Ani de-a randul am tot ridicat problema asta cu arhiva SIPA in fata celor care au ocupat, vremelnic, functia de ministru al Justitiei. Intrebandu-i de ce lasa acest subiect in eter fara a lua o masura legislativa prin care arhiva aceea plina de rapoarte, procese-verbale si filaje mizerabile la adresa magistratilor, sa dispara. Sa fie arsa. Toti s-au codit, toti au zis ca da, da, da, se vor gandi, toti au plecat fara sa faca nimic concret. Acum, actualul ministru Raluca Pruna a terminat cu scrisul de carti in penitenciare si se gandeste cu jind la arhiva SIPA ca la o muza pentru "scrierile" altora...

La ceremonia de inscaunare a noului Procuror general al Romaniei, recent deci, doamna Pruna a declarat ca are in vedere constituirea unei comisii care sa inventarieze arhiva SIPA si se mai gandeste pe urma ce o sa faca cu ea in continuare. Constat ca aceasta arhiva este un fel de borcan cu miere pe care, din cand in cand, il desfac si isi ling degetele unii si altii.

Cu informatii extrase din aceasta arhiva, chiar si doar ochiometric sau - cine stie? - sub forma de ciorne cu rezumate, anumite personaje isi pot cladi o cariera santajand magistrati care inca mai sunt in functii in sistem si care au fost urmariti de acest infect serviciu secret al MJ, incepand cu studentia, pe toata perioada activitatii lor profesionale. Posibil ca doamna Pruna sa aiba chiar si propriile curiozitati... Cum le-a avut si doamna Macovei Monica in vremea in care a pastorit Justitia si a iesit ce-a iesit: o justitie dependenta de "campuri tactice".

Sa ne intoarcem, oleaca, in timp. Arhiva SIPA a mai fost inventariata candva. Ce se stie despre despre acest serviciu? Prin ordin al ministrului de Justitie Mircea Ionescu Quintus, in 1991, lua nastere Serviciul Independent pentru Protectie si Anticoruptie, in subordinea Directiei Generale a Penitenciarelor (actual ANP), avand ca scop urmarirea si descoperirea infractiunilor majore din inchisori. Sase ani mai tarziu, ministrul de atunci al Justitiei, Valeriu Stoica, il trece in subordinea sa directa, sub pretextul ca acest serviciu trebuie sa asigure, de fapt, protectia magistratilor. SIPA a ajuns sa fie condus de fosti lucratori ai Securitatii, ceea ce a dus la inflamarea media si a opiniei publice astfel ca, in 2003, s-a trecut la cosmetizarea lui, schimbandu-i denumirea in Directia Generala de Protectie si Anticoruptie. Cand a ajuns ministru, Monica Macovei, receptiva la ceea ce noi, jurnalistii pe domeniu, ii explicasem despre aceasta arhiva si pericolul existentei acestui serviciu si al arhivei sale intr-o democratie reala, a luat hotararea sa il desfiinteze. Era in 2006. Interesant, insa, la finele aceluiasi an, se infiinteaza, prin hotarare de guvern, un "pui" de SIPA, numit Directia pentru Prevenirea Criminalitatii in Mediul Penitenciar (DPCMC). Tot ca structura in subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor, cu argumentul ca in penitenciare e musai nevoie sa existe un astfel de serviciu, pentru prevenirea actiunilor ilegale pregatite in inchisori. In tot acest timp, insa, arhiva SIPA a continuat sa existe.

Aceasta arhiva a mai fost inventariata candva. 2005-2007. In timpul mandatului doamnei Macovei la Justitie s-a format si o comisie. Unde au fost numite niste persoane care sa ia la mana fiecare document, chiar daca ele nu aveau la acel moment certificate ORNISS ca sa aiba dreptul de a-si baga nasul in arhive secrete.

Unul dintre "investigatorii" arhivei SIPA numiti de Monica Macovei in comisie a fost domnul Cristi Vasilica Danilet, membrul CSM. Prin 2011 a aparut in media o stire preluata de la Mediafax, despre o telegrama atribuita WikiLeaks in care se afirma ca magistratul Danilet le-a povestit consilierilor politici ai ambasadelor ce e SIPA, cu ce se ocupase ea, ca a vazut dosare cu detalii despre relatiile sexuale ilicite ale magistratilor si avorturi facute de unele judecatoare, dar si documente despre grefieri, politisti si avocati, din perioada 2001-2005. Habar nu am de ce a fost numit domnul Danilet in aceasta comisie, ce anume l-a recomandat pentru o astfel de "inventariere", dar cert este ca afirmatiile sale, cu referire la documente pe care le-a vazut (nu stiu daca o fi si copiat din ele), vizau chestiuni care, secrete fiind si cuprinzand date personale si chestiuni mai mult sau mai putin reale legate de viata intima a persoanelor vizate de acest serviciu secret de politie politica, nu aveau ce cauta in spatiul public. Pe de alta parte, istoricul Marius Oprea a declarat ca, desi nu a facut parte din aceasta comisie, are elemente care pot demonstra ca SIPA si-a depasit atributiile vizand activitati ale unor jurnalisti sau ONG-uri.

Dupa acest scurt rezumat, ma intreb de ce mai este nevoie de o noua comisie (de data asta, cu oameni numiti de ministrul Pruna!) si de o noua inventariere? Modul cel mai simplu de a rezolva pentru todeauna acest subiect, de a taia din radacina raul, este acela de a da o hotarare prin care arhiva sa fie distrusa, mai putin actele administrative ale acestui serviciu de trista amintire, iar aceste acte necesare inclusiv caselor de pensii (e vorba de statele de salarii) sa fie transferate la Arhivele Statului. Restul trebuie ars. Ca sa piara "ispita" asta de a reinventaria, si posibilitatea de a compromite, de a santaja cu informatii din aceasta mizerabila arhiva. Altfel, Justitia va fi bantuita, in continuare, de fantoma SIPA si de "arhivarii" ei pana la un moment dat. Adica, pana ce toti "subiectii" vor deveni oale si ulcele...