A fost macel la ultima sedinta a Curtii Constitutionale conduse de Valer Dorneanu (foto stanga). Judecatorii CCR au facut ferfenita Codul de procedura penala, declarand neconstitutionale, intr-o singura zi, nu mai putin de sase dispozitii procesual penale si ridicand astfel la 49 numarul total al prevederilor din NCPP in care CCR a identificat probleme. Au picat testul de constitutionalitate, miercuri 18 ianuarie 2017, urmatoarele articole din noul Cod de procedura penala:

1. Solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 347 alin. (1), in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr. 75/2016, care exclude posibilitatea de a face contestatie impotriva solutiei prevazute la art. 346 alin. (2)

2. Solutia legislativa reglementata de dispozitiile art. 220 alin. (1), care permite luarea masurii arestului la domiciliu in conditiile in care anterior inculpatul a fost arestat (preventiv sau la domiciliu) in aceeasi cauza, in lipsa unor temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate.

3. Art. 453 alin. (3) cu privire la cazul de revizuire prevazut la alin. (1) lit. a)

4. Solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 453 alin. (4) teza intai, care exclude posibilitatea revizuirii hotararii de achitare pentru cazul prevazut la alin. (1) lit. a)

5. Solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 457 alin. (2), care exclude cazul de revizuire prevazut la art. 453 alin. (1) lit. a)

6. Dispozitiile art. 213 alin. (2) - constitutionale in masura in care solutionarea plangerii impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 204 alin. (4) CPP.

In aceeasi sedinta, Curtea a declarat neconstitutionale si unele dispozitii care vizeaza transferul in favoarea SRI a dreptului de administrare a unui imobil al RA-APPS. Este vorba despre exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 3 alin. (5) din OUG nr. 114/2013 privind modificarea titularilor dreptului de administrare a unor imobile aflate in domeniul public si privat al statului si pentru modificarea unor acte normative, gasite neconstitutionale pe motiv ca au fost adoptate cu incalcarea exigentelor constitutionale referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor, principiul legalitatii, dreptul de proprietate privata si conditiile adoptarii ordonentei de urgenta a Guvernului.

Prezentam in continuare comunicatul CCR din 18.01.2017:

„In ziua de 17 ianuarie 2017, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei si al art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere urmatoarele exceptii de neconstitutionalitate:

1. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: 'In termen de 3 zile de la comunicarea incheierii prevazute la art. 346 alin. (1), procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. (3)-(5)'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr. 75/2016, care exclude posibilitatea de a face contestatie impotriva solutiei prevazute la art. 346 alin. (2), este neconstitutionala.

Curtea a constatat ca excluderea, prin dispozitiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala, in forma in vigoare anterior modificarii prin Legea nr. 75/2016, a caii de atac a contestatiei impotriva incheierii pronuntate de judecatorul de camera preliminara in temeiul art. 346 alin. (2) incalca, in principal, egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea dreptului fundamental de acces liber la justitie, principii consacrate de prevederile art. 16 si ale art. 21 din Constitutie.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Curtii de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori.

2. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si ale art. 3 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2013 privind modificarea titularilor dreptului de administrare a unor imobile aflate in domeniul public si privat al statului si pentru modificarea unor acte normative, cu urmatorul continut:

- art. 2 - 'Se aproba transmiterea imobilului, constructie si teren aferent, avand datele de identificare prevazute in anexa nr. 2, aflat in domeniul public al statului si in administrarea Regiei Autonome «Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat», in administrarea Serviciului Roman de Informatii'.

- art. 3 alin. (5) - 'La data semnarii protocolului de predare-preluare, Serviciul Roman de Informatii se subroga in toate drepturile si obligatiile Regiei Autonome «Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat» in legatura cu activitatea aferenta imobilului prevazut la art. 2'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 2 si ale art. 3 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2013 privind modificarea titularilor dreptului de administrare a unor imobile aflate in domeniul public si privat al statului si pentru modificarea unor acte normative sunt neconstitutionale.

Curtea a constatat ca dispozitiile legale criticate au fost adoptate cu incalcarea exigentelor constitutionale prevazute de art. 1 alin. (4) si (5) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor si principiul legalitatii, de art. 44 privind dreptul de proprietate privata si de art. 115 alin. (4) referitoare la conditiile adoptarii ordonentei de urgenta a Guvernului.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a civila.

3. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut: 'Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata in fata careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca este neconstitutionala solutia legislativa reglementata de dispozitiile art. 220 alin. (1) din Codul de procedura penala, care permite luarea masurii arestului la domiciliu in conditiile in care anterior inculpatul a fost arestat (preventiv sau la domiciliu) in aceeasi cauza, in lipsa unor temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate.

Curtea a retinut ca s-a pronuntat in repetate randuri, prin decizii recente, asupra naturii masurilor preventive a arestului preventiv si arestului la domiciliu, statuand ca ambele sunt masuri preventive privative de libertate. Curtea a apreciat ca, din modul de reglementare a masurii arestului la domiciliu, aceasta reprezinta o afectare a drepturilor persoanei care, prin intensitate si modul de aplicare/ de punere in executare, afecteaza libertatea persoanei, avand caracteristicile unei privari de libertate.

Astfel, stabilirea naturii masurii preventive a arestului la domiciliu in sensul ca aceasta este o masura preventiva privativa de libertate determina faptul ca aceasta masura preventiva privativa de libertate trebuie insotita de ansamblul garantiilor recunoscute in cazul masurii preventive privative de libertate a arestului preventiv.

Din aceasta perspectiva Curtea a stabilit ca interdictia dispunerii din nou a unei masuri preventive privative de libertate fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat la domiciliu sau arestat preventiv in aceeasi cauza, in cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, daca nu au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate se constituie intr-o garantie ce insoteste masurile preventive privative de libertate.

Astfel, prin reglementarea diferita a arestului la domiciliu fata de arestul preventiv, in materia interdictiei de a dispune din nou o masura preventiva privativa de libertate fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat la domiciliu sau arestat preventiv in aceeasi cauza daca nu au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate, legiuitorul si-a indeplinit obligatia constitutionala de a reglementa garantiile ce trebuie sa insoteasca masurile preventive privative de libertate doar in ceea ce priveste arestul preventiv, iar nu si in ceea ce priveste arestul la domiciliu, desi si acesta din urma, prin natura sa de masura preventiva privativa de libertate, trebuie sa fie insotit de aceleasi garantii ca si arestul preventiv. Prin urmare, Curtea a retinut incalcarea prevederilor art. 23 din Constitutie si ale art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Tribunalului Suceava – Sectia penala.

4. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. (3) si alin. (4) teza intai si art. 457 alin. (2) din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:

- art. 453 alin. (3) si alin. (4) teza intai - '(3) Cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai in favoarea persoanei condamnate sau a celei fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei ori amanarea aplicarii pedepsei.

(4) Cazul prevazut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei ori de incetare a procesului penal, (...)'.

- art. 457 alin. (2) - 'Cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal se poate face in termen de 3 luni, care curge: a) in cazurile prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d), cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data cand aceasta a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora; b) in cazurile prevazute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d), daca sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand hotararea a fost cunoscuta de persoana care face cererea, dar nu mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive a hotararii penale; c) in cazul prevazut la art. 453 alin. (1) lit. e), de la data cand hotararile ce nu se conciliaza au fost cunoscute de persoana care face cererea'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca:

- dispozitiile art. 453 alin. (3) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale cu privire la cazul de revizuire prevazut la alin. (1) lit. a);

- solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 453 alin. (4) teza intai din Codul de procedura penala, care exclude posibilitatea revizuirii hotararii de achitare pentru cazul prevazut la alin. (1) lit. a), este neconstitutionala;

- solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 457 alin. (2) din Codul de procedura penala, care exclude cazul de revizuire prevazut la art. 453 alin. (1) lit. a), este neconstitutionala.

Curtea a constatat ca dispozitiile art. 453 alin. (3) din Codul de procedura penala cu privire la cazul de revizuire prevazut la alin. (1) lit. a), precum si dispozitiile art. 453 alin. (4) teza intai din Codul de procedura penala - cu privire la solutia legislativa care exclude posibilitatea revizuirii hotararii de achitare pentru cazul prevazut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala - sunt de natura sa infranga, in principal, egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea dreptului fundamental de acces liber la justitie. De asemenea, ca si consecinta a constatarii neconstitutionalitatii acestor texte de lege, solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 457 alin. (2) din Codul de procedura penala, care exclude cazul de revizuire prevazut la art. 453 alin. (1) lit. a), este de natura a aduce atingere, in principal, egalitatii in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea dreptului fundamental de acces liber la justitie, principii consacrate de prevederile art. 16 si ale art. 21 din Constitutie.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia penala.

5. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (2) si ale art. 215 ind. 1 alin. (6) din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:

- art. 213 alin. (2) - 'Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare in camera de consiliu si dispune citarea inculpatului'.

- art. 215 ind. 1 - '(6) In cursul urmaririi penale, durata masurii controlului judiciar nu poate sa depaseasca un an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 5 ani'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi,

I. A admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 213 alin. (2) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in masura in care solutionarea plangerii impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 204 alin. (4) din Codul de procedura penala.

II. A respins exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 215 ind. 1 alin. (6) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport de criticile formulate.

Curtea a retinut ca masura controlului judiciar reprezinta o masura intruziva ce poate afecta si alte drepturi si libertati fundamentale, respectiv libera circulatie, viata intima, familiala si privata, libertatea intrunirilor, munca si protectia sociala a muncii si libertatea economica, reglementate la art. 25, art. 26, art. 39, art. 41 si, respectiv, art. 45 din Constitutie.

Curtea a retinut ca, in cazul formularii unei plangeri impotriva ordonantei procurorului prin care acesta a dispus luarea/ prelungirea masurii controlului judiciar, in cursul urmaririi penale, legiuitorul nu a reglementat un termen cert de solutionare a acesteia, asa cum a reglementat in cazul solutionarii contestatiei impotriva incheierii prin care se dispune asupra masurii controlului judiciar de catre judecator (fie el judecator de drepturi si libertati, de camera preliminara sau instanta de judecata). Prin modul cum a inteles sa reglementeze solutionarea plangerii impotriva luarii/ prelungirii masurii preventive a controlului judiciar, legiuitorul a introdus un element de incertitudine, de natura sa puna in discutie insasi efectivitatea acestei cai de atac, ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Constitutie.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala.

Argumentele retinute in motivarea solutiilor pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.