Capeteniile „Binomului SRI-DNA”, generalul Florian Coldea si Laura Kovesi, ar face bine sa citeasca sfaturile pe care le ofera unul dintre cei mai profesionisti si apreciati magistrati ai Romaniei. Ne referim la fostul judecator si presedinte al CSM Dan Lupascu (foto), iesit recent la pensie, in prezent avocat.

Intr-un interviu acordat juridice.ro, Dan Lupascu atrage atentia asupra efectelor extrem de negative pe care le are detinerea pentru perioade lungi de timp a unor functii de conducere: „La panda stau cei 3 R: rutina, rugina si ruina”. Totodata, capetenii „Binomului SRI-DNA”, generalul Florian Coldea si Laura Kovesi, dar si aparatul de propaganda care se urneste la ordin pentru executarea celui intrat in vizorul institutiilor de forta, ar trebui sa tina cont si de un alt principiu amintit de avocatul Dan Lupascu. Si anume ca orice persoana este considerata nevinovata pana la existenta unei hotarari definitive de condamnare, dar si ca parchetul este obligat sa demonstreze vinovatia unei persoane, nu cel acuzat sa-si probeze nevinovatia.

Prezentam un fragment din interviul acordat de fostul judecator si presedinte al CSM, avocatul Dan Lupascu:

„Este de notorietate ca ani buni de zile ati condus instante (Judecatoria sectorului 5, vicepresedinte, apoi presedinte la Tribunalul Bucuresti si la Curtea de Apel Bucuresti). Nu stiu din care parte sa va intreb, al faptului ca a fi judecator este un univers in sine, sau al faptului ca functiile de conducere din justitie nu sunt parte a unui camp juridic vast, ci chiar campul insusi. Aceste activitati de manageriat cum v-au influentat?

O functie de conducere in justitie permite o viziune de ansamblu si poate fi o experienta interesanta si utila atat pentru tine, cat si pentru colectiv. Exista insa si riscuri: urcand pe culmi administrative, poti pierde in profunzimea profesiei. De sus, vezi mai degraba in exterior si mai putin in interiorul tau. Petre Tutea avea o vorba: „Dispretuieste-te in fiecare zi, pentru ca in locul lasat de tine in interiorul tau sa intre Dumnezeu!”. Indemnul este valabil si pentru (cu atat mai mult pentru) sefi. Daca ocupi o functie de conducere o perioada indelungata, trebuie sa fii constient ca la panda stau si cei 3 R: rutina, rugina si ruina. O masura trebuie sa existe in toate. Pe de alta parte, prin ceea ce faci zilnic trebuie sa meriti functia, care nu se mosteneste si nu poate fi uzucapata! In ce ma priveste, am incercat sa nu uit nicio clipa ca sunt om si ca in profesia respectiva de esenta este activitatea de judecata. Este gresit sa abandonezi definitiv roba de judecator pentru 'halatul administrativ', oricat de mare ar fi tentatia.

(...)

Ca avocat, veti continua sa aveti acelasi limbaj al trebii facute cu perseverenta, daruire?

Ma voi stradui sa-mi apar clientii, in limitele legii si ale deontologiei profesionale. In acelasi timp, nu voi fi insensibil profesiei pe care o exercit si ale justitiei in general.

Preferati forma de exercitare a activitatii de cabinet individual de avocat sau aveti in vedere sa va alaturati unei firme mari sau medii de avocatura?

Am optat pentru cabinetul individual, animat de dorinta incipienta de a fi propriul meu sef. Nu exclud insa alte variante. in mai multe cauze colaborez cu alti colegi. Daca soarta imi va ingadui, intentionez sa „construiesc” si in avocatura.

La ce sectii veti fi de intalnit la instante? In ce dosare veti intra? Care va vor fi clientii?

Deja am debutat la sectia penala a unei instante, unde, dupa 6 ore de asteptare si o pledoarie de vreo 3 minute, am obtinut un prim succes o amanare! In penal, daca voi apara inculpati, evident ca voi apara persoane nevinovate. Indiferent daca dosarul este penal sau civil, asa cum clientul are dreptul sa-si aleaga avocatul, tot astfel si avocatul are dreptul sa accepte sau nu sa acorde asistenta juridica in respectiva cauza.

Si cum veti sti ca inculpatii aparati de dumneavoastra sunt nevinovati? Faptul ca acestia zic ca sunt nevinovati?

Este simplu, orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni este prezumata a fi nevinovata pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Adica universala prezumtie de nevinovatie, al carei efect procedural este rasturnarea sarcinii probei. De aceea, sunt oarecum derutat la afirmatii de genul „imi voi dovedi nevinovatia in fata instantei de judecata”.

Va marturisesc ca stiu oameni nevinovati (respectiv un pusti condamnat pentru viol la inchisoare cu executare, care a fost nevinovat, cu declaratii la dosar din partea asa-ziselor victime), dar instantele i-au considerat vinovati. Vreau sa spun ca nevinovatia nu inseamna ca nu vei cunoaste penitenciarul. Ca avocat, o sa vedeti in mod sigur lucrurile altfel. In cazul nefericit de vreo solutie nu tocmai buna pentru om, cum il veti consola, ca, desi, ati crezut in el, solutia a dat-o judecatorul si el a vazut altfel situatia?

Nu-mi spuneti lucruri noi. Din pacate, uneori, din varii motive, „adevarul judiciar” – adica stabilit prin probele dosarului – nu coincide cu „adevarul obiectiv”. Se ajunge astfel la nedreptati. Alteori, desi situatia de fapt este corect stabilita, se aplica stramb legea. Si intr-un caz si in celalalt, cum sugestiv se exprima romanul „se moare cu dreptatea in mana”. Codurile de procedura contin unele remedii. Rolul avocatului este sa ajute la stabilirea adevarului, la interpretarea si aplicarea corecta a legii, iar nu sa induca in eroare. Solutia este apanajul judecatorului, care trebuie sa poarte responsabilitatea acesteia, dupa cum statul este responsabil de asigurarea conditiilor necesare infaptuirii actului de justitie.

Si pentru ca eu cred ca a fi avocat este mult mai palpitant decat a fi judecator, vreau sa va intreb despre ultima nastrusnicie a CSM-ului privind podiumul avocatilor. E un ghiont dat avocatilor? Avocatii nu au reactionat in niciun fel. Ma intereseaza opinia dumneavoastra, intrucat aceasta decizie vine in contextul in care suntem singura tara din Europa care are semnata o Carta interprofesionala a judecatorilor, procurorilor si avocatilor. Si pun aceasta intrebare, intrucat stiu ca n-aveti retineri sa stati cu capul plecat asa cum n-ati avut retineri sa-l infruntati pe Presedintele Romaniei de atunci (2009) Traian Basescu. Eram in sala cand i-ati spus ca nu stie Constitutia si ca, in loc sa ajute justitia, mai mult o infunda.

Daca am avut sau nu dreptate in 2009, puteti aprecia si acum. Disputa pentru podium in sala de judecata este veche de peste doua decenii. La acea vreme au fost adoptate primele reguli de amenajare a salilor de judecata. Din faptul ca, potrivit Constitutiei, procurorul este magistrat, asemeni judecatorului, s-a tras concluzia ca trebuie aiba aceeasi pozitie, inclusiv in amplasarea podiumului in sala de judecata. Mai tarziu, prin 2012 si ulterior, in 2015, C.S.M.-ul a adoptat hotarari prin care a stabilit ca atat podiumul judecatorului, cat si cel al procurorului trebuie sa aiba inaltimi cuprinse intre 40-50 centimetri, pe cand podiumul avocatilor doar 20-30 centimetri. A fost confundat astfel statutul procurorului cu rolul sau procesual. Intr-un proces echitabil, valorile europene impun egalitatea dintre acuzare si aparare. La noi, insa, exista o diferenta de 20-30 centimetri intre podiumul avocatilor si cel al procurorilor. Adica jumatate din inaltimea podiumului judecatorilor. Cineva s-ar putea intreba de ce deranjeaza o diferenta exprimata in centimetri? Problema este de principiu – nu trebuie sa existe nicio diferenta! Mai constat un aspect: potrivit regulamentului, pe podiumul afectat procurorului se afla „biroul acestuia”, pe cand pe podiumul destinat avocatului se afla „locul avocatului”. Aceasta poate avea si semnificatia ca, in asteptarea interventiei sale in proces, procurorul poate sta asezat comod pe scaun, pe cand avocatul nu se bucura de acest privilegiu. Ce face insa C.S.M.-ul in 2016? Rateaza ocazia de a nu amplifica eroarea comisa. Concret, stabileste, printre altele, ca, daca dimensiunile salii de judecata nu permit amplasarea unui podium pentru avocati, acesta nu va fi amplasat. Dar procurorul va avea podium! Daca, din acelasi motiv, nu este posibila amplasarea podiumului procurorului, acesta va sta pe acelasi podium cu judecatorul, la un birou separat. Si atunci cum ramane cu diferenta procesuala dintre judecator si procuror si egalitatea de aceeasi natura dintre procuror si avocat? Discutia comporta si alte abordari. Astfel, unele dintre sediile instantelor sunt monumente istorice, fiind foarte dificil (daca nu imposibil) sa operezi modificari in amenajarea salilor de judecata. Si sa nu fim ipocriti: in locatii in care a fost amplasat un podium si un birou pentru avocati, de cele mai multe ori este un scaun gol, asemeni celui destinat Patriarhului in bisericile noastre ortodoxe. Si aceasta nu ca un raspuns sfidator, ci o reactie fireasca la modalitatea de derulare a procedurilor noastre judiciare. Intr-o sedinta de judecata in materie penala, de exemplu, cand completul de judecata are pe rol multe dosare, cu multe parti, cu multi avocati, perindarea pe la biroul special amenajat apararii este discutabila. Podiumul pentru avocat – ocupat sau nu – trebuie sa existe si sa aiba aceeasi inaltime cu cel al procurorului. Este un simbol al egalitatii de tratament si un indicator al normalitatii justitiei”.

*Cititi aici integral interviul avocatului Dan Lupascu