Procurorul Petre Voinescu (foto) desi tanar, are un background care demonstreaza atat profesionalism, cat si ambitie. Ambitia de a dovedi ca a fi procuror nu inseamna a fi sperietoare, ci a fi persoana care ajuta in mod nemijlocit la identificarea infractorilor si tragerea lor la raspundere prin instrumentarea unor dosare ale caror probatorii nu pica, in instanta, precum un castel de nisip. Petre Voinescu are 39 de ani, este licentiat in Drept, absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti, promotia 1995, doctor in Ordine Publica si Siguranta Nationala, absolvent al Colegiului National de Aparare si al Institutului Diplomatic Roman si formator la Institutul National al Magistraturii. Stagiatura a terminat-o la Parchetul Sectorului 1, apoi, in timp, a devenit prim-procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 5, adjunct la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, iar azi este prim-procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Giurgiu. S-a lansat in batalia pentru a fi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, i-a surclasat la turul I de pe raza PCAB pe prim-procurorul Alexandra Sinc si procurorul Stefan Crisu, cu peste 70 la suta din voturi, iar acum, in finala pe tara, ii are contracandidati pe colegii sai Bogdan Gabor de la Parchetul de pe langa Tribunalul Baia Mare si pe Ioan Marius Aron, procuror sef sectie la Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu. Proiectul procurorului Voinescu este destul de voluminos, dar si plin de idei novatoare, care ar putea aduce un plus de ordine in sistem si de revalorificare a activitatii CSM.

Domnule procuror, pana acum ati privit indeajuns de mult de pe margine politicile echipelor care s-au succedat la sefia CSM. Cum catalogati activitatea acestei noi echipe careia vreti sa va alaturati? Ce plusvaloare credeti ca ati putea aduce in Consiliu? Incotro se indreapta politica de cadre a sistemului judiciar?

Din punctul meu de vedere dar si al colegilor procurori, principalul neajuns al intregii echipe, si ma refer aici la Consiliu in ansamblul sau, este dat de pozitiile neunitare si uneori chiar contradictorii cu privire la apararea intereselor celor care i-au ales, respectiv procurori sau judecatori. Principalul rol al CSM consta, in opinia mea, in a reprezenta la varf aceste interese, pentru ca spre deosebire de alte functii, in care se accede prin numire directa, in CSM toti membrii sunt alesi pe palierele respective cu intentia alegatorului de a reprezenta si armoniza la varf problemele locale si interesele insumate ale alegatoilor de la fiecare nivel. In timpul campaniei, am stat de vorba cu aproape 99 la suta din colegii de la parchetele de tribunal, mai putin Zalau, unde vreau sa ajung cat mai curand si asta nu inseamna ca nu cunosc care sunt si probleme lor, iar opinia generala pe care si eu o impartasesc este ca noua echipa aleasa in urma cu un an a facut prea putin pentru alegatori si mai mult pentru propria imagine. Desigur ca imaginea CSM ca organism independent este foarte importanta, dar nu mai importanta decat promovarea intereselor magistratilor si impunerea unor parghii absolut necesare functionarii mai eficiente a sistemului judiciar. Eu cred ca imbunatatirea imaginii CSM ca institutie trebuie sa fie un efect al activitatii constructive la nivelul CSM vizavi de cariera magistratilor, protectia independentei lor – si ma refer aici in primul rand la alocarea resurselor financiare – si apararea reputatiei acestora - acolo unde e cazul – cu o mai mare acuratete si incisivitate. M-ati intrebat ce voi aduce nou in politica CSM. In primul rand, echilibru si un spirit de echipa, pentru ca, cel putin cu membri Sectiei pentru procurori, in ultima perioada, am avut relatii deosebite de colaborare cu vicepresedintele George Balan, cu procurorul Florentina Gavadia, cu care am lucrat foarte eficient si inainte ca acestia sa devina membrii CSM. Si alti procurori din CSM, precum Oana Haineala, au principii sanatoase si ma voi alatura si eu cu expertiza pe care o am, desi trebuie sa subliniez faptul ca indiferent de colegialitatea care caracterizeaza relatiile mele cu acestia, daca va trebui sa opun rezistenta unor proiecte care mi se par neviabile sau distructive, o voi face, fara sa uit sa-i consult pe cei care m-au ales. Dealtfel, in momentul modificarii regulamentului de accedere in functiile de sef sectie, am semnalat vicepresedintelui CSM, dl. Balan, faptul ca in opinia mea, prin incarcarea bibliografiei si complicarea interviului, aceste functii vor deveni neatragatoare, ceea ce s-a si intamplat.

Dar cum ramane cu politica de cadre? Vi se pare normal ca sefii institutiilor din sistemului judiciar sa fie numiti politic? Vi se pare corect ca intre procurorii anumitor structuri sa existe diferente mari de salarizare? Aveti o propunere pe care o veti lansa in plenul CSM?

Politica de cadre actuala mi se pare neviabila si va duce in final, la un moment dat, la blocarea sistemului. Ma refer aici la Ministerul Public pentru ca este institutia pe care o cunosc indeaproape. Desigur, ar trebui modificata legislatia in vigoare, iar CSM-ul nu are inititiva legislativa, insa poate sa propuna un asemenea demers membrului de drept din CSM, ministrul Justitiei. In primul rand, toata lumea cunoaste faptul ca exista doua sisteme de promovare in cadrul aceleiasi institutii, Ministerul Public. Pentru parchetele ”obisnuite„ este necesara promovarea a trei examene de mare dificultate pentru a avea grad de parchet de inalta curte. In schimb, in cazul parchetelor specializate, adica a Directiilor – DNA si DIICOT- gradul respectiv si salarizarea sunt dobandite pe baza unui simplu interviu – care, de ce sa nu o spunem, nu poate fi catalogat ca obiectiv, criteriile de promovare scapand de cele mai multe ori unei analize pertinente. Mai mult decat atat, va pot spune cu mana pe inima, si procurorii colegi stiu asta, de foarte multe ori, un dosar de parchet de tribunal este mai complicat si cu riscuri mult mai mari decat unele din competenta DNA, sa zice,. Ca sa fiu inteles mai bine, riscul este mult mai mare cand ai de-a face cu criminali din tot felul de clanuri, decat cu personaje cu ”gulere albe”, din partea carora nu va exista mai niciodata o amenintare sau un atentat la viata ta sau a familiei. De asemenea, munca depusa intr-un astfel de dosar – pentru ca de multe ori nu ai decat prea putine elemente de la care pornesti cercetarile in vederea identificarii unor autori - este mult mai ampla si mai de durata. De aici provine si sursa nemultumirilor colegilor mei, care nu inteleg de ce munca lor este valorificata cu un cuantum salarial mult mai mic decat al altor colegi care de multe ori au sansa de a realiza probatorii fara prea multa munca de teren si bataie de cap. Acesta este unul dintre obiectivele mele, pentru care ma voi bate in CSM, respectiv o recompensare materiala a muncii efective depuse. Ca sa fie clar, un procuror nu este mai bun, mai scolit si mai profesionist daca este la DIICOT sau DNA, asa dupa cum un doctor nu e mai bun sau mai prost daca e la Spitalul din Targu Mures sau la Spitalul Municipal din Bucuresti. Amandoi sunt pregatiti asisjderea, ”operatiile” pot fi identice, si n-am vazut pana acum ca un medic specializat intr-un domeniu sa ia mai multi bani pe grila decat altul care are alta specializare. Difera doar gradele si vechimea care fac diferenta salariala. Asa ca eu, daca voi fi membru ales in CSM, promit sa ma ocup in primul rand de aceasta rezolvarea acestei situatii neetice.

Domnule procuror, este sau nu nevoie de politie judiciara la nivelul tuturor parchetelor? Toata lumea vorbeste de aceasta necesitate, ba chiar exista un proiect depus la Parlament, care zace pe acolo, chiar si procurorul gemneral al Romaniei a avansat aceasta propunere si cu toate acestea exista un blocaj. Care e opinia dumneavoastra? Unde e hiba si ce ati putea face pentru ca proiectul acesta sa fie adoptat? Cine detine ”bagheta magica”?

Politie judiciara la nivelul tutoror structurilor de parchet trebuie sa existe si, mai devreme sau mai tarziu va exista, indiferent de interesele altor institutii care blocheaza proiectul de lege in dorinta de a detine controlul asupra cercetarilor penale. Dealtfel, trendul european in materie penala este acela de a lucra intr-o echipa-monolit, procuror-politist, iar politistul sa nu mai fie debusolat de dubla subordonare. Pe de alta parte, selectarea politistilor ce fac parte din politia judiciara va trebui sa fie realizata mai riguros, pentru ca aici nu e vorba doar de o buna pregatire teoretica, ci si de abilitati practice, de rezistenta la stres si de asumarea unor riscuri diferite un pic de cele cu care se confrunta in activitatea curenta. As vrea ca Ministerul de Interne, unde stiu ca se blocheaza acest proiect sa inteleaga in primul rand din punct de vedere managerial faptul ca este un bun demers, mai ales ca salarizarea acestor politisti va trebui facuta - in opinia mea - din bugetul Ministerului Public, ca sa nu avem si aici o problema de subordonare financiara. Desigur, toate aceste modificari implica alocarea de resurse si solutionarea unor probleme de spatiu, depozitare de armament etc. Dar, cu cap si cu vointa, aceste lucruri pot fi rezolvate.

Una dintre marile probleme, care a iscat controverse si chiar conflicte intre conducerea Ministerului Justitiei si asociatiile magistratilor, este legata de raspunderea magistratilor, de proiectul de lege. Stiti, cu siguranta, ca au existat in sistem o serie de erori judiciare – cum ar fi cazul „Tundrea” - in care procurorii au dovedit rea credinta, iar CEDO a sanctionat greselile unor colegi ai dumneavoastra care nu si-au facut datoria pe deplin sau asa cu scrie la carte. Sunteti un sustinator al raspunderii magistratilor?

Oricine este supus greselii, indiferent in ce domeniu lucreaza. Numai ca una este sa gresesti fara sa ai vreun interes sau sa vrei sa acoperi un adevar, si alta este sa omiti a lucra corect, legal si profesionist pentru ca exista niste interese sau haideti sa le spunem – comenzi. Acest mod incorect, ilegal sau abuziv de a instrumenta un dosar trebuie sactionat. Dar pentru a fi sanctionat, trebuie ca aceste aspecte sa fie si probate. Tocmai de aceea pot spune ca da, sunt de acord cu raspunderea magistratului, dar numai pentru astfel de erori, voite sau ca efect al unor ordine abuzive. Consider ca erorile judiciare, gen ”Tundrea” nu sunt o caracteristica a sistemului judiciar romanesc, astfel de erori regasindu-se in toate sistemele de drept. Or, a sanctiona un procuror pentru te miri ce greseala facuta, nevoit, intr-un dosar, cand ea poate fi indreptata in instanta, prin mai multe cai de atac, inseamna a bloca sistemul in politica de cadre, pentru ca pana la urma niciun alsolvent de Drept nu va mai dori sa devina procuror. Daca, insa, se va constata, de catre o comisie competenta, ca procurorul respectiv a actionat din interese obscure, da, sunt de acord ca el sa fie sanctionat cu duritate, pentru ca a doua oara sa nu mai accepte un mod de lucrur nelegal. In ce priveste proiectul de lege la care faceti referire, consider ca acesta mareste nepermis plaja raspunderii disciplinare, deoarece – spre exemplu – in conditiile in care mijloace de recompensare, de premiere, nu exista, si procurorul deseori trebuie sa stea la serviciu peste program, nu inteleg de ce trebuie sa fie sanctionat daca a doua zi el nu a venit la program dupa ce a stat toata noaptea pe teren. Cat priveste buna reputatie, aceasta nu e definita ca si concept. Ce inseamna buna reputatie? De unde si de cand incepi sa te bucuri de ea? Ce nu este buna reputatie, ce-i dauneaza? Aici as vrea ca CSM sa se bata pentru a defini clar acest concept. Si abia apoi sa se dea sanctiuni in aceasta privinta.

In proiectul dumneavoasta, punctati o necesitate a sistemului, aceea a regandi sistemul de protectie fizica a magistratului, dar si redirectionarea asigurarilor de sanatate retinute din salariu. Ce nu este bun la aceasta ora? Nu intelegem....Va ganditi la un protocol cu SPP? Cu Jandarmeria? Cat sa dureze o astfel de protectie? Si acum, daca se cere, un magistrat poate primi protectie. Ce anume nu satisface, insa, protectia optima a magistratului?

Da, e adevarat ca exista o protectie, dar numai pentru unii, si in anumite conditii deosebit de restrictive. In special, procurorul care lucreaza pe cauze de violenta, sau in dosare in care sunt implicate clanuri si grupari infractionale cu mari ramificatii ar trebui sa aiba o protectie adecvata, pana la trecerea pericolului pentru viata lui sau a membrilor familiei sale. Desigur ca aici ar trebui regandite managerial fondurile destinate de institutiile implicate in protectia magistratului, raportat la gradul de risc si nu la eficienta economica. Cat priveste asigurarile de sanatate, platim o gramada de bani la sanatate, dar serviciile lasa de dorit. Sigur ca aici nu este numai o problema a magistratilor, ci si a altor categorii sociale, si de aceea eu cred ca si noua lege a Sanatati trebuie sa fie dezbatuta inclusiv cu reprezentanti ai CSM.

Domnule procuror, va veti lupta in CSM, daca veti ajunge membru plin, pentru ca votul sa fie ”la vedere” ca sa stie si electoraltul ce ati votat? Au mai promis si altii in campaniile electorale, dar cand au ajuns in CSM, s-au sucit si brusc au uitat de promisiunile pentru electorat....

Da. Eu imi doresc sa votez transparent si voi ridica aceasta problema. Sper ca si ceilalti membri sa inteleaga ca o promisiune trebuie respectata, altfel nu putem discuta de verticalitate, si daca nu exista verticalitate nici la cel mai inalt for al magistraturii, atunci nici CSM nu va putea sa solicite un scor pozitiv in imagine. Secretizarea votului, oriunde ar fi dat el, insemna o fuga de raspundere, inseamna a ascunde adevaratele intentii, iar lipsa fermitatii in sustinerea unui proiect public inseamna lipsa de caracter.

* Cititi aici sinteza proiectului de candidat al procurorului Petre Voinescu