Institutul National de Statistica este o institutie serioasa. Conservatoare, dar serioasa. Adica, daca bati la poarta, te intalnesti cu oamenii si le dai o tema, ai sanse mari sa pleci cu documentul. Statistica e rece, e frusta. E cu cifre. Nu de afaceri, ca sa nu stricam Sarbatorile...

Despre statistica se mai spune ca e ca rochia unei femei: suficient de lunga cat sa acopere ce trebuie, dar suficient de scurta cat sa incite.

Avem o cifra si un trend. Cifra de 189 avocati cercetati in diverse stadii procesuale si trendul de crestere de aproape 3 ori fata de aceeasi perioada a anului trecut. De ce acest trend alarmant, care se agraveaza pe zi ce trece? De ce atatea burtiere si crawl-uri cu “breaking news” la televiziuni care au in prim-plan avocati? Din vina lor!

Sau poate ne grabim?

Sa nu fim ipocriti. Peste cateva zile e cea mai importanta Sarbatoare a crestinatatii. Nu Nasterea, ci Invierea Domnului e considerata mai importanta de catre credinciosi. Minunea aici s-a produs. Legendele aici s-au tesut. Giulgiul casei de Savoia, cunoscut ca fiind “din Torino”, de aici strabate veacurile. Pana la datarea cu carbon care l-a plasat in jurul anului 1.300, dar asta e alta poveste… Cati oare dintre oamenii de afaceri clienti ai avocatilor de business le-au spus “sa respecte legea”? De la putini spre deloc. Clientii le cer avocatilor sa faca totul ca sa le castige procesele. Si nici nu vor sa stie uneori ce inseamna asta. Partea lor de iertare de pacat, de impartasanie se numeste “succes fee”.

Si atunci, de ce sa ridicam piatra? Doar pentru ca putem? Doar pentru balistica uneori cvasi-perfecta a traiectoriei? Haideti sa o lasam jos. Imaginati-va o piata publica, o Agora in care toti lasa pietrele jos. Cei care raman cu ea in mana, in elan de a o arunca, se vor simti stanjeniti. Si o vor scapa mai degraba, pe principiul “mi-a alunecat si mi-a cazut din mana…”.

Exista nume mari de avocati de business implicate in tot felul de procese, unele fara absolut nicio legatura cu avocatura. Si cu toate astea, preluate de tabloide. Doar pentru ca oamenii aceia au bani si deci, sigur au facut ceva gresit. Au devalizat, delapidat, falsificat, inselat. Daca nu poti sa infrangi un adversar cu armele business-ului, caci avocatura e un business, multi prefera sa isi piarda timpul gandind la subterfugii. Gasim un amarat, ii dam bani de tramvai si ala scrie rau de adversari. Sau incercam sa ii racolam intr-un restaurant, la un pranz de afaceri, un asociat. Sau tragem de limba un client sa ne spuna onorariul, ne minunam si-l scadem cu 25%... in speranta ca il punem la loc prin acte aditionale sau ii facturam si hartia si toner-ul imprimantei si aerul conditionat pe care il respira stagiarul care ii face intampinarile. Sau ne uitam sub rochia… statisticii.

Caracterele mari asa se cern. In doua feluri. Unele ignora cu desavarsire zumzetul si nu respira cand in jurul lor miroase urat, nu negociaza cu teroristii presei si ai adversarilor si isi vad de treaba si fac bani. Bani, nu cifre! Altele, se metamorfozeaza in lideri si in jurul lor, din caramizile bune sau rele ale publicitatii, se nasc legende. Avocatura romaneasca are nevoie de acesti manageri, prea putin avocati dar prea buni in ce fac.

Imi place sa citez din avocati britanici, au genul de sare si piper corect presarate care ii fac Master Chef-i sau le confera stele Michelin. “Reteta” de azi e din Bobby Reddy, partener la Latham & Watkins, a cincea firma de avocatura ca marime din lume (www.lw.com) , care a spus: “In India miroase urat pe strazi, in Franta miroase urat in patiserii, dar in Londra miroase urat dupa cate un due diligence”. Se ofera cineva sa-i plateasca un avion de pe Heathrow pe Otopeni lui Sir Bobby?

Institutul National de Statistica e pe strada Libertatii… Nu de expresie. A libertatii punct. Al carei gust nu poate fi egalat de nimic, chiar daca uneori uitam ca il respiram in fiecare zi. E ca Pasca pe care o luam pe stomacul gol in prima zi de Paste. Doar o bucata de paine…?