Curtea Constitutionala pronunta o noua decizie scandaloasa, la aproape patru luni dupa ce a respins toate sesizarile de neconstitutionalitate cu privire la Legile Justitiei.

De data aceasta, CCR – condusa de judecatorul Marian Enache (foto) – a dat unda verde ca serviciile secrete sa invadeze intimitatea romanilor.

Mai exact, instanta de contencios constitutional a respins obiectiile de neconstitutionalitate formulate atat de Avocatul Poporului Renate Weber (pe de o parte), precum si de o serie de parlamentari apartinand partidelor Uniunea Salvati Romania si Forta Dreptei impotriva proiectului Legii securitatii cibernetice.

Dupa cum Lumea Justitiei a scris inca de acum doua saptamani, initiativa de act normativ – votata de ambele camere ale Parlamentului in decembrie 2022, in numai sase zile – face serviciile secrete stapane peste calculatoarele si comunicatiile de pe Internet ale romanilor. Si nu vorbim doar despre SRI, ci si despre STS, SIE si SPP. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, conform acestei noi legi Big Brother, jurnalistii vor fi si ei obligati sa raporteze Serviciului Roman de Informatii ori de cate ori apare un asa-zis „incident securitate cibernetica” si sa puna la dispozitie dispozitivele. Cu aceeasi ocazie, aratam cum Clubul de Presa – condus de jurnalistul Sorin Rosca Stanescu – facea apel atat la CCR, sa declare legea neconstitutionala, cat si la organizatiile care lupta pentru libertatea presei (deopotriva din Romania si din lume), sa ia atitudine fata de acest abuz legislativ (click aici pentru a citi).

Acum, nu ramane decat ca presedintele Klaus Iohannis sa semneze decretul de promulgare a Legii securitatii cibernetice. Teoretic, Iohannis are dreptul sa atace si el actul normativ la Curtea Constitutionala (separat de AUR si parlamentarii USR-FD) si chiar sa-l retrimita in Parlament, pentru reexaminare. Practic, in cei peste opt ani de mandate prezidentiale, acelasi Klaus Iohannis s-a facut remarcat in calitate de sustinator al serviciilor secrete si de opozant al luptei pentru drepturi si libertati.

Redam comunicatul Curtii Constitutionale a Romaniei:

„In sedinta din 28 februarie 2023, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului de constitutionalitate a priori, cu majoritate de voturi: (...)

A respins, ca neintemeiate, obiectiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.3 alin.(1) lit.c), art.21 alin.(1), art.22, art.25, art.41, art.48 si art.50 din Legea privind securitatea si apararea cibernetica a Romaniei, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, formulate de 57 de deputati apartinand grupului parlamentar al USR si de deputati neafiliati si, respectiv, Avocatul Poporului si a constatat ca prevederile legale anterior mentionate sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

In esenta, pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut, intre argumentele sale, urmatoarele:

– Dispozitiile art.3 alin.(1) lit.c), cu referire punctuala la sintagma „precum si de persoane fizice si juridice care furnizeaza servicii publice ori de interes public, altele decat cele de la lit.b)”, intrunesc cerintele de claritate, precizie si previzibilitate intrucat acestea nu pot fi analizate in mod independent fata de celelalte prevederi ale legii criticate sau fara a se tine cont de scopul avut in vedere de legiuitor.

– Sfera subiectilor de drept este clarificata in lege atat prin identificarea domeniului lor de activitate (prestarea de servicii publice sau de servicii in interes public), cat si prin excluderea punctuala a unor persoane fizice si juridice de drept privat (care presteaza un anume tip de servicii publice de comunicatii electronice catre autoritatile si institutiile administratiei publice centrale si locale). Aceasta nu poate sa vizeze decat acele persoane fizice si juridice de drept privat care presteaza servicii publice sau de interes public care au sau pot avea un impact asupra securitatii nationale in spatiul cibernetic, iar nu orice persoana fizica sau juridica de drept privat care presteaza orice serviciu public sau de interes public.

– Guvernul, ca legiuitor secundar, nu are o marja larga de apreciere in vederea determinarii, prin hotarare a Guvernului, a persoanelor reglementate prin dispozitiile art.3 alin.(1) lit.c) din legea analizata, intrucat stabilirea acestor categorii de persoane se va realiza potrivit criteriilor de determinare prevazute de insasi legea analizata.

– Dispozitiile art.3 alin.(1) lit.c) si cele ale art.21 alin.(1) si art.22 din legea criticata nu incalca dreptul la viata intima, familiala si private si nici libertatea de exprimare intrucat legea instituie garantii sporite in vederea protectiei acestora in cazul persoanelor care sunt utilizatori de retele si sisteme informatice vizate de prevederile legii criticate.

– Sistemele de notificare reglementate prin legea criticata nu presupun colectarea de date de continut si nici extragerea unilaterala si fara autorizare de date si informatii de pe un sistem informatic, iar autoritatile care gestioneaza incidentele de securitate cibernetica semnalate sunt atat operatori de date cu caracter personal, cat si autoritati cu atributii expres prevazute in domeniul securitatii cibernetice. Prin urmare, obligatiile care revin subiectelor de drept prevazute la art.3 din legea criticata nu se refera nici la stocarea de date cu caracter personal ale cetatenilor, nici la accesul, in lipsa unui mandat judecatoresc, intr-un sistem informatic si nici la alte proceduri intruzive in viata privata a cetateanului.

– Dispozitiile art.50 din legea criticata sunt clare, precise si previzibile, fiind in acord cu prevederile art.1 alin.(5) din Constitutie. Astfel cum s-a retinut in jurisprudenta sa, in materia stabilirii tipurilor de amenintari la adresa securitatii nationale, revine legiuitorului primar sarcina de a stabili aceste amenintari, aspect care constituie o optiune de politica de securitate nationala a statului roman.

– Pentru a califica o actiune in sfera amenintarilor noi reglementate de legea criticata trebuie sa fie indeplinite cumulativ patru conditii exprese din lege: (1) amenintarea sa vina de la un stat strain sau o organizatie straina sau nationala, (2) actiunile sa se deruleze sub forma unor campanii, adica a unei succesiuni organizate de actiuni, caracterizate prin intentie, organizare si frecventa; (3) actiunile sa se desfasoare in spatiul cibernetic, adica prin retele sociale si de comunicatii functionale prin intermediul unor sisteme si retele informatice si (4) actiunile sa fie de natura sa afecteze ordinea constitutionala.

– Totodata, prevederile art.50 din legea analizata nu afecteaza si nu restrang drepturi si libertati fundamentale intrucat legiuitorul nu a introdus masuri, competente sau activitati specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului, acestea fiind expres si limitativ reglementate la art.14 din Legea nr.51/1991. Or, stabilirea sferei amenintarilor la adresa securitatii nationale cu luarea in considerare a modului in care acestea au evoluat, s-au transformat si s-au diversificat, nu presupune in mod implicit si necesar masuri de restrangere a exercitiului unor drepturi fundamentale. Doar masurile prevazute expres la art.14 din Legea nr.51/1991 restrang drepturi si libertati, iar in aceste cazuri, limitativ prevazute, legiuitorul a reglementat deopotriva garantiile legale prevazute la art.15 si urmatoarele din Legea nr.51/1991.

– Simpla enumerare a amenintarilor interne sau externe la adresa securitatii nationale nu poate afecta, prin restrangere, drepturi sau libertati fundamentale. Legiuitorul nu modifica regimul juridic al amenintarilor la adresa securitatii nationale, nici nu suprima garantiile prevazute in vederea asigurarii respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale, ci doar actualizeaza sfera amenintarilor la realitatile actuale ale societatii, urmarind ca, prin reglementarea protectiei oferite de mecanismele de securitate nationala sa asigure, in final, functionarea statului roman si exercitarea neingradita a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor”.