Dezvaluirile din cazul de abuz sexual de la o universitate din Bucuresti arata cat de important este ca orice victima a unui abuz sa aiba curaj sa-l denunte public si sa aiba constiinta ca nu este deloc la dispozitia agresorului, indiferent de pozitia de moment sau de aparenta putere a acestuia.

Cazul abuzurilor prin care au trecut studente de la SNSPA este, din pacate, reprezentativ pentru societatea romaneasca, iar daca dezvaluirea are loc abia dupa atat timp, in Bucuresti, cel mai mare oras si mai expus discutiei publice, si in mediul universitar, in provincie, ca sa nu mai spunem de mediul rural, abuzurile raman necunoscute si se perpetueaza, devin practica, ceva cumva firesc, “asa-i la noi”.

Faptul ca astfel de cazuri ies la iveala - mai devreme sau mai tarziu -, si au ecou public, este cel mai puternic semn de incurajare pe care victimele abuzurilor il primesc si este cel mai important semn pentru fete si femei care au trecut prin situtii similare sa nu taca si sa ascunda sau sa permita o agresiune.

Fetele si femeile trebuie sa inceapa sa aiba constiinta ca in orice institutie publica sau privata NU sunt neajutorate, singure sau lipsite de putere si ca se pot opune, iar agresorul lor poate sa fie sanctionat.

Si da, de multe ori - asa cum este si in acest caz recent -, este vorba si despre complicitati si un fel vinovat de a intoarce privirea, chiar in interiorul institutiei publice sau private in care are loc o astfel de agresiune.

Ca jurnalist si ca politician am stat de vorba cu multe fete si femei care au fost in situatii de abuz si intotdeauna le-am incurajat sa se exprime public si sa caute ajutor.

Este o mare problema de mentalitate inradacinata in societatea romaneasca, insa instrumente institutionale de a raspunde la aceste situatii de abuz sau de a le preveni au inceput sa existe: aduc aminte ca, in mandatul meu de ministru al Familiei s-a dezbatut, elaborat si publicat, pentru prima data in Romania, Ghidul pentru combaterea hartuirii sexuale si morale dedicat institutiilor publice si companiilor private.

Ghidul realizat de specialistii ANES, ONG-urile dedicate drepturilor femeilor, alaturi de Institutul Roman Pentru Drepturile Omului si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale este un instrument util si angajatilor si angajatorilor, care stabileste masurile ce trebuie luate intr-o institutie pentru a preveni si a gestiona situatiile de agresiune si abuz, clairificand ce inseamna hartuirea, conduita ostila sau nedorita, comentariile nepotrivite, cu tenta sexuala, actiunile si gesturile abuzive.

Exprimand clar toate acestea, scotandu-le din zona subintelesului si a interpretarii subiective, de genul, “nu a fost nimic grav” si fixandu-le intr-un set de reguli interne institutionale.

Astfel, lucrurile se clarifica si oricine se confrunta cu o agresiune are constiinta ca detine parghii si o putere de exprimare si nu este nicidecum la dispozitia agresorului.