Inalta Curte de Casatie si Justitie a publicat la 7 august 2024 in Monitorul Oficial motivarea hotararii prealabile nr. 36 din 17 iunie 2024, prin care a extins notiunea de „sediu profesional” de la articolul 229 din Codul penal privind furtul calificat: „Daca furtul a fost savarsit (...) prin violare de domiciliu sau sediu profesional (...), pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani”.

Mai exact, ICCJ a stabilit ca un magazin reprezinta sediu profesional al firmei care il detine in sensul art.229 alin.2 lit.b Cod penal daca in acel spatiu comercial se desfasoara o viata privata societara.

Instanta suprema a fost sesizata din oficiu la 20 februarie 2024 de catre judecatorii Alina-Petronela Mosneagu (foto) si Bogdan-Florin Voinescu de la Curtea de Apel Bucuresti, in dosarul nr. 12867/303/2023, in care un barbat este judecat pentru ca in mai si iunie 2023, in timpul noptii, ar fi furat nu mai putin de 36 de telefoane mobile (valorand in total 31.517,46 de lei) din doua magazine situate in Sectorul 6 (apartinand societatilor Doral Telekom Expert SRL si RCS-RDS SA). La fond, in 11 decembrie 2023, magistratul Constantin-Cristinel Meceanu de la Judecatoria Sectorului 6 l-a condamnat pe inculpatul Eugen-Catalin-Mihai Romanov la 3 ani de inchisoare cu executare pentru furt calificat (in stare de recidiva postexecutorie).

Iar la 17 iunie 2024 ICCJ s-a pronuntat, stabilind ca notiunea de „sediu profesional” al unei firme trebuia sa includa nu doar sediul profesional propriu-zis, ci si orice spatiu comercial in care compania isi desfasoara activitatea. Argumentul Inaltei Curti este ca acel spatiu comercial (magazin) ar putea gazdui documente ale societatii care il detine. Totusi, in acelasi context, ICCJ atrage atentia ca nu orice cladire apartinand unei firme reprezinta sediu social in sensul Codului penal, ci doar acele imobile in care intreprinderea desfasoara viata privata.

In drept, instanta suprema a facut trimitere la art. 7 si 8 din Legea societatilor nr. 31/1990, potrivit carora sediile secundare sunt constituite din „sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica”.

Judecatorii CAB n-au vrut sa se antepronunte

Incheiem, mentionand ca in incheierea de sesizare a Inaltei Curti (pe care o gasiti anexata la finalul articolului), judecatorii Mosneagu si Voinescu de la Curtea de Apel Bucuresti s-au limitat la a prezenta deopotriva argumente pro si contra extinderii notiunii de „sediu profesional” din art. 229 Cod penal privind furtul calificat, ferindu-se sa opteze pentru vreuna dintre cele doua variante, ca sa nu poata fi acuzati de antepronuntare.

Redam principalul pasaj din HP nr. 36/2024:

„IX.3. Cu privire la fondul sesizarii

117. Infractiunea de furt calificat prin violare de domiciliu sau sediu profesional, prevazuta de art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal, este o infractiune complexa care, prin vointa legiuitorului, absoarbe, ca element circumstantial agravant, infractiunile de violare de domiciliu si sediu profesional.

118. Elementul circumstantial agravant al violarii sediului profesional, ce face obiectul analizei in prezenta sesizare, nu poate avea o alta interpretare decat cea referitoare la infractiunea de sine statatoare, respectiv infractiunea de violare a sediului profesional, prevazuta de art. 225 din Codul penal.

119. Violarea sediului profesional este o incriminare noua, introdusa in Codul penal in vigoare din data de 1 februarie 2014. In Expunerea de motive a acestui cod (disponibila la adresa www.cdep.ro.) se precizeaza ca in capitolul IX din Partea speciala, denumit Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private, au fost consacrate 'cateva infractiuni noi, menite sa acopere un vid de reglementare si sa ofere un raspuns la noile forme de lezare sau periclitare a valorilor sociale ce formeaza obiectul acestui capitol. Astfel, a fost incriminata ca fapta distincta violarea sediului profesional'.

120. Potrivit tezelor prealabile ale proiectului Codului penal (Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1.183/2008 pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codului penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 686 din 8 octombrie 2008), 'va fi incriminata ca fapta distincta violarea sediului profesional, dat fiind ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, si sediul persoanei juridice sau sediul profesional al persoanei fizice beneficiaza de protectia conferita de art. 8 din Conventie'.

121. Intr-adevar, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a extins notiunea de 'domiciliu' – componenta a vietii private protejate de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, de la spatiul in care o persoana locuieste la biroul/cabinetul unei persoane care exercita o profesie liberala (Cauza Niemietz c. Germaniei din data de 16 decembrie 1992), apoi, in anumite circumstante, la sediul social, agentiile sau localurile profesionale, sediul comercial ale persoanei juridice (Cauza Société Colas Est si altii c. Frantei din data de 16 aprilie 2002; Cauza Buck c. Germaniei din data de 28 aprilie 2005).

122. Astfel, in Cauza Niemietz c. Germaniei, paragraful 31, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca 'interpretarea cuvintelor 'viata privata' si 'casa' ca incluzand anumite spatii sau activitati profesionale sau comerciale ar indeplini obiectul si scopul esential al articolului 8: sa protejeze individul impotriva ingerintei arbitrare a autoritatilor publice'.

123. In Cauza Société Colas Est si altii c. Frantei, in paragraful 41, Curtea a retinut ca 'a sosit momentul sa se considere ca, in anumite circumstante, drepturile garantate de articolul 8 din Conventie pot fi interpretate ca incluzand dreptul la respectarea sediului social al unei societati, a sucursalelor sau a altor spatii comerciale'

124. In Cauza Buck c. Germaniei, in paragraful 31, Curtea a reiterat ca 'notiunea de 'casa' din articolul 8 § 1 nu cuprinde doar locuinta unei persoane fizice. (...) cuvantul 'domiciliu' din versiunea franceza a articolului 8 are o conotatie mai larga decat cuvantul 'acasa' si se poate extinde, de exemplu, la biroul unei persoane profesioniste. In consecinta, 'casa' trebuie interpretata ca incluzand si sediul social al unei societati conduse de o persoana fizica si sediul social al unei persoane juridice, sucursale si alte sedii comerciale'.

125. In doctrina (A.R. Trandafir, Violarea sediului profesional. Obiectul protectiei. Comparatie cu violarea de domiciliu, in Analele Stiintifice ale Universitatii 'Alexandru Ioan Cuza' din Iasi, pag. 159-177, disponibil la adresa https://pub.law.uaic.ro/files/articole/2021/vol.2/11.trandafir.pdf), s-a sustinut ca '(...) invocarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului pentru explicarea reglementarii continute in art. 225 din Codul penal este eronata. Conventia stabileste, intr-adevar, drepturi in favoarea particularilor, printre care se numara si dreptul la respectarea vietii private. Notiunea de 'domiciliu' – componenta a vietii private protejate de art. 8 din Conventie – a fost interpretata extensiv in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, dar aceasta interpretare nu se realizeaza in scopul extinderii represiunii penale, ci al cresterii protectiei despre care aminteam. O astfel de protectie sporita este necesara in special pentru a ocroti particularii de actiunile abuzive ale statului, o dovada in plus fiind faptul ca situatiile de fapt de la care au pornit cauzele in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului aveau la baza perchezitii desfasurate de autoritatile nationale. Altfel spus, daca o persoana fizica sau juridica se plange in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului de incalcarea art. 8 de catre stat, Curtea interpreteaza notiunea de 'domiciliu' in sens larg, astfel incat sa includa si sediile persoanelor juridice, potrivit celor aratate anterior. Procedand astfel, Curtea nu obliga insa statele sa recunoasca o infractiune in situatia in care un alt particular incalca sediul persoanei juridice si ar fi gresit sa explicam o astfel de infractiune, atunci cand ea exista, pornind de la aceste fundamente. (...)

126. Continutul legal al infractiunii de violarea sediului profesional, art. 225 din Codul penal, consta in patrunderea, fara drept, in orice mod, in oricare dintre sediile unde o persoana juridica sau fizica isi desfasoara activitatea profesionala ori refuzul de a le parasi la cererea persoanei indreptatite.

127. Obiectul juridic al acestei infractiuni consta in dreptul la respectarea sediului profesional, fie al persoanei fizice, fie al persoanei juridice, dimensiune a libertatii individuale care presupune inviolabilitatea spatiului unde se desfasoara o activitate profesionala.

128. Denumirea de 'sediu profesional' folosita de legiuitor in cuprinsul denumirii marginale a infractiunii ori cea de 'sediu' din cuprinsul incriminarii nu au o definitie cuprinsa in Codul penal. In aceasta situatie, in conformitate cu art. 2 alin. (2) din Codul civil, care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale, sunt incidente dispozitiile art. 227 din aceasta codificare, care reglementeaza sediul persoanei juridice.

129. Conform art. 227 din Codul civil:

'(1) Sediul persoanei juridice se stabileste potrivit actului de constituire sau statutului.

(2) In functie de obiectul de activitate, persoana juridica poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentantele sale teritoriale si punctele de lucru'.

130. In materia societatilor comerciale, dispozitiile art. 227 din Codul civil se completeaza cu art. 7 si 8 din Legea societatilor nr. 31/1990 (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004), potrivit carora sediile secundare sunt constituite din 'sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica'.

131. Din analiza acestor norme legale, rezulta ca notiunea de 'sediu' acopera atat sediul principal (sediu social), cat si sediile secundare (pentru sucursale, reprezentante teritoriale si puncte de lucru) ale unei persoane juridice.

132. Din aceasta perspectiva este de observat ca legiuitorul, in incriminarea reglementata in dispozitiile art. 225 din Codul penal, nu face distinctie intre sediile sociale principale sau sediile secundare, folosind sintagma 'oricare dintre sediile' unde o persoana juridica sau fizica isi desfasoara activitatea profesionala.

133. Insa, nu orice sediu este protejat de incriminarea in discutie, ci doar acela in care se desfasoara o viata privata societara/profesionala a persoanei juridice ori a persoanei fizice.

134. Aceasta concluzie rezulta din titlul capitolului – Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private – din care face parte infractiunea analizata, precum si din segmentul relatiilor sociale ocrotite prin aceasta incriminare.

135. Astfel, din titlul capitolului – Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private – se poate trage concluzia ca infractiunea de violare a sediului profesional nu este una contra domiciliului, intrucat acesta este protejat prin dispozitiile art. 224 din Codul penal, ci una contra vietii private societare sau profesionale a persoanei juridice ori a persoanei fizice.

136. Deopotriva, obiectul juridic al acestei incriminari este dat de 'relatiile sociale a caror securitate este conditionata de asigurarea libertatii persoanei de a avea un loc unde sa poata lucra la adapost de imixtiuni abuzive din exterior si de a hotari liber asupra acelora pe care doreste sa-i primeasca sau nu in oricare dintre spatiile in care isi desfasoara activitatea profesionala' (Ioana Vasiu in Explicatiile Noului Cod penal – Academia Romana, Institutul de Cercetari Juridice, coordonatori George Antoniu si Tudorel Toader, Universul Juridic, Bucuresti, 2015, pag. 254).

137. In concluzie, notiunea de sediu profesional nu trebuie interpretata extensiv, intrucat nu orice imobil detinut de o persoana juridica, chiar daca se incadreaza in notiunea de sediu (principal, secundar), poate fi sediu profesional in sensul legii penale, ci doar acele imobile in care aceasta desfasoara o activitate care implica aspecte private si in care se desfasoara o veritabila viata privata a societatii.

138. De altfel, e si firesc sa fie asa daca se are in vedere ratiunea protectiei penale a 'sediului profesional', aceea ca in astfel de spatii exista documente, informatii, tehnologii, prototipuri, echipamente etc. care trebuie protejate fata de orice imixtiune din partea tertilor, chiar mai inainte de a se comite alte infractiuni (furt, distrugere, concurenta neloiala etc.). Or, toate acestea se includ in sfera notiunii de viata privata societara/profesionala, inteleasa ca dreptul oricarei persoane fizice sau juridice de a decide cum si in ce mod sa aduca la cunostinta publicului aspectele legate de desfasurarea activitatii sale comerciale / profesionale.

139. Inteleasa in acest mod, notiunea de sediu profesional nu poate include un spatiu folosit doar pentru depozitarea unor bunuri (spre exemplu: magazii sau depozite de cauciucuri noi / uzate, de metale feroase / neferoase reciclabile, de materii prime sau alte bunuri, in functie de obiectul de activitate al persoanei juridice), chiar daca in conformitate cu legea civila acesta se circumscrie notiunii de sediu secundar (punct de lucru).

140. Mai mult, in Cauza Leveau si Fillon impotriva Frantei din 6 septembrie 2005 (cererile nr. 63.512/00 si nr. 63.513/00), Curtea Europeana a Dreptului Omului a considerat ca nu au fost incalcate prevederile art. 8 din Conventie referitoare la protectia sediului profesional, deoarece o exploatare agricola specializata in cresterea porcilor ar putea fi, doar cu multa dificultate, numita 'domiciliu', chiar profesional, al unei persoane.

141. Asadar, se poate concluziona ca si spatiul comercial, ce constituie punct de lucru al unei persoane juridice, poate fi inclus in notiunea de sediu profesional atat timp cat acesta gazduieste o viata privata societara (jurnale de vanzari, liste cu furnizori, facturi, proiecte si idei de reorganizare a spatiului / activitatii in vederea atragerii mai multor clienti etc., aspecte ce tin de viata privata profesionala). Chiar daca un astfel de spatiu, prin natura sa, este deschis accesului oricarei persoane (client) intr-un anumit program de lucru, totusi pot exista in cadrul acestuia anumite zone, mai mari sau mai mici, care sunt restrictionate accesului clientilor si in care pot fi gasite documente ce tin de viata privata societara.

142. In final, se impune a se face precizarea ca distinctia dintre 'intervalul de timp in care accesul publicului este permis' si 'intervalul de timp in care accesul publicului nu este permis' nu prezinta relevanta din perspectiva includerii sau nu a unui spatiu comercial in notiunea de sediu profesional, in sensul legii penale, ci prezinta relevanta din perspectiva sintagmei 'fara drept' cuprinse in continutul constitutiv al infractiunii de violare a sediului profesional (art. 225 din Codul penal)”.

* Cititi aici intreaga deciziei ICCJ nr. 36/2024

* Cititi aici incheierea CAB de sesizare a ICCJ