat sa faca fostul Procuror General Augustin Lazar, cand s-a ratoit la Tudorel Toader pe motiv ca ministrul ar fi ignorat Regulamentul de organizare si functionare a CSM atunci cand a propus revocarea Laurei Kovesi de la sefia DNA. Evident: cu mult tupeu, Lazarica trecea sub tacere prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, pe care s-a bazat Toader (click aici pentru a citi).

Revenind la guvernul Orban, trebuie sa remarcam felul in care CCR le explica PNL-istilor, ca unor copii de gradinita, faptul ca un regulament se subordoneaza unei legi, nu invers:

„Curtea mai retine ca neadoptarea legislatiei secundare pentru punerea in aplicare a Legii nr.242/2018, respectiv a regulamentului de concurs, aspect reliefat, de asemenea, in punctul de vedere al Guvernului, nu determina obligatia legiuitorului primar de a proroga aplicarea acestei legi. Legea nu se subordoneaza unui act de reglementare secundara, respectiv unui regulament al Consiliului Superior al Magistraturii, din contra, actul administrativ este cel care organizeaza executarea sau executa legea, dupa caz”.

Redam principalele pasaje din motivarea Deciziei nr. 28/2020:

„56. Fata de jurisprudenta expusa mai sus, Curtea, prin Decizia nr.1655 din 28 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.51 din 20 ianuarie 2011, a retinut ca angajarea raspunderii Guvernului se evalueaza in functie de patru criterii impuse de art.114 din Constitutie, si anume:

(i) existenta unei urgente in adoptarea masurilor continute in legea asupra careia Guvernul si-a angajat raspunderea;

(ii) necesitatea ca reglementarea in cauza sa fie adoptata cu maxima celeritate;

(iii) importanta domeniului reglementat;

(iv) aplicarea imediata a legii in cauza. (...)

(3.2.2.) Analiza propriu-zisa a criticilor de neconstitutionalitate

65. Prima critica de neconstitutionalitate vizeaza imposibilitatea Guvernului de a recurge la procedura angajarii raspunderii in conditiile in care exista pe rolul Parlamentului un proiect de lege de aprobare a unei ordonante de urgenta care avea un obiect similar. Aceasta este fundamentata pe Decizia nr.1431 din 3 noiembrie 2010, prin care s-a statuat ca angajarea raspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, in conditiile in care se afla in proces de legiferare la Camera decizionala, s-a realizat cu incalcarea competentei Parlamentului de unica autoritate legiuitoare. Din aceasta situatie premisa, la a carei conturare au avut o eficienta contributiva lipsa urgentei reglementarii si lipsa blocajului in privinta derularii procedurilor parlamentare, se trage concluzia ca Guvernul avea obligatia de a astepta finalizarea procedurii parlamentare cu privire la adoptarea proiectului de lege de adoptare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.7/2019.

66. Raportat la cele sustinute, Curtea observa ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019 reglementeaza: masuri referitoare la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii, formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari pentru anul 2019 [art.1-12, 16]; modificari aduse unor dispozitii ale Legii nr.303/2004 [art.13]; modificari aduse unor dispozitii ale Legii nr.304/2004 [art.14]; modificari aduse unor dispozitii ale Legii nr.317/2004 [art.15]. Prin urmare, ordonanta de urgenta cuprinde dispozitii cu aplicare limitata in timp, circumscrise anului 2019 [art.1-12, art.16], iar celelalte dispozitii sunt de modificare a Legilor nr.303/2004, nr.304/2004 si nr.317/2004, in timp ce proiectul de lege de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.7/2019 priveste ridicarea la rang de lege a acestor prevederi.

67. Legea criticata reia, printr-o norma de trimitere, reglementarile art.1-12 si 16 din ordonanta de urgenta si tale quale reglementeaza aplicabilitatea acestora pentru anul 2020. Cu alte cuvinte, legea analizata cuprinde, sub aspect substantial, aceeasi solutie legislativa care urmeaza a se aplica pe anul 2020 cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019 in privinta concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii, formarii profesionale initiala a judecatorilor si procurorilor, examenului de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiului si examenului de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari. Astfel, ea prelungeste in timp solutia legislativa cuprinsa in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019 cu referire la aspectele antereferite si deroga de la prevederile corespunzatoare ale Legii nr.303/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.242/2018.

68. Insasi jurisprudenta Curtii Constitutionale a demonstrat faptul ca Guvernul are posibilitatea sa isi angajeze raspunderea asupra legii de aprobare a unei ordonante de urgenta (...). Astfel, de principiu, chiar daca procedura angajarii raspunderii Guvernului poate privi proiectul de lege de aprobare a unei ordonante de urgenta, se retine ca in cauza de fata daca Guvernul si- ar fi angajat raspunderea pe proiectul de lege de aprobare a ordonantei de urgenta, aceasta ar fi vizat, in realitate, sub aspectul analizat, situatia juridica a generatiei care sustine examenul la Institutul National al Magistraturii in anul 2019, si nu pe anul 2020. Prin urmare, din punct de vedere tehnic, Guvernul nu putea sa isi angajeze raspunderea pe ordonanta de urgenta antereferita daca dorea pastrarea solutiei legislative cuprinse in aceasta si pe un an succesiv, respectiv pentru anul 2020, ci trebuia sa initieze un nou proiect de lege pe care, astfel cum s-a intamplat in cazul de fata, sa isi angajeze raspunderea.

69. Chiar daca legea analizata este pro parte identica cu un proiect de lege de aprobare a unei ordonante de urgenta, nu inseamna ca Guvernul trebuie sa isi angajeze raspunderea asupra acesteia. Depunerea proiectului de lege de aprobare a ordonantei de urgenta la camera competenta a Parlamentului este o conditie de validitate a ordonantei de urgenta (...), astfel ca Guvernul daca ia decizia angajarii raspunderii sale pe masuri similare acestuia, nu inseamna ca, in mod automat, recurgerea la aceasta procedura trebuie sa vizeze proiectul de lege de aprobare a ordonantei de urgenta in considerarea faptului ca exista deja un proiect de lege in procedura parlamentara, pentru ca Guvernul, in mod logic, trebuie sa tina cont de continutul ordonantei de urgenta care urmeaza sa fie aprobata, avand in vedere ca proiectul de lege transmis Parlamentului spre aprobare este unul care aproba pur si simplu ordonanta de urgenta, fara modificari si completari. Mai mult, aprecierea constitutionalitatii angajarii raspunderii Guvernului pe un proiect de lege in mod evident trebuie sa tina cont de faza in care se afla procedura parlamentara [incipienta/ avansata], de consistenta dezbaterilor parlamentare asupra acesteia, de solutiile legislative discutate etc. Or, in cauza de fata, nu au existat amendamente de modificare a proiectului de lege de aprobare a ordonantei de urgenta, ci doar o amanare a discutarii acestuia intr-o alta sesiune parlamentara in vederea identificarii unei solutii corespunzatoare, astfel incat nu se poate sustine ca ar fi existat pe rolul Parlamentului doua proiecte de lege identice, unul in dezbatere parlamentara si altul in raport cu care Guvernul si-ar fi angajat raspunderea pentru a ocoli dezbaterile ocazionate de discutarea primului proiect in procedura generala.

70. In legatura cu cele de mai sus, se mai ridica si problema existentei unui acord convenit, in prezenta si la solicitarea reprezentantilor Consiliului Superior al Magistraturii si ai Ministerului Justitiei, la nivelul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari in sedinta sa din 10 decembrie 2019, in sensul ca proiectul legii de aprobare a ordonantei de urgenta sa fie adoptat in sesiunea parlamentara urmatoare [februarie 2020] intr-o forma care sa rezolve cu titlu definitiv problemele pentru care a fost prorogata, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019, intrarea in vigoare a unor dispozitii din Legea nr.303/2004, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr.242/2018. Se constata ca chiar in aceste conditii, avand in vedere natura politica a acordului, precum si faptul ca nu s-au facut pasi concreti in vederea implementarii sale, Guvernul isi poate angaja raspunderea asupra unui proiect de lege care amana aplicarea dispozitiilor respective. Desigur, recurgerea la aceasta procedura nu impiedica Parlamentul sa rezolve cu titlu definitiv aspectele relevate, pentru ca prin respectiva lege de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.7/2019 va putea modifica/ completa/ abroga legea adoptata prin angajarea raspunderii Guvernului. Cu alte cuvinte, un acord politic de adoptare a unei anumite solutii legislative nu impiedica Guvernul sa isi angajeze raspunderea pe un proiect de lege distinct care ar cuprinde aceeasi sau o alta solutie legislativa cu cea preconizata in acordul politic, daca sunt indeplinite cele patru criterii stabilite in jurisprudenta Curtii Constitutionale cu referire la art.114 din Constitutie.

71. Prin urmare, Curtea constata ca, de principiu, Guvernul are posibilitatea sa isi angajeze raspunderea asupra unei legi, chiar daca in cursul procedurii parlamentare se afla un proiect de lege de aprobare a unei ordonante de urgenta cu continut similar. In aceasta ipoteza, in continuarea analizei sale, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra conditiilor concrete in care Guvernul si-a angajat raspunderea prin analizarea celor patru criterii indicate in jurisprudenta sa (...).

72. In jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca recurgerea la procedura angajarii raspunderii Guvernului nu poate fi realizata oricum si in orice conditii, deoarece aceasta modalitate de legiferare reprezinta, intr-o ordine fireasca a mecanismelor statului de drept, o exceptie. Decizia Guvernului de a-si angaja raspunderea nu poate fi animata exclusiv de elemente de oportunitate, ci de urgenta reglementarii domeniului vizat. Or, urgenta reglementarii se afla in legatura directa cu evitarea / prevenirea unei situatii iminente sau cel putin actuale de pericol, fiind indisolubil legata de existenta unei situatii de fapt ce nu poate fi depasita prin apelarea la procedurile legislative obisnuite. Este adevarat ca procedura angajarii raspunderii Guvernului nu necesita existenta unei situatii extraordinare pe care sa o rezolve, pentru ca in acest caz se utilizeaza un alt instrument legislativ, si anume ordonanta de urgenta, insa ea trebuie sa se subsumeze unei situatii care, fara a fi extraordinara, implica o rezolvare ce nu poate fi amanata. O asemenea abordare se impune pentru ca angajarea raspunderii Guvernului presupune ocolirea dezbaterii parlamentare, cu alte cuvinte, limitarea rolului acestuia de unica autoritate legiuitoare a tarii. De altfel, legiuitorul constituant, reglementand procedura prevazuta de art.114 din Constitutie, a acceptat o asemenea limitare, fara, insa, a o echivala cu o procedura de legiferare obisnuita. Prin urmare, o asemenea procedura poate fi folosita in mod temperat si moderat si doar in conditiile unei nevoi stringente de reglementare, fara ca aceasta sa presupuna si o situatie extraordinara.

73. Astfel, in ceea ce priveste criteriul urgentei, se constata ca masurile promovate prin procedura angajarii raspunderii Guvernului sunt motivate in expunerea de motive a legii prin faptul ca imprejurarile care au justificat adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.7/2019 subzista in continuare. In acest sens, se mentioneaza urmatoarele imprejurari justificative: „Verificarea conditiei de buna reputatie si a aptitudinii psihologice a candidatilor la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii se va face anterior sustinerii probelor de concurs, situatie care reclama asigurarea resurselor umane specializate care sa realizeze aceste verificari prealabile pentru un numar de cateva mii de candidati la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii; aplicarea noilor dispozitii legale introduse prin Legea nr.242/2018 este de natura sa genereze provocari majore sub aspectul organizarii in bune conditii a examenului de admitere la Institutul National al Magistraturii pentru anul 2020; marirea duratei formarii initiale, de la 2 la 4 ani, va afecta in mod substantial asigurarea resurselor umane (judecatori si procurori) la nivelul instantelor si parchetelor, in conditiile in care timp de 2 ani nu vor mai exista absolventi ai Institutului National al Magistraturii din randul carora sa poata fi numiti judecatori/ procurori stagiari; masurile privind formarea auditorilor de justitie pe o perioada de 4 ani, in loc de 2 ani cat este in prezent, presupun in mod necesar si asigurarea resurselor bugetare corespunzatoare, inclusiv a infrastructurii necesare (sediu, sali de cursuri, decontare materiale de studiu, spatii de cazare etc.); masurile au fost introduse in legislatie prin Legea nr.242/2018 fara a se efectua un studiu de impact, care sa reflecte efectele noii constructii, inclusiv din perspectiva necesarului de formatori, pregatirii, selectiei si recrutarii formatorilor si a alcatuirii programei de formare; prezentul proiect de lege are un caracter de sine statator, vizand masuri temporare aplicabile in anul 2020 pentru admiterea la Institutul National al Magistraturii, precum si alte aspecte indisolubil legate de admiterea la Institutul National al Magistraturii; intrucat aplicarea in practica a dispozitiilor referitoare la organizarea concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii in anul 2019 – inclusiv in ceea ce priveste adoptarea regulamentelor de aplicare a legii – a aratat ca pot exista intarzieri care sa afecteze derularea procedurilor, motiv pentru care concursul de admitere pentru anul 2019 se desfasoara in perioada 17.09.2019-20.02.2020, prin depasirea perioadei normale de desfasurare a acestui concurs, este necesara o interventie legislativa urgenta care sa permita organizarea si derularea in conditii optime si fara intarzieri a concursului”.

74. Imprejurarile invocate pentru promovarea acestui act normativ, astfel cum in mod expres se arata in expunerea de motive, sunt similare celor care au stat la baza adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.7/2019. Cu alte cuvinte, la peste 1 an de la intrarea in vigoare a Legii nr.242/2018 [18 octombrie 2018], prevederile acesteia nu pot fi aplicate din cauza unor probleme administrative continue, nerezolvate inca. Astfel, Guvernul a preferat sa isi angajeze raspunderea asupra unui proiect de lege in conditiile in care aplicarea prevederilor vizate ale Legii nr.242/2018 nu era iminenta, existand un interval temporal de peste 6 luni intre data angajarii raspunderii si data de la care primele masuri organizatorice cuprinse in legea antereferita referitoare la admiterea la Institutul National al Magistraturii ar fi urmat sa se aplice in mod efectiv.

75. In dezvoltarea argumentelor care au motivat urgenta masurii, in punctul de vedere al Guvernului se invoca faptul ca publicitatea concursului trebuia realizata cu cel putin 6 luni inainte de data stabilita pentru desfasurarea acestuia [art.15 alin.(1) din Legea nr.303/2004] si ca, astfel, acest aspect se constituie intr-unul ce ar justifica urgenta adoptarii legii. In realitate, acest argument este unul pro causa, intrucat nimic nu impiedica luarea masurilor administrative corespunzatoare desfasurarii concursului inaintea celor 6 luni, mai ales ca, la data angajarii raspunderii Guvernului, Legea nr.242/2018 intrase in vigoare de 14 luni. Mai mult, daca acest termen de 6 luni era cel care ar fi determinat urgenta masurii de prorogare a aplicarii prevederilor corespunzatoare din Legea nr.242/2018, se constata ca exista chiar posibilitatea scurtarii sale printr-o modificare legislativa punctuala, pentru ca operatiunile administrative aferente organizarii concursului de admitere sa se poata efectua in bune conditii. De altfel, cele doua dispozitii normative de natura tehnica invocate in sustinerea caracterului necesar si urgent al masurii, si anume termenul in care trebuia realizata publicitatea concursului si faptul ca verificarea conditiei de buna reputatie si a aptitudinii psihologice a candidatilor la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii se va face anterior sustinerii probelor de concurs, puteau fi modificate chiar prin legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.92/2018, a carei adoptare a facut chiar inutile doua dintre cele trei prevederi initiale ale proiectului de lege asupra caruia Guvernul si-a angajat raspunderea si care, astfel, nu se mai regasesc in legea supusa controlului de constitutionalitate. Toate aceste aspecte denota ca legea criticata a fost adoptata in considerarea unor aspecte de oportunitate si ca in mod artificial a fost invocata urgenta masurii.

76. Guvernul a mai aratat ca adoptarea legii a fost animata de faptul ca in organizarea concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii pot exista intarzieri majore care sa afecteze derularea procedurilor. Invocarea unor asemenea aspecte de fapt este inacceptabila din perspectiva raporturilor constitutionale dintre autoritatea executiva / judecatoreasca, pe de o parte, si autoritatea legislativa, pe de alta parte. Legiuitorul nu poate fi pus in situatia de a adopta in cursul anului 2019 o lege cu aplicare pentru anul 2020 motivat de conduita unei autoritati publice, si anume Consiliul Superior al Magistraturii, care nu a adoptat hotararea de organizare a concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii in anul 2019 in aceeasi scadentare temporala precum in anii precedenti, situatie datorata neasigurarii de catre membrii Consiliului Superior al Magistraturii a cvorumului de prezenta necesar desfasurarii sedintelor plenului acestuia. Mai mult, legea criticata, in realitate, nu contine nicio masura de natura sa evite un comportament neloial din partea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, precum cel care a avut loc in cursul anului 2019. Rezulta ca acest argument al Guvernului transgreseaza in sfera motivelor de oportunitate a legii si nu demonstreaza urgenta adoptarii acesteia.

77. In continuarea celor antereferite, Curtea mai retine ca neadoptarea legislatiei secundare pentru punerea in aplicare a Legii nr.242/2018, respectiv a regulamentului de concurs, aspect reliefat, de asemenea, in punctul de vedere al Guvernului, nu determina obligatia legiuitorului primar de a proroga aplicarea acestei legi. Legea nu se subordoneaza unui act de reglementare secundara, respectiv unui regulament al Consiliului Superior al Magistraturii, din contra, actul administrativ este cel care organizeaza executarea sau executa legea, dupa caz.

78. Curtea retine ca masurile dispuse referitoare la formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari sunt aspecte care privesc generatia care va sustine examenul de admitere in anul 2020 la Institutul National al Magistraturii, astfel ca aplicarea acestora se va realiza ulterior anului 2020. Aceste masuri nu ii privesc pe auditorii de justitie sau procurorii si judecatorii stagiari, care au sustinut examenul de admitere la Institutul National al Magistraturii anterior anului 2020, pentru a se putea sustine ca ar fi existat vreo urgenta de reglementare cu privire la acestia. In consecinta, cei care au sustinut admiterea la Institutul National al Magistraturii anterior anului 2020 se vor supune reglementarilor in vigoare la acea data, inclusiv in privinta promovarii examenului de capacitate. De aceea, reglementarile adoptate vizeaza numai generatia care sustine admiterea la Institutul National al Magistraturii in anul 2020, generatie care, sub aspectul unui orizont temporal aproximativ, va absolvi in anul 2022 (sau chiar 2023) si va sustine examenul de capacitate in anul 2023 (sau chiar 2024).

79. Prin urmare, Curtea constata ca nu exista o urgenta nici in promovarea unei masuri de aplicare in continuare si pe anul 2020 a prevederilor art.1-12 si 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019 si nici in prorogarea aplicarii Legii nr.242/2018. In timpul ramas pana la admiterea la Institutul National al Magistraturii in anul 2020, Guvernul se putea preocupa de organizarea executarii Legii nr.242/2018, si nu de amanarea aplicarii acesteia.

80. De asemenea, in analiza sa, Curtea retine si Decizia nr.188 din 2 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.237 din 14 aprilie 2010, prin care a statuat cu privire la adoptarea unei ordonante de urgenta ca „reglementarea urgenta a situatiei rezultate in conditiile de criza economica nu putea fi facuta in mod rapid si rezonabil nici prin angajarea raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului asupra unui proiect de lege si nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de urgenta”, ceea ce denota faptul ca intensitatea urgentei – in vederea folosirii procedurii angajarii raspunderii Guvernului – vizeaza o abatere de la obisnuit, fara ca situatia generatoare a acesteia sa poate fi calificata, in mod automat, ca fiind una extraordinara [a se vedea si par.64 al prezentei decizii].

81. Or, raportat la coordonatele cauzei de fata, Curtea constata ca dispozitiile Legii nr.242/2018 referitoare la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii, formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari nu au putut fi puse in aplicare conform prevederilor acesteia, ci, apreciindu-se de catre Guvern ca exista o situatie extraordinara, aplicarea lor a fost prorogata printr-o ordonanta de urgenta, si anume Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019, intrata in vigoare la 20 februarie 2019. Legea analizata prelungeste aplicarea ordonantei de urgenta antereferite, semn ca spectrul aplicarii Legii nr.242/2018 nu este atat de actual/ iminent, astfel ca la nivelul lunii decembrie 2019, desi dificultatile de punere in aplicare a acesteia subzista, ele nu mai intrunesc elementele constitutive ale situatiei extraordinare si, astfel, poate fi folosit un instrument legislativ diferit care nu denota aceeasi abatere de la normal. Insa, in cauza, la data angajarii raspunderii Guvernului, urgenta nu este data de necesitatea prelungirii in timp a unui act normativ el insusi cu aplicare limitata in timp [Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019], ci de necesitatea aplicarii Legii nr.242/2018, respectiv de surmontare a dificultatilor administrative intampinate. Curtea observa ca, de regula, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat organizarea concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii in cursul lunilor iunie/ iulie sau septembrie ale anilor in curs (...). Prin urmare, din decembrie 2019, momentul angajarii raspunderii Guvernului, si pana la adoptarea hotararii Plenul Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a organizarii concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii [iunie/ iulie/ septembrie] exista un interval de timp de circa 6-9 luni. Mai mult, concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii pentru anul 2019 se afla inca in desfasurare, astfel ca prelungirea, prin legea criticata, a unei solutii temporare aplicabile anului 2019 si pentru anul 2020 s-a realizat mult prea devreme, ceea ce denota ca nu s-a luat in considerare, in mod real, aplicarea Legii nr.242/2018 cu privire la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii, formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari.

82. Totodata, nu se poate sustine ca legea criticata a fost adoptata din timp pentru a se asigura posibilitatea autoritatilor publice sa intreprinda masurile necesare punerii sale in aplicare, pentru ca aceasta lege nu aduce elemente novatoare fata de situatia existenta in anul 2019, ci mentine statut quo-ul acesteia, astfel ca nu genereaza provocari majore in vederea implementarii sale.

83. In fine, aspectele bugetare invocate, precum si lipsa infrastructurii necesare punerii in aplicare a Legii nr.303/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.242/2018, reprezinta mai degraba aspecte de oportunitate, intrucat cheltuielile generate de aplicarea Legii nr.242/2018 vizau un nou an bugetar, si nu anul in curs, erau previzibile, avand in vedere ca Legea nr.242/2018 a intrat in vigoare la 18 octombrie 2018; mai mult, chiar daca aceste sume nu ar fi cuprinse in proiectul de buget, potrivit legii, in cursul anului bugetar, in speta, anul bugetar 2020, pot fi operate rectificari bugetare corespunzatoare.

84. In aceste conditii, Curtea constata ca recurgerea la procedura angajarii raspunderii Guvernului pentru o situatie ce vizeaza un orizont temporal atat de indepartat releva lipsa urgentei masurii adoptate.

85. Curtea observa ca, in forma initiala a proiectului de lege pe care Guvernul l-a depus la Parlament in vederea angajarii raspunderii la data de 11 decembrie 2019, doua dintre cele trei masuri cuprinse in proiectul de lege reclamau un grad mare de urgenta, avand in vedere ca acestea vizau prorogarea unor masuri care urmau a se aplica de la 1 ianuarie 2020 [compunerea completurilor de apel intr-un format de 3 judecatori si pensiile de serviciu conditionate de un stagiu de 20 de ani vechime]. In schimb, cea de-a treia masura, si anume cea criticata, vizeaza continuarea aplicarii unor masuri cu caracter temporar dispuse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019 si, implicit, prorogarea aplicarii unor masuri cadru reglementate prin Legea nr.242/2018, in conditiile in care, pana la aplicarea acestora din urma, autoritatea executiva si cea judecatoreasca dispuneau de suficient timp pentru a dispune masurile ce se impun in vederea aplicarii Legii nr.242/2018. Or, din moment ce nu au fost realizati pasi efectivi in sensul punerii in aplicare a Legii nr.242/2018 si s-a apelat direct la aceasta masura inseamna ca urgenta a fost doar proclamata, fara ca aceasta sa existe in mod concret.

86. Se mai retine ca, in punctul sau de vedere, Guvernul apreciaza ca structura politica a Parlamentului nu permitea adoptarea proiectului de lege in procedura uzuala sau de urgenta. O asemenea sustinere nu poate fi luata in considerare, intrucat ea a fost utilizata in jurisprudenta Curtii Constitutionale atunci cand Guvernul si-a angajat raspunderea pe legi avand un continut normativ complex/ reformator/ codificator, si nu in situatia simplelor prorogari de aplicare a unor dispozitii de lege, legea avand, de altfel, un singur articol.

87. Din cele de mai sus, rezulta ca decizia Guvernului de a-si angaja raspunderea nu reflecta o urgenta de a reglementa intr-un domeniu dat, nu reprezinta o masura luata in extremis, ci mai degraba asumarea unei optiuni cu caracter de oportunitate, de prelungire in timp a unor masuri temporare dispuse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019 si de inlaturare de la aplicare a prevederilor Legii nr.242/2018. Totodata, rezulta ca nu se impunea adoptarea unei asemenea masuri cu maxima celeritate, eventual putand fi adoptata numai in conditiile in care „provocarile majore” generate de Legea nr.242/2018 nu puteau fi depasite.

88. Cu privire la importanta domeniului reglementat, se constata ca, de principiu, domeniul justitiei este unul in care Guvernul isi poate angaja raspunderea (...).

89. Totodata, cu privire la criteriul aplicarii imediate a legii in cauza, Curtea retine ca aceasta, desi intra in vigoare in conditiile art.78 din Constitutie [la 3 zile de la publicare], nu se aplica imediat, ci, astfel cum s-a aratat, dupa un interval temporal de aproximativ 6-9 luni.

90. Avand in vedere cele expuse, Curtea constata ca legea criticata incalca art.114 din Constitutie si, in mod implicit, art.61 alin.(1) din Constitutie, prin limitarea excesiva a rolului Parlamentului. Rezulta, astfel, si o incalcare a principiului constitutional al echilibrului puterilor [art.1 alin.(4) din Constitutie] din moment ce una dintre puterile statului, cea executiva, si-a arogat un rol preeminent in activitatea de legiferare, folosind excesiv o procedura de legiferare, care, prin natura, sa este una de exceptie”.

* Cititi aici intreaga decizie a CCR