Curtea Constitutionala a Romaniei continua sa faca praf Codul penal si Codurile de procedura penale, sursa a nenumarate abuzuri si derapaje. Ultima decizie de neconstitutionalitate a fost luata, marti 17 octombrie 2017, si a privit un articol din Codul de procedura penala. Mai exact, este vorba despre art. 434 alin. (2) lit. f), care prevede ca “nu pot fi atacate cu recurs in casatie solutiile pronuntate ca urmare a aplicarii procedurii privind recunoasterea invinuirii”.

Cu majoritate de voturi, CCR a decis dispozitiile art.434 alin. (2) lit.f) CPP, care exclud posibilitatea atacarii cu recurs in casatie a solutiilor pronuntate ca urmare a aplicarii procedurii privind recunoasterea invinuirii, contravin art.16 din Constitutia Romaniei privind egalitatea in drepturi, art.21 din Constitutia Romaniei privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, precum si art.131 din Constitutia Romaniei referitor la rolul Ministerului Public. Curtea condusa de Valer Dorneanu (foto, alaturi de judecatorii CCR Mona Pivniceru si Daniel Morar) arata, in comunicatul de presa dat publicitatii, ca art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedura penala creeaza pentru parti o vadita inegalitate de tratament prin impiedicarea accesului la justitie in situatia solutionarii apelului prin pronuntarea unei hotarari definitive nelegale in procedura privind recunoasterea invinuirii. De asemenea, art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedura penala lipseste procurorul de parghiile necesare exercitarii rolului sau specific in cadrul procesului penal.

Prezentam comunicatul CCR:

“In ziua de 17 octombrie 2017, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei, al art.11 alin.(1) lit.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere urmatoarele exceptii de neconstitutionalitate:

I. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.434 alin.(2) lit.f) din Codul de procedura penala si ale art.439 alin.(41) teza a doua din acelasi cod (in redactarea anterioara modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara), avand urmatorul cuprins:

- Art.434 alin.(2) lit.f): 'Nu pot fi atacate cu recurs in casatie: […] f) solutiile pronuntate ca urmare a aplicarii procedurii privind recunoasterea invinuirii.';

- Art.439 alin.(41) teza a doua (in redactarea anterioara modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara): 'In cazul in care cererea de recurs in casatie […] este formulata impotriva unei hotarari prevazute la art. 434 alin. (2), presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta restituie partii, pe cale administrativa, cererea de recurs in casatie'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.434 alin.(2) lit.f) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale. Cu unanimitate de voturi, Curtea a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.439 alin.(41) teza a doua din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara.

In argumentarea solutiei de admitere pronuntate, Curtea a constatat ca dispozitiile art.434 alin.(2) lit.f) din Codul de procedura penala, care exclud posibilitatea atacarii cu recurs in casatie a solutiilor pronuntate ca urmare a aplicarii procedurii privind recunoasterea invinuirii, incalca prevederile constitutionale ale art.16 referitor la egalitatea in drepturi, ale art.21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, precum si ale art.131 referitor la rolul Ministerului Public, intrucat, pe de o parte, creeaza pentru parti o vadita inegalitate de tratament prin impiedicarea accesului la justitie in situatia solutionarii apelului prin pronuntarea unei hotarari definitive nelegale in procedura privind recunoasterea invinuirii, iar, pe de alta parte, lipsesc procurorul de parghiile necesare exercitarii rolului sau specific in cadrul procesului penal. Astfel, in cazul in care normele de procedura penala si/sau de drept penal substantial - avute in vedere de dispozitiile art.438 alin.(1) din Codul de procedura penala la reglementarea cazurilor de casare - sunt incalcate, trebuie sa se asigure atat partii interesate, cat si procurorului posibilitatea de a cere si obtine restabilirea legalitatii, prin casarea hotararii definitive nelegale pronuntate in cadrul procedurii privind recunoasterea invinuirii.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala”.