„Intortocheate sunt caile procedural-penale!” exclam adesea... Cum este, de pilda, cea a renuntarii la urmarirea penala, reglementata de art.318 din Codul de procedura penala. Ei bine, intr-o astfel de situatie, legiuitorul, din considerente doar de el stiute, a rupt in doua modalitatea de solutionare a cererii procurorului.

Mai intai, ordonanta de renuntare face obiectul verificarii in interiorul parchetului, de catre procurorul ierarhic superior, pentru ca apoi, la solicitarea partilor si a persoanelor interesate, sa fie transmisa judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. Numai ca (si aici apare uimirea mea) acesta din urma se pronunta exclusiv asupra legalitatii si temeiniciei solutiei de renuntare la urmarirea penala, incheierea fiind definitiva.

Ce se intampla cu celelalte accesorii ale unei asemenea cereri? Oleaca rabdare si veti afla, dar trebuie sa cutreierati prin ditamai Codul de procedura penala, cale de vreo doua sute de articole, adica. Si asa ajungem la art.549/1, al carui continut este extrem de limpede:

„(1) In cazul in care procurorul a dispus clasarea sau renuntarea la urmarirea penala si sesizarea judecatorului de camera preliminara in vederea luarii masurii de siguranta a confiscarii speciale sau a desfiintarii unui inscris, ordonanta de clasare, insotita de dosarul cauzei, se inainteaza instantei careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 339 alin. (4) ori, dupa caz, la art. 340 sau dupa pronuntarea hotararii prin care plangerea fost respinsa.

(2) Judecatorul de camera preliminara comunica persoanelor ale caror drepturi sau interese legitime pot fi afectate o copie a ordonantei, punandu-le in vedere ca in termen de 10 zile de la primirea comunicarii pot depune note scrise.

(3) Dupa expirarea termenului prevazut de alin. (2), judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra cererii prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului ori a persoanelor prevazute la alin. (2), putand dispune una dintre urmatoarele solutii:

a) respinge propunerea si dispune, dupa caz, restituirea bunului ori ridicarea masurii asiguratorii luate in vederea confiscarii;

b) admite propunerea si dispune confiscarea bunurilor ori, dupa caz, desfiintarea inscrisului.

(4) In termen de 3 zile de la comunicarea incheierii, procurorul si persoanele prevazute la alin. (2) pot face, motivat, contestatie. Contestatia nemotivata este inadmisibila.

(5) Contestatia se solutioneaza de catre instanta ierarhic superioara celei sesizate ori, cand instanta sesizata este Inalta Curte de Casatie si Justitie, de catre completul competent potrivit legii, care se pronunta prin incheiere motivata, fara participarea procurorului si a persoanelor prevazute la alin. (2), putand dispune una dintre urmatoarele solutii:

a) respinge contestatia ca tardiva, inadmisibila sau nefondata;

b) admite contestatia, desfiinteaza incheierea si rejudeca propunerea potrivit alin. (3)”.

Prin urmare, confiscarea sau desfiintarea unui inscris in cazul renuntarii la urmarirea penala se judeca separat si in doua grade de jurisdictie, de catre un alt judecator, altul decat cel care a verificat definitiv legalitatea si temeinicia ordonantei de renuntare la urmarirea penala. Care or fi fost motivele pentru care ultimul judecator nu putea sa se pronunte si asupra confiscarii sau desfiintarii inscrisurilor ramane un mister... De ce a fost nevoie de calea de atac a contestatiei in situatia din urma, iarasi nu prea pricep... De ce era nevoie ca un astfel de capitol sa fie aruncat la peste doua sute de articole distanta de Sectiunea a III-a (lasand impresia ca fusese uitat), zau ca nu inteleg (si n-am terminat facultatea ieri!)... Cat despre verificarea sechestrului asigurator in vreun interval de timp, nimic: art.250 si urmatoarele tac malc...

Sistematizarea normelor este conditia fundamentala a unei legi bune, usor de inteles si, indeosebi, de aplicat. Dintr-o alta perspectiva, rezolvarea in doi timpi a cauzei avand ca obiect renuntarea la urmarirea penala duce la o incarcare artificiala a volumului de dosare pe cap de judecator, cu efecte directe asupra temeiniciei si a legalitatii solutiilor.