Briza reconfortanta si civilistica a Noului CPP italian din 1988 a adus desacralizarea locului proeminent al procurorului in procesul penal. Reformatorii italieni, intelegand perfect civilitatea de common law, au lipit de judecator exigenta de tertietate, tradusa prin lipsa oricarui fel de legatura a judecatorului cu una dintre parti sau cu obiectul procesului.

---

Decretul-lege nr. 271 din 28 iulie 1989 emis de Presedintele Italiei prin care se pune in aplicare CPP-ul din 1988, cuprinde asadar urmatoarele dispozitii: "Art. 146 1. In salile de sedinta pentru dezbateri, bancile rezervate ministerului public si aparatorilor sunt puse la acelasi nivel in fata organului judecatoresc. Partile private iau loc langa proprii aparatori, cu exceptia cazului cand exista necesitati de precautie. Locul persoanelor supuse examinarii este plasat astfel incat sa permita ca aceste persoane sa fie usor vizibile atat de catre judecator, cat si de catre parti."

O noutate de amprenta adversariala a CPP-ului italian este neindoielnic examinarea incrucisata a martorilor in cadrul dezbaterilor (exact ca in common law). In dezbaterile care se desfasoara in zile consecutive (daca nu s-au terminat din prima zi), asa cum sunt ele conturate de acest art. 146, partile trebuie sa aiba acces egal de vizibilitate si audibilitate a martorilor.

Procurorul italian, ramanand magistrat, se transforma de dragul contradictorialitatii in parte in faza judecatii, dar fiind insarcinat cu exercitiul actiunii penale are totodata obligatia sa administreze probe si in aparare (art. 358 CPP). Legiuitorul italian, in nov.-dec. 1999, a mers si mai departe pe drumul valorilor de democratie liberala si a oglindit profunda civilitate a dictonului "Audiatur et altera pars" intr-o formula constitutionala admirabila: "Orice proces se desfasoara in contradictoriul dintre parti, in conditii de egalitate, in fata judecatorului tert si impartial. Legea va asigura durata rezonabila." (art. 111 alin. 2 din Constitutia italiana).

II. Procesul echitabil nu se poate naste din alte premise decat din cele care permit reinventarea unui rol nou si dinamic pentru aparare. Principiul egalitatii de arme, ca mai toate instrumentele apararii, nu are desigur un caracter absolut (e.g. consultarea dosarului la sediul cabinetului de avocat), dar este o bariera puternica pentru evitarea erorilor judiciare si un balon de oxigen pentru prezumtia de nevinovatie. Redactorii CPP Predoiu, tributari culturii sacralitatii (venerabilitatii) pozitiei tandemului "procuror- procuror ierarhic superior", nu au considerat necesara consacrarea expresa a egalitatii de arme si, intr-adevar, observam ca vocabula "legalitate" (impreuna cu surata ei " nelegalitate") e prezenta de 22 de ori in text, iar cea de "egalitate" de 0 ori.

Avocatura este un serviciu de interes public, care potrivit CEDO pastreaza o situatie centrala in administrarea justitiei, avocatii fiind intermediarii intre justitiabili si tribunale (a se vedea cauza Nikula versus Finlanda, 2002). Au fost si opinii, mai multe, ale Curtii, conform carora avocatul este un auxiliar al Justitiei... Notiunea de auxiliar, opinam noi, are dublu sens: (1) fie auxiliar este cineva neimplicat activ in procedura - grefierul, jandarmii care asigura paza instantei, martorii etc., nicidecum avocatul a carui prezenta este esentiala in dialectica procesuala, in tot cursul procesului (art. 24 din Constitutia Romaniei); (2) fie avand in vedere ca Justitia nu o face nici avocatul, nici procurorul, ambii sunt auxiliari fata de judecator, care e desigur supraparte.

Egalitatea de arme este consacrata expres si in art. 12 din CPP-ul bulgar din 2006 si este amintita ca un must have si intr-un studiu CE privind jurisprudenta CEDO in procesul penal (p.14), citam : "Caracterul echitabil nu poate fi vreodata obtinut in circumstante cand nu exista egalitatea de arme intre procuror si aparare." (p.14). In cazul Ilijkov contra Bulgaria, 2001, CEDO ne spune raspicat cine sunt partile : "Procedurile trebuie sa fie adversariale si trebuie sa asigure adecvat egalitatea de arme intre parti, procuror si arestat."

III. CEDO n-a gasit insa nimic in neregula cu suprapozitionarea procurorului in cauza Dirioz contra Turcia, 2012. Apararea Guvernului turc a fost in sensul ca procurorul sta pe estrada proprie pentru ca propune probe si in aparare, reprezinta interesul public, trece prin aceleasi concursuri ca judecatorul, iar transferul intre cele doua profesii este posibil etc.

Numai ca si procurorul american, pentru a clarifica convingator speta, este silit de circumstante sa fie precaut (contrar precautiei uzuale, fiind dosar politic, putem aminti cazul Dominique Strauss-Kahn, mai 2011) si sa selecteze sau sa accepte suficiente probe in aparare, cum ar fi "n" expertize ADN in cazurile de viol, dar asta nu-l indreptateste, potrivit respectabilei traditii de common law, sa fie egalul judecatorului si nici nu il inalta in pretoriu peste nivelul avocatului.

Odata cu inceperea negocierilor de aderare a Turciei la UE, Comisia Europeana a trimis in 2005 o comisie de experti (un judecator suedez si un avocat englez) in Turcia, pentru a face recomandari autoritatilor in legatura cu reforma sistemului judiciar. Noul CPP turc, intrat in vigoare la 1 iunie 2005, introducea oricum ca inovatie de amprenta usor adversariala posibilitatea apararii de chestionare directa a martorilor, pastrandu-se optiunea ca intrebarile sa fie puse si prin presedintele completului.

Ce-au gasit expertii CE in 2005 seamana izbitor cu experienta romaneasca de intovarasire procuror-judecator. Practica era ca procurorul turc (savcis) sa intre in acelasi timp cu judecatorii (hakim), pe aceeasi usa, in timp ce avocatii (avukat) intrau pe usa publicului si stateau la nivelul podelei. In plus, de cate ori se retrageau judecatorii, si procurorul se retragea odata cu ei, pe aceeasi usa... Doar nu era sa ramana fara colegi (meslektash)!

Cei 2 experti CE, preocupati sa incurajeze mentalitati si posturi adversariale, au avansat recomandarea, acceptata aparent de ministrul otoman de Justitie, ca procurorii sa intre pe o usa separata de cea a judecatorilor, daca sala permite. Au opinat raportorii ca avocatii turci sa fie incurajati sa examineze direct sau incrucisat martorii. Pe de alta parte, au recomandat autoritatilor turce ca procurorul sa fie coborat la nivelul podelei, unde sta avocatul, fie alaturi de el, fie fata-n fata cu acesta. In 2008, raportorul CE Luca Perilli nota ca totusi examinarea directa a martorilor este rar utilizata in practica.

IV. In Franta exista un conflict subteran, mocnit, dar care rabufneste periodic la suprafata, intre avocati si procurori pe tema estradei superioare a reprezentantului “du Parquet” fata de solul unde stau “les avocats”. Avocatii din Hexagon arata cu degetul ca acea catedra la inaltime, acea "barna" pe care se cocoata procurorul este un semn pitoresc al Justitiei franceze, care vrea sa induca mesajul ca procurorii ar fi mai inteligenti sau, in orice caz, superiori fata de membrii Baroului. Avocatii parizieni, gasindu-se in martie 2011 in fata a doua instante de judecata accelerata (chambres des comparutions immédiates), au reclamat una voce, ca un exercitiu de retorica a demnitatii profesionale, inegalitatile apararii fata de procuror si au avertizat solemn ca vor apela la “rindeaua” suprema (varlope) numita CEDO, intrucat aparentele in pretoriu trebuie sa respecte egalitatea de arme. Procuroarea nu a parut incantata de discutii: "Parchetul trebuie sa coboare sau apararea sa urce ?..."

“Avantajul de tamplarie” al procurorului francez nu este chiar un avantaj, crede fostul procuror de pe langa Curtea cu Jurati a Parisului, Philippe Bilger, peHYPERLINK "http://www.philippebilger.com/blog/2011/03/la-guerilla-des-avocats.html" HYPERLINK "http://www.philippebilger.com/blog/2011/03/la-guerilla-des-avocats.html"blogulHYPERLINK "http://www.philippebilger.com/blog/2011/03/la-guerilla-des-avocats.html" HYPERLINK "http://www.philippebilger.com/blog/2011/03/la-guerilla-des-avocats.html"sau. Procurorul, mai noteaza bloggerul, nu ar trebui sa lase sa se creada ca imparte, prin organizarea judiciara, o solidaritate profunda cu judecatorul, insa are estrada sa fiindca el reprezinta plenitudinea, universalul, interesele societatii, nu interesele singularului, private, ordinare (...si mic-burgheze, am adauga noi).

V. Reteta CSM-ului, de re-pozitionare temporara a elementelor din triada (Hotararea CSM nr. 781/ 2012), face din nou ca procurorul sa stea la inaltimea judecatorului si nu a avocatului, ceea ce a facut obiectul unui excelent editorial anterior. Atrage atentia seriozitatea documentatiei de drept comparat, insa concluziile salutare ale documentaristului CSM – citam "la acelasi nivel sa fie si masa avocatului, indiferent daca pune concluzii sau nu", nu au ramas si cele ale Plenului CSM, din pacate.

Chestiunea pozitionarii ex aequo a partilor in procesul penal, depasind elegant stadiul regretabilei erori de tamplarie din sistemele inchizitoriale/ autoritariste, a devenit in common law o fiica a echitatii si reprezinta o cucerire a intelepciunii veacurilor si, nu mai putin, constituie si un aspect obligatoriu de dispunere armonica in geografia pretoriului (in forma de U, desigur) si conduce catre o solemnitate mult mai marcanta a salii de judecata, data de respectul crescut fata de judecator, la inaltimea caruia nu trebuie sa se ridice nimeni.

Tratamentul spatial al partilor in procesul penal, nefiind asadar indiferent exigentelor draconice de proces echitabil (care nu trebuie doar mimat!), trebuie ca reglementarea lui sa apartina domeniului suveran al legiuitorului roman, care se poate pronunta definitiv, in cele din urma, in sensul civilitatii si desacralizarii.