Cazul "Elodia" continua sa-l framante pe procurorul Marius Iacob (foto), cel care a coordonat ancheta in acest dosar timp de mai multi ani pe vremea cand activa la PICCJ, chiar daca procesul politistului Cristian Cioaca s-a finalizat cu trimiterea acestuia dupa gratii. Condamnarea definitiva a lui Cioaca pentru uciderea sotiei sale, avocata Elodia Ghinescu, la 15 ani si 8 luni de inchisoare exclusiv pe baza unor probe indirecte, in absenta cadavrului, in lipsa unei expertize care sa explice loviturile cauzatoare de moarte, fara a avea o arma a crimei sau o marturie a autorului il nelinisteste pe procurorul care a instrumentat cauza inca din 2007, dar, pe de alta parte, acesta nu-si ascunde satisfactia deznodamantului scontat: "Pentru noi, procurorii, asta e cel mai important, sa obtinem o condamnare definitiva".

Asta a spus, printre multe alte lucruri interesante, procurorul Marius Iacob, in prezent adjunct al Laurei Codruta Kovesi la DNA, intr-un interviu acordat postului Romania TV, in care a relatat cu lux de amanunte evolutia intregului caz "Elodia", de la indiciile care i-au conturat, inca de la debutul anchetei, convingerea vinovatiei lui Cristian Cioaca, pana la aspectele inca neelucidate, dar care au stat la baza deciziei definitive de condamnare pronuntate de judecatoarele Elena Minodora Rusu si Anda Mihaela Pluteanu, de la Curtea de Apel Pitesti, dupa ce, asa cum ne amintim, acest complet a schimbat pe ultima suta de metri incadrarea faptei retinute in sarcina lui Cioaca, din omor calificat, in lovituri cauzatoare de moarte, alimentand parca mai mult ca oricand valul de suspiciune existent oricum in spatiul public.

Procurorul admite ca avem de-a face cu un caz atipic, bazat exclusiv pe probe indirecte, ca nu avem un cadavru nici la sapte ani de la disparitia Elodiei, o arma a crimei sau o marturie a autorului. Marius Iacob isi exprima convingerea ca lipsa cadavrului nu exclude posibilitatea existentei lui si crede ca, intr-o buna zi, acest caz celebru va fi predat in scoli.

Marius Iacob a povestit chiar propriul sau scenariu in cazul "Elodia", oferind amanunte atat in ceea ce priveste momentul, mobilul si modul comiterii crimei asupra avocatei, cat si in privinta pasilor urmati de Cioaca pentru a-si masca fapta. Aflam astfel ca tanara avocata a fost lovita de sotul sau timp de 30-40 de minute, pe fondul unei discutii conflictuale, ca apoi Cioaca a transat-o cu sange rece pentru a o transporta, bucati, undeva, departe, probabil in zona Barajului Vidraru, acolo unde ar fi aruncat-o in lacul de acumulare, si ca, ulterior, Cioaca a revenit in apartamentul comun si a inlaturat urmele. Dar nu pe toate, caci cele de pe gresie au fost, se pare, mai greu de sters.

Prezentam integral raspunsurile date de procurorul Marius Iacob in interviul acordat postului RTV:

"Imi amintesc foarte bine ca era ziua de 14 septembrie 2007, cand am vazut un articol scurt publicat pe o agentie de presa, in care era mentionat faptul ca o avocata din Brasov a disparut si ca este sotia unui politist. Trecusera aproximativ trei saptamani de la disparitia ei, am simtit ca pot fi si indicii de omor, motiv pentru care, dupa o consultare telefonica cu domnul Vasile Viorel, am hotarat sa ne deplasam acolo si sa analizam aceasta disparitie. Am ajuns la Brasov si am constatat ca, pana la acel moment, adica pana la data de 17 septembrie 2007, nu se constituise un dosar penal si ca toate cercetarile in legatura cu disparitia Elodiei Ghinescu erau facute intr-un caz de disparitie, ofiterii de politie au efectuat cercetari specifice unui caz de disparitie, in care procedurile sunt axate pe declaratia persoanei care reclama aceasta disparitie, in mod deosebit. Deci, cu alte cuvinte, ceea ce zice persoana care reclama este luat, oarecum, de bun. Cel care reclamase disparitia, la cinci zile, era chiar Cristian Cioaca. Asta a fost un mare semn de intrebare pentru noi, pentru ca in mod normal disparitia sotiei trebuia anuntata mult mai devreme. Si, de aici, am plecat de la atitudinea lui, de la investigatiile pe care le-am efectuat in acea zi, care au condus la concluzia ca nu avea niciun motiv sa dispara si ca exista posibilitatea ca ea sa fie victima unei infractiuni de omor.

La prima intalnire, Cioaca mi s-a parut nesincer, mi s-a parut ca incearca sa acrediteze o varianta in sensul ca exista o disparitie voluntara si ca el a ramas cu copilul si cu diverse datorii. A incercat, de la inceput, sa ne duca pe aceasta pista. Noi i-am adus la cunostinta ca are calitatea de invinuit, ca este suspectat de uciderea sotiei sale, a inceput sa planga, spunand ca este acuzat pe nedrept de uciderea sotiei sale, ca, intr-adevar, au fost perioade tensionate, dar ca el sub nicio forma nu a ucis-o si nu stie in ce circumstante a disparut ea. A dat o declaratie ampla in acea seara, pe parcursul a circa opt ore, in care a relatat mai multe aspecte care erau contrazise de altele pe care le declarase in fata ofiterului de politie care l-a audiat in legatura cu disparitia sotiei sale. Ba, chiar, pe parcursul audierilor, aducandu-i la cunostinta mai multe aspecte pe care le aveam la dosar, el a revenit de mai multe ori asupra declaratiilor

El a relatat ca, in dimineata zilei de 30 august, a plecat de acasa spunand ca se duce la serviciu si ca a fost o discutie contradictorie, dar ca sub nicio forma nu a exercitat nicio agresiune asupra ei. Astea sunt aspectele pe care el le-a spus legate de ultima data cand a vazut-o in viata pe Elodia Ghinescu. Deci in dimineata acelei zile, in jurul orelor 8.

Noi am gasit mai multe urma de sange (foto 2) apartinand Elodiei Ghinescu, atat in locuinta comuna, cat si in autoturismul lui Cristian Cioaca si pe unele dintre obiectele aruncate in rapa. Agresiunea a inceput in dormitor, a continuat si in celelalte camere si a fost o agresiune care s-a derulat pe parcursul mai multor minute, soldata in final cu decesul Elodiei Ghinescu. Nu a fost o actiune premeditata, ci a fost o actiune care a aparut pe fondul unui conflict spontan. Intre ei exista o relatie tensionata de mai mult timp si parerea noastra e ca, in momentul cand el a revenit de la Pitesti in acea noapte, s-a iscat o cearta pe fondul careia Cristian Cioaca a lovit-o, fie cu mainile, fie cu obiecte contondente, in mod repetat, pana in momentul cand s-a produs decesul acesteia.

Cel mai probabil copilul se afla in casa. La vremea respectiva, baietelul avea trei ani de zile. Am solicitat unui psiholog sa stea de vorba cu copilul, insa nu-si amintea nimic si nici nu am putut sa ajungem la concluzia daca copilul a vazut ceva sau daca a simtit ceva. Noi asa credem, ca a fost in dormitorul lui in momentul in care Elodia Ghinescu a fost ucisa.

S-a stabilit cu certitudine ca toate petele de sange din locuinta au apartinut Elodiei Ghinescu. Asta prin expertizele ADN. Sub podea era o pata foarte mare de sange. Cel mai probabil a curs foarte mult sange pe peretele respectiv, care a ajuns sub podea. Noi credem ca acolo au fost cele mai multe acte de violenta, in dormitor, langa pat. Asta e si explicatia pentru care el a si zugravit acel loc. Cristian Cioaca nu a avut nicio explicatie cu privire la provenienta acelor pete de sange, care, asa cum bine stiti, erau raspandite atat pe podea, cat si pe pereti si pe alte obiecte din propria locuinta. Ulterior, a venit cu varianta ca e posibil ca om parte din sangele care s-a gasit sub podea sa provina de la un avort pe care Elodia il facuse cu mai mult tim in urma. Urmele de sange provin, cel mai probabil, de la o agresiune produsa asupra Elodiei Ghinescu, avand in vedere ca provenea din stropi care de regula se produc atunci cand o persoana este lovita. Nu a apucat sa le stearga de la inceput, eu cred ca le-a sters dupa ce a revenit acasa si a incercat sa inlature orice urma care l-ar putea incrimina. Asta a facut-o dupa ce a ascuns cadavrul. 30-40 de minute, cam asa cred eu ca au durat actele de violenta asupra ei. Dupa ce a fost ucisa, a fost transata si introdusa intr-o geanta. A avut aceasta tarie de caracter de a segmenta cadavrul si de-al face mai usor transportabil.

Sub nicio forma, niciun anchetator nu ar fi avut motive sa plaseze lucruri in rapa. Erau lucrurile de langa pat din camera lor, erau obiecte de imbracaminte ale lui Cristian Cioaca, uniforma lui de politist, erau obiecte pe care, cel mai probabil, se afla mult sange in momentul in care el a revenit acasa dupa ce a ascuns cadavrul, varianta cea mai plauzibila este ca el le-a adunat ca sa inlature acele pete de sange, le-a pus in mai multi saci pe care i-a gasit si le-a aruncat in rapa considerand ca nu le va gasi nimeni sau ca si daca le va gasi cineva nu le va analiza si nu va fi nicio problema in legatura cu o eventuala ancheta, avand in vedere ca, asa cum bine stiti, ancheta a pornit pe aceasta pista, a disparitiei voluntare.

Cristian Cioaca a avut la dispozitie aproximativ cinci ore. Dupa calculele noastre, el putea duce cadavrul pana la o distanta ce circa 200 de kilometri in zona Brasovului. Cred ca a aruncat cadavrul intr-un baraj. Noi am efectuat niste cautari in Barajul Vidraru (n.r. - lacul de acumulare Vidraru), insa, asa cum stiti, este foarte adanc si nu am putut patrunde pana la fundul lacului, e o vegetatie foarte inalta si deasa. Deci, daca l-a aruncat acolo, sunt putine sanse ca acel cadavru sa mai fie gasit. S-a bazat foarte mult pe faptul ca nu va fi gasit acest cadavru.

Cristian Cioaca a facut mai multe greseli. El a dat mai multe declaratii in care s-a contrazis. Dupa un anumit timp, a refuzat sa mai dea declaratii si a refuzat sa ceara probe in apararea sa. Dupa testarea la poligraf, raportul intocmit a concluzionat ca are un comportament simulat, in sensul ca are legatura cu disparitia Elodiei Ghinescu. A sustinut ca era foarte obosit si ca nu-si explica de ce a iesit cu un comportament nesincer, insa a refuzat de fiecare data sa mai fie testat. Au existat situatii in care suspectii, desi au avut legatura cu o anumita fapta penala, au trecut poligraful pentru ca si-au stapanait foarte bine emotiile. Dar, intr-o situatie inversa, in care sa nu ai nicio legatura si sa nu omori pe cineva si sa iesi cu un comportament simulat, cred eu ca e putin probabil.

Inca din momentul in care am preluat cazul, am avut un fler, o certitudine ca Elodia nu mai poate fi in viata. Acesta a fost si motivul pentru care am facut acea declaratie (n.r. - Marius Iacob a declarat ca isi da demisia daca Elodia e gasita in viata) si vreau sa va spun ca, de la acel moment si pana astazi, nu am avut niciodata indoiala ca Elodia ar putea fi in viata.

Nu cred, nu cred ca acel cadavru va aparea, sau o parte din cadavru. In momentul de fata nici nu se mai fac cautari. A fost aruncat intr-un loc de unde nu o sa iasa niciodata. In acest caz nu am avut nici cadavru, nici arma crimei si nici marturisirea autorului.

Este cea mai mare pedeapsa pentru loviri sau alte vatamari cauzatoare de moarte. Aceasta pedeapsa, pentru noi, confirma ipoteza ca Elodia a fost ucisa in acele imprejurari. Este singura pedeapsa pentru un caz de omor in care nu avem marturisirea autorului.

Din punctul meu de vedere, nu l-a ajutat meseria de politist, pentru ca el n-a lucrat niciodata in sectorul judiciar al politiei. Deci, cu alte cuvinte, nu a instrumentat dosare penale, nu a facut anchete penale. La un moment dat, a fost acreditata ideea ca el a avut o lucrare legata de crima perfecta, pe care el a sustinut-o la Academia de Politie. Acest lucru nu este adevarat, pentru ca el a avut o lucrare in domeniul regimului armelor si munitiilor. Sansa lui a fost ca a ascuns foarte bine cadavrul.

E greu de spus daca a regretat. Eu am anchetat mai multi criminali, insa, Cristian Cioaca a fost singurul suspect care a incercat sa ne duca pe o pista gresita de la inceputul anchetei si sa acrediteze ideea ca ea a plecat voluntar. N-o sa recunoasca niciodata aceste fapte. Este foarte orgolios sa faca asa ceva. El a avut o atitudine oscilanta, a sesizat disparitia dupa cinci zile, nu ne-a ajutat in niciun fel la cautarea Elodiei Ghinescu, desi era normal ca, in situatia in care iti dispare sotia, tu sa fii langa organele de urmarire penala si sa incerci, sa ajuti, sa le explici... El nu ne-a ajutat in niciun fel. Au fost sute de memorii care mi-au fost trimise si sute de persoane cu care am stat de vorba. Va spun cu certitudine ca le-am studiat pe toate si ca m-am gandit la toate situatiile pe care persoanele respective mi le spuneau.

Elodia Ghinescu a avut o relatie cu un ofiter SPP care a si fost audiat in cauza si a recunoscut aceasta relatie, insa din datele din ancheta a rezultat ca acesta nu avea nicio legatura cu disparitia ei.

Mi-a spus la un moment dat (n.r. - despre pozele compromitatoare din vacanta din Dubai ale Elodiei, gasite in calculator), el a si depus niste poze la dosar, ba chiar si o corespondenta pe mail intre Elodia si persoana respectiva. A incercat sa acrediteze ca ar putea fi un motiv pentru care ea sa plece din tara si sa-si paraseasca familia. Noi am identificat acea persoana, am audiat-o, am stabilit ca, intr-adevar, se cunosteau si ca au avut o legatura, dar ca nu exista niciun indiciu in legatura cu comiterea unei fapte penale de catre acea persoana asupra Elodiei Ghinescu. Cu certitudine, Elodia Ghinescu n-a fost implicata in niciun program de protectie, n-a fost sub protectia vreunei institutii a statului roman.

Noi am audiat mai multe persoane care au cunoscut-o pe Elodia din primii ani de scoala. Toate persoanele audiate au spus ca nu avea niciun motiv sa plece de acasa, ca nu avea niciun motiv sa se ascunda, ca nu fusese implicata in calitate de avocat in procese de rezonanta sau in cazuri in care cineva sa fi avut interesul sa ii suprime viata. Ea era foarte responsabila vizavi de familia ei, si in special fata de copilul lor, pe care ea il iubea foarte mult. Deci, nu cred ca ar fi plecat niciodata de acasa, ca nu si-ar fi parasit copilul in nicio circumstanta. Avea o relatuie foarte buna cu parintii, ei, cu fratele ei.

Da, intr-adevar, m-am gandit zilnic (n.r. - la Elodia), mi-a consumat foarte multa energie, m-a preocupat foarte mult cazul. A fost o adevarata provocare, incununata de succes, pentru ca, pentru noi, procurorii, asta e cel mai important lucru, sa obtinem o condamnare definitiva.

Este un caz total atipic de omor. A fost construit pe probe indirecte si pe o coroborare a lor in sensul de a stabili foarte clar circumstantele in care Elodia Ghinescu a disparut. Avand in vedere aceste elemente, cred ca, la un moment dat, se va preda la scoala tot acest caz. A fost un caz in care m-am implicat foarte mult, pentru ca am crezut in el si am crezut in obtinerea unei condamnari definitive chiar si in lipsa unui cadavru. Eu am avut certitudinea existentei cadavrului si, desi nu a fost gasit, asta nu inseamna ca el nu exista".