Presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, avocatul Traian Briciu, decanul Baroului Bucuresti, avocatul Ion Dragne, precum si avocatii aflati in structurile de conducere ale profesiei sunt chemate sa ia pozitie si "sa readuca echilibrul in ceea ce priveste posibilitatea avocatului de a exploata eficient prezumtia de nevinovatie a clientului sau dar si in vederea respectarii dreptului la un proces echitabil, incluzand aici si egalitatea de arme dintre acuzare si aparare".

Avocatii Andra Ghilenschi (foto dreapta), Diana Spiridonescu (foto stanga) si Alexandru Morarescu (foto centru) din Baroul Bucuresti cer conducerii organelor profesiei de avocat sa adopte urgent o pozitie ferma pentru apararea profesiei, in contextul ultimelor evenimente menite sa aduca atingere avocaturii.

In acest sens, avocatii Ghilenschi, Spiridonescu si Morarescu propun modificarea Codului penal, in sensul ca, dupa articolul 277 sa fie introdus art. 277 indice 1 care sa prevada ca divulgarea de informatii din ancheta dintr-o cauza aflata in procedura nepublica de catre procurori sau ofiteri de politie judiciara, in scopul incalcarii prezumtiei de nevinovatie, "nu se pedepseste".

"Consideram ca ne aflam intr-un moment delicat al avocaturii penale din Romania. Interventia organelor profesiei este necesara pentru a readuce echilibrul atat in ceea ce priveste posibilitatea avocatului de a exploata eficient prezumtia de nevinovatie a clientului sau dar si in vederea respectarii dreptului la un proces echitabil, incluzand aici si egalitatea de arme dintre acuzare si aparare.

Noi, avocatii, respectam interdictia de divulgare de informatii din cauzele aflate intr-o faza nepublica. In acelasi timp insa, fata de modul de actiune al organelor de cercetare/urmarire penala descris mai sus, resimtim o povara excesiva intrucat, fata de informatiile divulgate de parchet, in mod evident nelegal, nu putem aduce contraargumente intrucat, asa cum am aratat mai sus, urmarirea penala este nepublica.

Stimati confrati, acest modus operandi nu mai poate continua. Avocatura penala se afla la rascruce. Alegem calea „justitiei televizate”, a dezbaterii publice a probelor dintr-un dosar aflat in faza nepublica, sau alegem calea respectarii procedurilor, insa nu numai de catre noi ci si de catre organele de cercetare/urmarire penala. Altfel, de lege ferenda, dupa articolul 277 C.p., ar trebui introdus art. 277 ind.1, cu urmatorul continut: “Fapta procurorului sau a ofiterului de politie judiciara care divulga mijloace de proba sau inscrisuri dintr-o cauza penala aflata intr-o procedura nepublica, in scopul incalcarii prezumtiei de nevinovatie, nu se pedepseste.”, se arata in adresa transmisa organelor de conducere ale profesiei de avocat.

Demersul avocatilor Andra Ghilenschi, Diana Spiridonescu si Alexandru Morarescu vine ca urmare a abaterilor de la norma din cele mai recente dosare scoase de parchet la defilare, precum dosarul fratilor Tate, dosarul Otopeni sau dosarul Dan Diaconescu, in care informatii esentiale din cauzele penale aflate in instrumentare au fost scurse in spatiul public, cu vadita afectare a prezumtiei de nevinovatie a persoanelor vizate de anchetele procurorilor. Modul de disipare a informatiilor in spatiul public in legatura cu aceste dosare a readus in discutie stilul de lucru al procurorilor anticoruptie din vremea protocoalelor secrete semnate de fostii sefi SRI, George Maior si Florian Coldea, cu fosta sefa DNA Laura Codruta Kovesi, creand din nou un climat de nesiguranta in Justitie, cu afectarea dreptului la un proces echitabil de care ar trebui sa beneficieze fiecare persoana.

Ce este mai grav este ca din cauza acestor scurgeri in mass-media, precum pasaje din ordonantele procurorilor, interceptari, stenograme, imagini, avocatul a devenit, astfel cum corect puncteaza semnatarii scrisorii transmise conducerii UNBR si ai Baroului Bucuresti, un "vanzator de iluzii", de vreme ce inainte chiar ca persoana vizata sa afle acuzatiile care i se aduc, opinia publica afla din presa mai multe elemente si detalii din ancheta decat insasi cel vizat, facand misiunea avocatului mai grea, nu doar prin prisma luptei din instanta, ci si din punct de vedere al reprezentantivitatii publice a unei persoane pentru care deja s-a dat un verdict public:

"In conditiile in care, prin aceste manevre dolosive, aflate uneori in sfera ilicitului penal si evident cu o complicitate interesata a mass-media (pentru sporirea audientei cu corespondent in incasari), opinia publica este deja convinsa cu privire la vinovatia justitiabilului, judecata propriu-zisa, cea din pretoriu, pare lipsita de sens. Demersurile in aparare, efectuate in aceste conditii, sunt receptate ca fiind caduce transformand profesia de avocat in cea de vanzator de iluzii".

Deloc de neglijat este faptul ca nu doar legislatia Romaniei este vizata si pedepseste aceste scapari, ci si legislatia si normele europeane, menite sa garanteze dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie, sens in care amintim Directia (UE) 2016/343 privind prezumtia de nevinovatie.

Redam in continuare cererea transmisa de avocatii catre conducerea UNBR, a Baroului Bucuresti si structurilor de conducere ale profesiei:

"Subsemnatii, av. ANDRA GHILENSCHI, av. DIANA SPIRIDONESCU si av. ALEXANDRU MORARESCU, avocati in Baroul Bucuresti, cu deosebit respect va adresam rugamintea sa adoptati o pozitie ferma, ultima ratio, in apararea profesiei.

Prezumtia de nevinovatie reprezinta ratiunea si justificarea demersului in aparare pentru justitiabilii care pledeaza nevinovati in fata acuzatiilor aduse. Prin urmare, orice atingere adusa prezumtiei de nevinovatie, inainte ca o hotarare judecatoreasca sa statueze in mod definitiv asupra vinovatiei justitiabilului, este de natura sa afecteze in insasi substanta ei, profesia de avocat.

Am asistat cu ingrijorare, in ultima vreme, la o ofensiva concertata a organelor de cercetare/urmarire penala impotriva respectarii principiului prezumtiei de nevinovatie, a legalitatii si loialitatii procedurilor. Se contureaza un veritabil “izvor de drept procedural” constand in divulgarea de date si informatii catre mass-media din cauzele penale aflate in faza de urmarire penala, faza nepublica, depasind cu mult continutul comunicatelor oficiale ale unitatilor de politie si parchet. Astfel, in presa scrisa si audiovizuala, au aparut in nenumarate randuri, fragmente din declaratiile partilor, stenograme, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, fotografii si inregistrari ambientale, probe administrate in cauze aflate in faza de urmarire penala si descrieri amanuntite ale imprejurarilor in care au avut loc faptele, toate acestea fiind puse la dispozitie reprezentantilor mass-media de catre organele de cercetare/urmarire penala. Acele asa-numite “surse judiciare”, invocate de catre ziaristi sau realizatori de televiziune, reprezinta in realitate acea conducta subterana si evident, nelegala, care are la un capat organul judiciar, iar la celalalt capat mass-media si prin care circula informatii si documente nepublice, cu un dublu scop: acela de a determina o prejudecata publica, cu anihilarea prezumtiei de nevinovatie, in paralel cu acela de a lipsi de consistenta si legitimitate actul de aparare.

Dezinvoltura cu care organele de cercetare/urmarire penala divulga date si informatii, documente, din cauzele care se afla intr-o faza procesuala nepublica, demonstreaza sentimentul de impunitate pe care acestea l-au dezvoltat, in lipsa unei reactii ferme a conducatorilor din politie si parchete.

Potrivit disp. art. 285 alin.(2) C.p.p.: “Procedura din cursul urmaririi penale este nepublica”.

Potrivit disp. art. 277 alin. (2) C.p., intitulat “Compromiterea intereselor justitiei”: „Dezvaluirea, fara drept, de mijloace de proba sau de inscrisuri oficiale dintr-o cauza penala, inainte de a se dispune o solutie de netrimitere in judecata ori de solutionare definitiva a cauzei, de catre un functionar public care a luat cunostinta de acestea in virtutea functiei, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda.”

Asa cum bine cunoastem, relatia unitatilor de parchet cu mass-media este reglementata prin Hotararea CSM nr. 197 din 17 septembrie 2019 pentru aprobarea Ghidului de bune practici privind relatia sistemului judiciar cu mass-media, care stipuleaza, printre altele:

„[...] Art. 25 - In comunicarea cu mass-media in timpul urmaririi penale, Ministerul Public trebuie sa respecte prezumtia de nevinovatie, caracterul nepublic al urmaririi penale si dreptul nediscriminatoriu la informare in acord cu dispozitiile art. 62 din Legea nr. 304/2004, republicata.

Art. 26 - Regulile stabilite in prezenta sectiune au drept scop respectarea prezumtiei de nevinovatie, a carcterului nepublic al urmaririi penale, protectia vietii private si de familie, protectia datelor cu caracter personal ale persoanelor implicate in proceduri judiciare, evitarea perturbarii sau periclitarii bunei desfasurari a urmaririi penale si punerii in pericol a sigurantei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora.

Art. 27 - Dosarele aflate pe rolul parchetelor nu pot fi studiate de reprezentantii mass-media. Accesul jurnalislilor la informatiile de interes public privind stadiul in care se afla cercetarile efectuate in cauza se realizeaza prin emiterea de comunicate sau prin comunicarea de informatii la cerere, in conditiile legii.

Art. 28 -( 1 ) Comunicarea de informatii privind stadiul actelor de cercetare reprezentantilor mass-media poate fi facuta numai dupa ce exista suspect in cauza. Daca fapta ce formeaza obiectul dosandui penal prezinta un grad de pericol social ridicat sau justifica un interes deosebit pentru public pot fi comunicate informatii despre inceperea urmaririi penale cu privire la fapta si masurile dispuse in cauza pentru identificarea faptuitorului sau strangerea probelor, cu exceptia situatiei in care prin transmiterea acestor informatii s-ar periclita rezultatul anchetei.

(2) Informatiile mentionate la alin. (1) se refera la urmatoarele aspecte: s-a inceput urmarirea penala; s-a pus in miscare actiunea penala; s-a luat masura retineri si s-a solicitat instantei competente luarea/prelungirea masurilor preventive; s-a finalizat urmarirea penala; s-a dispus o solutie de netrimitere in judecata; s-a dispus trimiterea in judecata, fiind intocmit si inaintat rechizitoriul catre instanta.

(3) Comunicatele sau comunicarile de informatii la cerere pot cuprinde si informatii cu privire la persoana fata de care masurile au fost dispuse; fapta retinuta; incadrarea juridica a faptei si in esenta motivele care au determinat adoptarea solutiei sau luarea masurii respective.

(4) Numele si prenumele persoanei fata de care se desfasoara urmarirea penala fata de care au rost dispuse masuri in cursul urmaririi penale ori fata de care s-a dispus trimiterea in judecata pot fi comunicate public numai daca faptele pentru care este urmarita penal afecteaza capacitatea de exercitare a functiei publice, in acord cu disp. art. 14 alin.(1) din Legea nr. 544/2001.

(6) Comunicarea informatiilor privind existenta unui suspect in cauza si a masurilor dispuse fata de acesta poate fi facuta din oficiu sau la cererca reprezentantilor mass-media, numai dupa ce persoanei care a dobandit calitatea de suspect i se aduce la cunostinta aceasta calitate sau, daca aceasta nu este posibila, numai dupa luarea masurilor necesare pentru aducerea la cunostinta.

(9) Dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, in cazul faptelor care prezinta un grad de pericol social ridicat sau justifica un interes deosebit pentru public, parchetele vor da comunicate prin care vor informa opinia publica cu privire la emiterea rechizitoriului si trimiterea in judecata a persoanelor fata de care s-au efectuat cercetari. Numele si prenumele persoanelor va fi comunicat numai in conditiile alin. (4).

Art. 29 - Reprezentantilor mass-media nu le pot fi eliberate copii sau extrase din actele sau inscrisurile referitoare la probele din dosarele aflate pe rolul organelor de urmarire penala si nici copii ale inregistrarilor audio/video realizate in cadrul procedurii de identificare si retinere a persoanelor sau executare a mandatului de arestare, de flagrant ori in alte momente procedurale din cursul anchetei penale provenind de la autoritatile judiciare sau stenograme ale interceptarilor efectuate.”

In conditiile in care, prin aceste manevre dolosive, aflate uneori in sfera ilicitului penal si evident cu o complicitate interesata a mass-media (pentru sporirea audientei cu corespondent in incasari), opinia publica este deja convinsa cu privire la vinovatia justitiabilului, judecata propriu-zisa, cea din pretoriu, pare lipsita de sens. Demersurile in aparare, efectuate in aceste conditii, sunt receptate ca fiind caduce transformand profesia de avocat in cea de vanzator de iluzii.

Potrivit disp. art. 4 C.p.p. „Orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva”. De asemenea, potrivit Directivei (UE) 2016/343 A PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumtiei de nevinovatie si a dreptului de a fi prezent la proces in cadrul procedurilor penale:

„(16) Prezumtia de nevinovatie ar fi incalcata in cazul in care declaratii publice ale autoritatilor publice sau decizii judiciare, altele decat cele privind stabilirea vinovatiei, se refera la o persoana suspectata sau acuzata ca fiind vinovata, atat timp cat vinovatia persoanei respective nu a fost dovedita conform legii. Aceste declaratii si decizii judiciare nu ar trebui sa reflecte opinia ca persoana respectiva este vinovata. Acest fapt nu ar trebui sa aduca atingere actelor de urmarire penala care urmaresc sa probeze vinovatia persoanei suspectate sau acuzate, cum ar fi rechizitoriul, si nici deciziilor judiciare in urma carora produce efecte o hotarare suspendata, cu conditia respectarii dreptului la aparare. De asemenea, acest fapt nu ar trebui sa aduca atingere hotararilor preliminare de natura procedurala, luate de autoritatile judiciare sau de alte autoritati competente, care se intemeiaza pe suspiciuni sau pe elemente de proba incriminatoare, cum ar fi deciziile de arest preventiv, cu conditia ca aceste hotarari sa nu se refere la persoana suspectata sau acuzata ca fiind vinovata. inaintea luarii unei hotarari preliminare de natura procedurala, autoritatea competenta ar putea fi nevoita sa verifice daca exista suficiente elemente de proba incriminatoare impotriva persoanei suspectate sau acuzate care sa justifice hotararea respectiva, iar hotararea poate contine referiri la aceste elemente.

(17) Notiunea de „declaratii publice ale autoritatilor publice” ar trebui inteleasa ca fiind orice declaratii care se refera la o infractiune si care emana fie de la o autoritate implicata in procedurile penale legate de infractiunea respectiva, cum ar fi autoritatile judiciare, politia si alte autoritati de aplicare a legii, fie de la o alta autoritate publica, cum ar fi ministrii si alti functionari publici, fara a se aduce atingere dreptului intern in materia imunitatii.

(18) Obligatia de a nu se referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate nu ar trebui sa impiedice autoritatile publice sa publice informatii privind procedurile penale in cazul in care acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penala, cum ar fi in cazul in care materialele video sunt facute publice si publicului i se solicita sa ajute la identificarea autorului presupus infractiunii, sau in interes public, precum in cazul in care, din motive de siguranta, sunt furnizate informatii locuitorilor dintr-o anumita zona cu privire la o presupusa infractiune impotriva mediului, sau atunci cand organele de urmarire penala sau o alta autoritate competenta furnizeaza informatii obiective cu privire la stadiul procedurilor penale in scopul de a preveni tulburarea ordinii publice. Justificarea prin aceste motive ar trebui limitata la situatiile in care este rezonabila si pertinenta, tinand seama de toate interesele implicate. In orice caz, modul si contextul in care informatiile sunt difuzate nu ar trebui sa creeze impresia ca persoana este vinovata inainte de a se fi dovedit vinovatia acesteia conform legii.

(19) Statele membre ar trebui sa ia masurile adecvate pentru ca autoritatile publice, atunci cand comunica informatii mass-mediei, sa nu se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate atat timp cat nu s-a dovedit conform legii ca sunt vinovate. In acest scop, statele membre ar trebui sa informeze autoritatile publice cu privire la importanta respectarii prezumtiei de nevinovatie atunci cand furnizeaza sau dezvaluie informatii catre mass-media. Aceasta nu ar trebui sa aduca atingere dreptului intern care protejeaza libertatea presei si a altor mijloace de comunicare in masa.”

Consideram ca ne aflam intr-un moment delicat al avocaturii penale din Romania. Interventia organelor profesiei este necesara pentru a readuce echilibrul atat in ceea ce priveste posibilitatea avocatului de a exploata eficient prezumtia de nevinovatie a clientului sau dar si in vederea respectarii dreptului la un proces echitabil, incluzand aici si egalitatea de arme dintre acuzare si aparare.

Noi, avocatii, respectam interdictia de divulgare de informatii din cauzele aflate intr-o faza nepublica. In acelasi timp insa, fata de modul de actiune al organelor de cercetare/urmarire penala descris mai sus, resimtim o povara excesiva intrucat, fata de informatiile divulgate de parchet, in mod evident nelegal, nu putem aduce contraargumente intrucat, asa cum am aratat mai sus, urmarirea penala este nepublica.

Stimati confrati, acest modus operandi nu mai poate continua. Avocatura penala se afla la rascruce. Alegem calea „justitiei televizate”, a dezbaterii publice a probelor dintr-un dosar aflat in faza nepublica, sau alegem calea respectarii procedurilor, insa nu numai de catre noi ci si de catre organele de cercetare/urmarire penala. Altfel, de lege ferenda, dupa articolul 277 C.p., ar trebui introdus art. 277 ind.1, cu urmatorul continut: “Fapta procurorului sau a ofiterului de politie judiciara care divulga mijloace de proba sau inscrisuri dintr-o cauza penala aflata intr-o procedura nepublica, in scopul incalcarii prezumtiei de nevinovatie, nu se pedepseste.”