Despre gratiere
In ultima perioada, agora oraselor importante ale tarii, dar si spatiul virtual s-au confruntat cu numeroase proteste impotriva Proiectului Ordonantei de Urgenta privind gratierea unor pedepse. Numarul persoanelor implicate in acest demers democratic de a protesta, precum si amploarea vocilor care se opun acestui proiect impun analizarea acestuia, in plenitudinea sa.
Aspecte formale
In primul rand, in opinia publica a fost sadita ideea conform careia domeniul gratierii nu poate face obiectul unei ordonante de urgenta. Nimic mai fals, in opinia noastra.
Astfel, conform art. 108 din Constitutie, guvernul adopta hotarari si ordonante. Acestea din urma sunt de doua feluri: ordonante simple sau ordonante de urgenta. Ordonantele simple pot fi emise doar in baza unei legi de abilitare, deci ca urmare a unei delegari legislative acordate de legiuitor, conform art. 115 alin. 1 din Constitutie. De asemenea, se prevede ca ordonantele simple nu pot sa intervina in domenii care fac obiectul legilor organice. Conform art. 73 alin. 3 lit. i) din Constitutie, prin lege organica se reglementeaza acordarea amnistiei sau a gratierii colective. Potrivit art. 115 alin. 4 din Constitutie, guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora. Spre deosebire de ordonantele simple, in cazul carora delegarea legislativa provine de la legiuitor, in cazul ordonantelor de urgenta delegare legislativa este acordata insasi de Constitutie.
Asemeni ordonantelor simple, si in cazul ordonantelor de urgenta exista o limitare a domeniilor in care acestea pot sa intervina. Conform art. 115 alin 6 din Constitutie, acestea nu pot sa intervina in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica. Se poate observa ca nu exista o limitare in ceea ce priveste adoptarea ordonantelor de urgenta in domeniile rezervare legilor organice, deci, implicit, nici cu privire la acordarea gratierii colective, atat timp cat se motiveaza, in mod corect si plauzibil, urgenta adoptarii unei astfel de ordonante.
Conchizand, guvernul poate adopta o ordonanta de urgenta in ceea ce priveste gratierea colectiva, pentru urmatoarele considerente:
-
Constitutia prevede aceasta limitare doar in ceea ce priveste ordonantele simple, nu si in privinta ordonantelor de urgenta, conform art. 115 alin. 1 din Constitutie.
-
Constitutia, in art. 115 alin. 5 a prevazut, expresis verbis, ca in cazul in care se adopta o ordonanta care cuprinde norme de natura legii organice, aceasta se aproba de catre cele doua camere cu majoritatea specifica legilor organice.
-
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, a statuat posibilitatea Guvernului de a adopta, in cazuri exceptionale, ordonante de urgenta in domeniul rezervat legii organice, stabilind ca aceasta delegare legislativa a Guvernului trebuie sa se incadreze, in mod imperios, in limitele prevazute de Constitutie, anume: existenta unei situatii extraordinare, reglementarea acestor situatii nu pot suporta amanare.
In al doilea rand, in opinia publica s-a mai avansat ideea conform careia nu ar fi oportun adoptarea unei ordonante de urgenta in ceea ce priveste gratierea colectiva, deoarece nu se justifica urgenta.
Pentru a stabili daca aceasta sustinere este pertinenta, trebuie sa analizam sustinerile Guvernului in ceea ce priveste urgenta adoptarii acestui act normativ.
Guvernul, in nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta, a precizat: „Necesitatea promovarii ordonantei de urgenta este determinata, pe de o parte, de iminenta aplicarii unor sanctiuni de catre CEDO, iar, pe de alta parte, de conditiile deosebit de grele si degradante in care sunt obligate sa traiasca persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii”.
Observam ca urgenta adoptarii unor astfel de masuri este justificata pe doua planuri:
-
Iminenta aplicarii unor sanctiuni de catre CEDO;
-
Conditiile deosebit de grele si degradante in care sunt obligate sa traiasca persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii.
Chiar daca ordinea corecta ar fi fost: conditiile deosebit de grele si degradante, apoi iminenta aplicarii unor sanctiuni de catre CEDO, deoarece primele reprezinta premisele aplicarii sanctiunilor de catre Curte, le vom analiza in parte asa cum le-a prioritizat Guvernul.
Conditiile deosebit de grele si degradante in care sunt obligate sa traiasca persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii
Aceste conditii au fost constatate de catre C.E.D.O. prin numeroase decizii impotriva Romaniei, astfel nu le vom mai relua, ci vom oferi date concrete care atesta aceste aspecte, printre care, cu titlu exemplificativ, enumeram:
-
Gradul de ocupare a majoritatii penitenciarelor din Romania de aproximativ 200%.
-
Existenta in penitenciarele din Romania a unui spatiu personal care revine fiecarui detinut de sub 4 mp, in contradictie flagranta cu norma impusa de CTP.
-
Apa din penitenciare nu respecta normele sanitare.
-
Neasigurarea normelor necesare pentru asigurarea igienei detinutilor.
- Inexistenta normelor necesare pentru asigurarea igienei detinutilor.
-
Hrana proasta care le este asigurata detinutilor.
-
Numarul mare al detinutilor care au contactat in penitenciare virusul HIV.
-
Asigurarea improprie a asistentei medicale, inclusiv asistenta medicala de urgenta.
-
Asigurarea improprie a consilierii psihologice a detinutilor.
Iminenta aplicarii unor sanctiuni de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat in anul 2012, in cauza Iacov Stanciu impotriva Romaniei, o cauza „cvasipilotˮ existenta unor grave probleme structurale ale sistemului de detentie din Romania. Avand in vedere ca statul roman nu a remediat in mod adecvat chestiunile problematice care se circumscriu notiunii de problema structurala a sistemului de detentie, se prefigureaza pronuntarea unei hotarari-pilot impotriva Romaniei, prin care Curtea sa sanctioneze lipsa de actiune cu privire la problemele structurale care au generat incalcarea art. 3 din Conventie.
Romania nu ar fi primul stat impotriva caruia s-au pronuntat hotarari-pilot avand ca problema structurala conditiile de detentie, Ungaria (Cauza Varga si altii c. Ungariei), Rusia (Cauza Anayev si altii c. Rusiei), Bulgariei (Cauza Neshkov si altii c. Bulgariei) si Italiei (Cauza Torregianni si altii c. Italiei). Ca urmare a acestor hotarari-pilot, statele care au nesocotit drepturile recunoscute de Conventie au fost obligate sa plateasca despagubiri banesti pentru fiecare zi de detentie persoanelor private de libertate in asemenea conditii inumane ori degradante
Prin nota de fundamentare a Ordonantei de Urgenta pentru gratierea unor pedepse, Ministerul Justitiei a calculat, ca in eventualitatea pronuntarii unei hotarari pilot impotriva Romaniei, impactul bugetar pentru statul roman ar fi de 80 de milioane de euro/an.
Avand in vedere cele expuse, consideram ca urgenta adoptarii unei astfel de ordonante este evidenta. Neadoptarea unor masuri practice si concrete, nu teoretice si iluzorii ar conduce la pronuntarea unei hotarari-pilot impotriva statului roman, hotarare care ar constitui un efort bugetar semnificativ, efort care, in mod normal, ar trebui sa fie indreptat spre imbunatatirea conditiilor de detentie si spre construirea de noi penitenciare, in acord cu prevederile Conventiei, in care tratamentele inumane si degradante sa fie doar de ordin istoric.
Aspecte de fond
Inainte de a judeca aprioric un anumit concept, consideram ca este necesar cunoasterea acestuia.
Gratierea este o masura de clementa ce consta in inlaturarea, in tot sau in parte, a executarii pedepsei aplicate de instanta ori comutarea acesteia in una mai usoara. Gratierea poate sa fie acordata in mod individual, in baza unei cereri sau din oficiu, de catre Presedintele Romaniei, respectiv in mod colectiv de catre Parlamentului Romaniei si, in mod exceptional, de Guvernul Romaniei.
Ceea ce este foarte important, iar multa lume nu a inteles sau nu a vrut sa inteleaga este ca persoana a carei pedeapsa a fost gratiata nu este considerata nevinovata sau nu e considerata necondamnata, ci aceasta, nu executa pedeapsa la care a fost condamnata, adica poarta doar asupra executarii efective sau a suspendarii sub supraveghere, atunci cand in actul de gratiere se prevede acest lucru.
Opinia publica, intr-o oarecare masura, si-a exprimat anumite rezerve cu privire la gratierea unor pedepse, deoarece prin acesta s-ar pune in pericol siguranta cetatenilor.
In opinia noastra, aceste rezerve trebuie sa fie doar aparente, deoarece:
-
Lecturand cu atentie Proiectul de Ordonanta de Urgenta privind gratierea unor pedepse, acesta exclude fapte care pun in pericol, in mod direct, persoana fizica, cu titlu exemplificativ: infractiunile de omor, vatamare corporala grava, loviri sau vatamarile cauzatoare de moarte, lipsirea de libertate in mod ilegal, viol, act sexual cu un minor, agresiune sexuala, coruptie sexuala, incestul, furtul, talharie, tortura, evadarea, represiunea nedreapta, relele tratamente aplicate minorului, constituirea unui grup infractional organizat, proxenetism, trafic de stupefiante, racolarea minorilor in scopuri sexuale, sclavia, traficul de persoane, traficul de minori, pornografia infantila.
-
Chiar daca Codul penal nu mai cuprinde o reglementare cu privire la scopul si functiile pedepsei, conceptia moderna asupra functiilor acesteia considera ca functia principala a unei pedepse este cea de reeducare. Avand in vedere aceasta conceptie, precum si conditiile de detentie mai sus prezentate, functia de reeducare nu poate fi atinsa prin privarea de libertate a unei persoane. Simpla existenta si a unei functii de constrangere nu reprezinta un argument suficient pentru a tine o persoana privata de libertate, in conditii inumane ori degradante.
Opinia publica, dar si organe de represiune si-au exprimat ingrijorarea ca prin adoptarea acestei ordonante de urgenta coruptii vor fi revazuti pe strada.
Si aceasta ingrijorare este apriorica, deoarece:
-
Codul Penal prevede, in Titlu V, Capitolul I, infractiunile de coruptie, anume: luarea de mita, darea de mita, traficul de influenta cumpararea de influenta. Potrivit art. 3 alin. 4 lit. A, punctele 28, 29, 30, 31, din Proiectul de Ordonanta de Urgenta, cei care au comis astfel de fapte nu vor beneficia de clementa acestui act.
-
De asemenea, potrivit art. 3 alin. 4 lit. B, punctul 3 din Proiectul de Ordonanta de Urgenta, nu vor beneficia de acest act de clementa nici cei care au comis infractiunile prevazute la art. 5 alin. 1 si alin. 3 din Legea nr. 78 /2000.
Cu atat mai mult, consideram ca pericolul de a vedea, pe strada, langa noi, un corupt, este inexistent.
In final, dorim sa ne exprimam serioase rezerve cu privire la un articol din Proiectul Ordonantei de Urgenta, fiind vorba de art. 3, alin. 2: „Gratierea este conditionata de achitarea despagubirilor la care persoana condamnata a fost obligata prin hotarare judecatoreasca definitiva, in termen de 1 an de la punerea in libertate”.
Cu alte cuvinte, daca o persoana condamnata, in sarcina careia instanta de judecata a stabilit plata unor despagubiri, iar aceasta, in termen de 1 an de la punerea in libertate, nu le plateste, beneficiul gratierii este revocat, iar pedeapsa se executa. Aceasta prevedere este in vadita compatibilitate cu prevederile Constitutie, care, in art. 16, alin 1, prevede: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari”.
Vom lua un exemplu simplu:
Avem doi condamnati, in sarcina amandurora s-a stabilit obligatia la plata prejudiciului produs prin infractiune, in cuantum de 300.000, dar unul are resurse financiare pentru plata acestuia, iar celalalt nu. Primul beneficiaza de beneficiul gratierii, iar cel de-al doilea nu, pentru simplu fapt ca nu are resurse financiare. in acest caz, se creeaza o discriminare vadita intre condamnatii cu o situatie financiara buna, care vor avea resurse financiare pentru plata acestora, si cei care nu vor avea suficiente resurse financiare pentru plata acestor despagubiri.
Refuzarea, de plano, de la beneficiul gratierii pentru simplu fapt ca persoana nu a platit despagubirile stabilite de instanta consideram ca este o incalcare flagranta a Constitutiei.
Acesta excludere de la beneficiul gratierii este in contradictie si cu regimul juridic al unor institutii de drept penal:
-
Liberarea conditionata: „liberarea conditionata poate fi dispusa cand condamnatul a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca ”; art. 100, alin. 1, lit. c Cod Penal.
-
Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere: „ daca pana la expirarea termenului sub supraveghere persoana condamnata nu indeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca”; art. 96, alin. 2, Cod Penal.
-
Reabilitarea judecatoreasca: „ Cererea de reabilitare judecatoreasca se admite daca cel condamnat intruneste urmatoarele conditii: b) a achitat integral cheltuielile de judecata si a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca sau cand partea civila a renuntat la despagubiri”; art. 168, lit. b) Cod Penal
Ceea ce este comun acestor institutii este decaderea din beneficul anumitor drepturi sau vocatii doar atunci cand condamnatul este de rea-credinta, neindeplinindu-si obligatiile civile, cu toate ca avea posibilitati financiare pentru a le indeplini, nu si atunci cand acesta dovedeste lipsa totala a posibilitatii de a respecta hotararea instantei de judecata in ceea ce priveste plata acestor obligatii.
Din aceste motive, consideram ca excluderea, de plano, a posibilitatii ca persona condamnata sa dovedeasca lipsa posibilitatilor pentru indeplinirea obligatiilor stabilite de instanta de judecata este neconstitutionala si de aceea se impune, de lege ferenda, completarea art. 3, alin. 2 din Proiectul Ordonantei de Urgenta cu situatia comuna a institutiilor mai sus mentionate: „afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca”.
Concluzionand, inainte de a ne manifesta intr-un fel sau in altul, inainte de a judeca daca un anumit comportament este bun sau rau, inainte de a stabili vinovatia unei persoane in spatiul public, inainte de a blama institutii media, de arunca cu noroi in cei care au opinie diferita de a noastra trebuie sa cunoastem, sa gandim, sa analizam, doar asa judecata este echitabila, in caz contrar ea este aprioric viciata.
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii
# Lia 1 February 2017 14:13 -5
# legiuitorul nelegiuit 1 February 2017 16:27 -2
# vali 1 February 2017 18:07 +2
# Ana-Maria 3 February 2017 16:58 0
# Ana-Maria 3 February 2017 16:55 -1