Dupa 27 de ani de democratie originala, am ramas doar la importuri, fara a schimba mentalitati si practici in interior.

Am importat formule de calcul complicate pentru a norma munca judecatorilor, din tari in care instantele ruleaza 100 de dosare pe an, formule pe care apoi le-am implementat in instante cu 40.000 de dosare pe an.

Am calculat complexitatea dosarelor si timpul pe care il petrecem pentru a citi o cerere reconventionala si am creat, astfel, un razboi fratricid intre sectii: civilul se lupta cu contenciosul administrativ, falimentul cu litigiile de munca si toata lumea cu penalul.

Constant, in orice stat democratic, legea se modifica pentru a raspunde cerintelor societatii.

Noi nu avem nimic de modificat.

Stam cuminti sa fim trasi de urechi dar, cand e vorba de treburi serioase, nu ascultam pe nimeni.

De exemplu, nu vrem sa auzim despre judecatorii de la Curtea Suprema a SUA, care au mandat pe viata, iar cei de la curtile federale americane au un mandat care dureaza atata timp cat sunt in “good behaviour”, fara vreo alta interpretare sau explicatie pentru aceasta expresie din lege.

Nu ne spune nimeni ca procedurile de numire a judecatorilor in SUA sunt diferite, de la numirea de catre guvernator, de catre legislativ pana la alegerea si selectionarea pe baza de merit.

Atat judecatorii curtilor federale cat si cei ai Curtii Supreme americane sunt numiti de presedintele tarii, sunt inamovibili, dar pot fi destituiti printr-o procedura anevoioasa (impeachment), in cazul in care se fac vinovati pentru tradare, coruptie, crima contra bunurilor publice sau delicte grave.

Potrivit Constitutiei, judecatorii federali sunt numiti pe viata.

In 1908 americanii spuneau: “Constitutia S.U.A. este ceea ce Curtea Suprema spune ca este”, iar presedintele Thomas Jefferson spunea, la inceput de secol XIX, ca in Statele Unite “Constituția e un obiect de ceara modelata de mana puterii judecatoresti”.

Am uitat cu desavarsire sa ascultam.

Din 2006, Clarence Thomas, singurul judecator de culoare al Curtii Supreme a SUA, nu a intervenit in dezbateri, considerand ca, “atunci cand cineva vorbeste, trebuie ascultat”.

El a spus mereu ca un avocat trebuie lasat sa vorbeasca neintrerupt pentru a-si putea expune pledoaria in mod eficient.

Se vede ca noi, judecatorii, nu ne ascultam nici macar colegii.

Cerem imperios intregii societati sa ne respecte ca pe niste mici dumnezei, dar noi nu respectam pe nimeni si acum nu ne mai respectam nici unii pe altii.

Devenim, pe zi ce trece, Catavenci multiplicati, ce mor de grija tarisoarei, vorbind fara sa spuna nimic si urmarind interese doar de ei stiute.

Cred ca e timpul ca, pentru recredibilizarea justitiei, judecatorii sa invete din nou sa asculte, inainte de a trage concluzii si a arunca primii piatra.

Dupa ce ani de zile nu ne-am vandut tara, acum toti ne dam de ceasul mortii de grija independentei justitiei.

Candva, judecatorul era intruchiparea echilibrului; astazi, am luat balanta din mainile Zeitei Themis si am inlocuit-o cu un par.