O noua prevedere neconstitutionala a fost descoperita in Codul de procedura penala. Este vorba de o prevedere din cuprinsul art.215/1 alin. (8) din Codul de procedura penala privind durata maxima pentru care masura preventiva a controlului judiciar poate fi dispusa.

Curtea a luat in discutie joi, 22 februarie 2018, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.215/1 alin.(8) din Codul de procedura penala ridicata de Curtea de Apel Bucuresti care prevede ca: “In cursul judecatii in prima instanta, durata totala a controlului judiciar nu poate depasi un termen rezonabil si, in toate cazurile, nu poate depasi 5 ani de la momentul trimiterii in judecata". Judecatorii CCR au constatat, in unanimitate, ca sintagma “in prima instanta” cuprinsa in art.2151 alin.(8) din CPP este neconstitutionala, si asta pentru ca legiuitorul nu a reglementat durata maxima a controlului judiciar pentru toate etapele procesuale in care aceasta se poate dispune.

Iata comunicatul CCR din 22 februarie 2018:

“In ziua de 22 februarie 2018, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei, al art.11 alin.(1) lit.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.215/1 alin.(8) din Codul de procedura penala.

Dispozitiile criticate au urmatorul continut: 'In cursul judecatii in prima instanta, durata totala a controlului judiciar nu poate depasi un termen rezonabil si, in toate cazurile, nu poate depasi 5 ani de la momentul trimiterii in judecata'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca sintagma 'in prima instanta' cuprinsa in art.215/1 alin.(8) din Codul de procedura penala este neconstitutionala.

Curtea a retinut ca, prin Decizia nr.712 din 4 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.33 din 15 ianuarie 2015, a analizat, din perspectiva constitutionala, lipsa termenelor si a duratei maxime pentru care masura preventiva a controlului judiciar si cea a controlului judiciar pe cautiune pot fi dispuse, constatand ca nereglementarea acestora determina incalcarea prevederilor Legii fundamentale.

Astfel, urmare a pronuntarii acestei decizii, legiuitorul a adoptat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.911 din 15 decembrie 2014, prin care a reglementat termenul si durata maxima pentru care masura preventiva a controlului judiciar poate fi dispusa doar pentru etapele procesuale ale urmaririi penale si a judecatii in prima instanta, fara insa a reglementa o durata maxima a acestei masuri pentru etapa procesuala a apelului.

In acest context, Curtea a constatat ca legiuitorul nu si-a indeplinit obligatia constitutionala de a reglementa durata maxima a masurii controlului judiciar pentru toate etapele procesuale in care aceasta se poate dispune, ceea ce contravine prevederilor art.20, art.23, art.25, art.26, art.39, art.41, art.45 si art.53 din Constitutie, pe de-o parte, si art.147 alin.(4) din Constitutie, potrivit caruia deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, adica avizeaza cu aceleasi efecte toate autoritatile publice si toate subiectele individuale de drept, pe de alta parte.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.

Argumentele retinute in motivarea solutiei pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziei, care se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.