Sa ne aplecam un pic in interiorul Legii lustratiei, caci numai asa putem sa descoperim daca exista tumori maligne ce inca mai pot fi extirpate fara a da nastere unor metastaze in sistemul judiciar. Miron Mitrea avea dreptate cand cataloga, cu putin timp in urma, Legea lustratiei adoptata de Parlament ca fiind una ”idioata”. Eu cred, personal, ca este nu numai idioata, este si tardiva, si incorecta, si incompleta. Si voi arata si de ce.

Tardiva, pentru ca multi dintre cei care ar fi putut intra sub incidenta lustratiei, ori au murit, ori se afla la o varsta la care nici vorba sa-i mai intereseze sa promoveze in vreo functie, pentru ca sunt in prag de pensionare sau au trecut de ceva vreme acest prag.

Incompleta, pentru ca lipsesc niste categorii din sfera justitiei, care au facut mult rau inainte de 1989, dar au trait bine si nederanjate pana azi. Amintesc aici militienii care, in avantul lor proletar, bagau in cercetari oameni doar pentru te miri ce stiulete de porumb adus acasa de la CAP sau intocmeau dosare pentru cei ce aduceau blugi, tigari din Iugoslavia si cafea Alvorada din zona de vest si sud-vest a tarii ca sa le vanda celor ce se saturasera pana-n gat de pantalonii de doc, de tigari ”Carpati„ si „Cismigiu” si de „nechezol”. In fond, bisnita a fost o „nevoie din nevoie” de ce sa nu recunoastem... Mai erau militienii de la Cercetari Penale, care faceau anchete in care mutilau fetele „suspectilor” si-i lasau cu rinichii zdrente pe podele pe toti cei care nu recunosteau ca ei ar fi asasinii in dosarele cu ”autor necunoscut”. Nici ei nu sunt lustrabili pe noua lege, dupa 21 de ani de la intrarea in democratie. In Romania comunista, amintiti-va, a avea pe masa un dosar cu ”A.N.„ insemna a-ti pune singur o piatra de gat in fata organelor de partid care erau „judecatorul suprem” si forul care se ocupa de cariera tuturora, inclusiv a magistratilor. PCR era CSM-ul care avea la indemana repartitii de soi pentru cei cu pile, pentru fiii si fiicele, nepoatele si afinii grangurilor rosii, un CSM care te indeparta din magistratura daca nu dadeai dovada de maxima slugarnicie.

Lipsesc de la lustratie si procurorii care, desi nu au avut functiile de conducere vizate de actuala Lege a Lustratiei, faceau anchete sub teroare, simteau nevoia sa plesneasca ei insisi fata invinuitului, sa-l aduca la exasperare, sa-l tina infometat, sa-l umileasca – asta asa, ca sa intareasca autoritatea! – si-i calcau in picioare pe cei care nu vroiau sa recunoasca fapte nestiute, necomise de ei.

In fine, mai lipsesc din criteriile de lustratie judecatorii. Judecatorii care au bagat in puscarie sau au trimis la Canalul Dunare-Marea Neagra, sau la Gherla si la Aiud, trenuri intregi de condamnati care au fost catalogati drept dusmani ai poporului pentru simplu motiv ca incercau sa deschida ochii celor din jur catre Vest si sa arate ca perceptia luminii de la Rasarit, adica de la rusi, este una eronata si distructiva.

Romanul, am spus-o de atatea ori, sufera de amnezie cand e vorba de durerile trecutului. Intr-un fel e bine, pentru ca orice intoarcere in durere inseamna retrairea ei, inseamna evadarea din linistea regasita prin sacrificiu. Pe de alta parte, o amnezie profunda, care sa lase loc la masa ta celui ce ti-a spart dintii si nu mai ai cu ce mesteca, inseamna – dupa mine - o nemarginita prostie. Nu spune nimeni si nici nu este crestineste sa faci si tu acelasi lucru, adica sa-i scoti si tu dintii celui ce te-a mutilat, pentru ca nu mai traim in vremurile in care guverna legea „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, dar nici sa-l pui in capul mesei tale, nici sa-l lasi sa ajunga sa te conduca din nou, pentru ca asta inseamna resturarea dictaturii, intr-o forma camuflata sub mantia generozitatii victimei fata de calau.

O lege a Lustratiei, fie ea si tardiva, trebuia – opinez eu – sa aiba un criteriu clar de lustrare a magistratilor pe raspundere individuala. Si asta pentru ca nu toti militienii erau nemernici, dimpotriva, unii chiar au salvat cetateni de la pedepse crunte, simuland interogatorii si punandu-si propria cariera in joc. Apoi, nu toti procurorii se comportau precum o fosta doamna procuror pe care multi dintre fostii colegi si-o amintesc cum ea insasi le lipea palme faptuitorilor in anchete „multilaterial dezvoltate” pe timp de noapte, nu toti procurorii au trimis in fata instantei cetateni nevinovati, nu toti au fost slugi consecvente ale regimului. Ei bine, pentru cei care au avut un astfel de comportament tortionar, da, ar fi trebuit sa existe de multa vreme lustratia. Sa fi avut, timp de 10 ani, interdictia de a fi numiti intr-o functie de conducere sau de a fi alesi intr-o functie de autoritate publica. Asa, in forma actuala, Legea ii lustreaza doar pe procurorii care au fost presedinti de sectii, procurori generali sau procurori generali adjuncti! Ce facem insa cu cei care, neavand aceste functii, au facut politie politica mana in mana cu Securitatea? Ce facem cu cei care si azi mai au astfel de apucaturi? Pe acestia peste cati ani si ce generatie ii va ”lustra”?

Cat despre judecatori, si aici exista exceptii. Nu toti au fost nemernici. Dar, pentru cei care au condamnat oameni la moarte pentru ca au furat din avutul obstesc o traista de coceni, sau au trimis oameni la Canal pentru ca s-au razvratit contra oranduirii socialiste, pentru cei care au facut ”pact cu diavolul” si au transformat viata unora in iad, da, pentru acestia ar fi trebuit sa existe o forma de pedepsire prin lustratie, fara doar si poate. Pentru asta, insa, ar fi fost nevoie, mai intai, de dovedirea faptelor lor odioase, pentru ca, repet, lustratia veritabila nu se face in grup si nici in extenso. Se face individual. Altfel, despre ce fel de democratie vorbim? Dar mai exista oare aceste dovezi sau au ars in groapa de la Berevoiesti?

Lustratia avea nevoie de partea de confirmare a politiei politice, de dovedire a raului facut de un magistrat inainte de 1989 unuia sau altuia dintre semenii sai. Doar asa puteam vorbi de o dreapta lustrare. O legea incompleta, o lege incorecta, o lege idioata, va da nastere unor alte tipuri de controverse judiciare. Si numai astea ne mai lipseau in instante.

O lege incompleta si incorecta este, la randul ei, un altfel de instrument care genereaza nedreptate.

Iata de ce, personal, cred ca aceasta lege a Lustratiei, in forma in care a fost adoptata de majoritatea parlamentara din randurile careia Opozitia grevista a lipsit in ziua de vot, trebuie reintoarsa la Parlament. Iar acolo, ori se naste o lege care sa nu dea nastere la nedreptati si sa lustreze pe cine merita, ori, decat o forma incorecta si incompleta, mai bine deloc!

P.S. - In 28 martie, Curtea Constitutionala va pune in discutie sesizarea facuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie la cererea asociatilor magistratilor si a procurorului general al Romaniei, pe neconstitutionalitatea Legii Lustratiei. Daca sesizarea se va respinge, pentru ca la CCR e posibil orice, atunci doar presedintele Romaniei poate intoarce legea la Parlament, acolo unde sper ca PDL-istul Toader sa nu-si mai bage foarfeca pe text si sa scoata ce nu vrea muschiul lui, iar altii, mai inteligenti oleaca, sa adauge ceea ce nu exista in lege si trebuie musai adaugat!