“Cand ai cenzura in cap nu-ti mai ramane loc pentru creier”, spunea bosniacul Dangubic in aforismele sale. Ii dau perfecta dreptate. In magistratura de actualitate, imi pare rau sa scriu asta, exista o trista adunatura de capete. Din aceste capete, pe multe le credeam mai luminate. Numai ca arareori gasesti si lumina, si buna credinta, si echilibrul, stranse la un loc.

In general, una dintre aceste calitati lipseste, desi un magistrat ar trebui sa le detina fara doar si poate ca sa-si poata indeplini misiunea de impartitor al dreptatii prin impartialitate. Unele dintre aceste capete se regasesc alese - la loc de cinste in actualul CSM, altele se afla in instante sau parchetele patriei. Diverse capete, coafate sau nu, din magistratura, uneltesc in linistea scaunelor pe care le ocupa, sa repuna cenzura la loc de cinste in relatiile dintre jurnalisti pe de o parte, instante si parchete pe de alta parte. Si s-au gandit asa: “Gata, stiti prea mult, scotociti prea mult, dati prea multe detalii cititorilor, sunteti carcotasi, ne criticati tot timpul asa ca ia sa va taiem noi macaroana! Ia sa va luam noi obiectul muncii! De ce sa stiti voi tot ce a facut procurorul, cum a anchetat, de ce acuza, ce probe a avut, cum le-a obtinut? Prea multa informatie strica! Multumiti-va cu firimiturile unui rechizitoriu pe care sa-l rezumam noi, prin luminatii nostri de la birourile de presa, sub indrumarea iluminatilor lor sefi din institutiile sistemului judiciar! De ce sa mai aveti voi acces la rezolutii, la motivari de sentinte, la motivari ale cererilor de arestare? Chiar asa, cine sinteti voi?” - se intreaba ei.

Acelasi lucru ma intreb si eu despre ei, cei care vor acum sa impuna un ghid de relatii cu presa prin care sa cenzureze din nou tot ce e mai important pentru opinia publica: Cine sunt ei, de vor ca acolo unde ceva a ajuns sa mearga cat de cat bine, sa schimbe regula jocului democratic privind liberul acces la informatia de interes public? Cine sunt ei ca sa-si permita sa reintroduca cenzura in sistemul de relatii cu presa de pe domeiul juridic?

Acest tip de relatie se imbunatatise simtitor tocmai datorita unui ghid existent, in vigoare, lucrat cu persoane rafinate si disciplinate – adica cu nemtii. Mai precis cu Dieter Schlaffen - consilierul preaderare pe Justitie, cu care am avut onoarea sa lucram impreuna, cativa jurnalisti pe Justitie, cu cativa magistrati, in urma cu vreo opt ani ani. Acest ghid a trecut printr-un CSM mai inchegat decat acesta de acum. Acum, ei, unii dintre magistratii de azi, care au inlocuit roba pentru sase ani cu gulere albe si rochite de ultima moda (ma refer aici la judecatorii alesi din CSM) si aerul plin de mucegai din parchete cu betisoarele aromate din marele for al Justitiei, au de gand - din cate am auzit - cu alte cateva capete “luminate” precum cel al purtatorului de cuvant al DNA, ca sa scoata rapid, cu forcepsul, un alt ghid privitor la relatia instante-parchete cu presa. Un ghid care cenzureaza mai tot ce este important. Varianta comunista apartine DNA-ului, e scrisa si parafata. Si se pare ca la ea se raliaza si cativa CSM-isti din plen, chiar daca alti colegi de-ai lor o scalda si vor sa se spele pe maini dar n-au loc de-ntors in “toaleta”.

La “prajitura cenzurii – se aude – si reprezenatii ICCJ n-ar spune nu, dar asta nu ma mira! Am participat la runda de discutii, analiza, dezbateri si propuneri destinata acestei tematici impuse de un proiect implementat prin banisorii Ambasadei Olandei la Bucuresti. A fost de fata si Procurorul General al Romaniei, Laura Kovesi, care trebuie sa recunosc ca a avut decenta de a da dreptate jurnalistilor, bunul simt si rabdarea de a explica colegilor din sistem ca parchetul trebuie sa puna la dispozitie rechizitoriul, intrucat oricum rechizitorul ajunge la instanta, unde dosarul devine public. Si bineinteles ca s-a pus in discutie si necesitatea opiniei publcie de a fi informata cat mai exact si cat mai detaliat despre munca procurorilor si activitatea transparenta a judecatorilor, despre pasii in actul de justitie care se realizeaza pe cauzele din malaxorul sistemului judiciar.

Procurorul General al Romaniei, Laura Kovesi, are pacatele ei, dar aici, recunosc, nu i se poate reprosa echilibrul si buna credinta. A fost alaturi de jurnalistii prezenti, ceea ce inseamna ca a fost alaturi si de opinia publica, care afla prin intermediul nostru, al ziaristilor pe domeniu ce se petrece in aceasta oala sub presiune a Justitiei. Ei bine, alti magistrati chemati la dezbatere n-au facut altceva decat sa se ralieze la varianta de cenzura a DNA-ului, prin care ziaristului sa i se puna zid si-n fata si-n spate, ca sa afle cat mai putin, si daca se poate, mai nimic. Caci, in mintea scurt-circuitata a unor astfel de personaje, cu cat ai mai putine informatii, cu atata scrii mai putin, iar de criticat nu prea mai ai ce. Uite, va dau un exemplu de varianta din acest ghid: “Reprezentantilor mass-media nu li se pot elibera extrase sau fotocopii ale rechizitoriului, actelor din dosarele penale prin care au fost dispuse solutii de netrimitere in judecata sau au fost luate masuri procesuale privind persoana invinuitului/inculpatului. Modalitatea in care se poate realiza informarea publica referitoare la solutiile si masurile dispuse de parchet o constituie emiterea de comunicate care vor cuprinde o descriere pe scurt a faptei retinute, cu indicarea incadrarii juridice si a motivelor care au determinat adoptarea solutiei sau luarea masurii respective”. Ati inteles? Comunicat, cu descriere pe scurt, cat mai scurt si nimic in plus.

Alta varianta de cenzura care s-ar putea vota in CSM-ul din saptamana care urmeaza, pentru a fi parte din noul ghid: “Reprezentantii mass-media nu pot consulta dosarele care se afla pe rolul instantei de judecata pana la solutionarea cauzei. Evidentele instantei privitoare la activitatea de judecata pot fi consultate, cu respectarea ordinii de solicitare si numai in masura in care este posibila punerea acestora la dispozitie. Evidentele speciale ale instantei care presupun confidentialitate, precum si cele privind autorizarea efectuarii perchezitiilor, confirmarea si autorizarea interceptarilor si inregistrarilor convorbirilor telefonice nu pot fi consultate de reprezentantii mass-media”. Sau, sa mai dau un exemplu din magnificul posibil viitor ghid: “(…) In cazul hotararilor prin care s-a decis, in timpul urmaririi penale, asupra luarii/prelungirii masurii arestarii preventive, pot fi oferite informatii doar cu privire la admiterea/respingerea cererii, durata masurii, incadrarea juridica a faptelor pentru care se efectueaza cercetari”.

Nu stiu ce parere va faceti dumneavoastra, dragi cititori, dar eu am convingerea ca exista un val, mai ales in acest nou CSM, dar si la nivelul unor ilustri conducatori de instante si parchete, care vor sa sugrume gatul lung si curios al presei cu acest ghid-esarfa de sorginte spaniola. Caci acuma, cica ghidul cu neamtul nu mai fu bun, ii bun asta cu olandezul, ca ne poate da intrare pe Schengen...

Sa fie clar: daca CSM adopta astfel de variante in noul ghid precum cele pe care le-am citat mai sus, inseamna ca ne intoarcem inapoi, la presa de dinainte de 1989. Cand partidul dadea comunicate-directiva si ziaristul scria continutul lor. Cand abuzurile procurorilor nu aveau cum sa iasa la iveala, iar erorile judiciare, mizeriile aparatului represiv nu puteau fi cunoscute decat la “Europa libera”.

Si ca sa inchei, asa cum am inceput, tot cu un aforism ce apartine sarbului Otasevic, “Cenzura este interzisa. Dar noi suntem un popor iubitor de libertate si nu respectam nicio interdictie”. Imi doresc ca magistratii din CSM sa inteleaga acest mesaj si sa recurga la dreapta judecata a acestor timpuri si nu la stramba judecata a unei epoci pe care nici ei nu si-o mai doresc resuscitata. Sau, poate da?